Știrea începutului de an este aceea că un actor născut în România a câștigat un prestigios premiu pentru munca sa. Mai exact pentru un rol principal, ceea ce face lucrurile și mai surprinzătoare.
(Non-știrea ar fi aceea că David Popovici și-a luat mașină scumpă din banii lui, ca fraierii cum ar veni, că dacă era deștept îi sifona pe cei ai statului pentru două runde de alegeri total inutile.)
Să revenim la Sebastian Stan, premiatul nostru, al tuturor românilor. Pentru că, nu-i așa, la orice trofeu se înghesuie și chibițează toți cei care au privit nepăsător drumul până la podium.
A cărui declarație, cumva bipolară dacă mă întrebați pe mine, a devenit virală. Practic actorul îi mulțumește mamei că a plecat din România în căutarea unui trai mai bun. Apoi face o declarație de iubire țării în care s-a născut și pe care se bucură că a lăsat-o în urmă.
Pentru că am o imaginație bogată și suficientă experiență de viață, îndrăznesc să îmi închipui ce s-ar fi întâmplat cu Sebastian Stan dacă rămânea pe plaiurile noastre:
– Și-ar fi început cariera la Cântarea României, cu texte mediocre și grețoase cu iz patriotic și de preamărire a conducătorului iubit.
– Cu idei de stil copiate din revista Cinema și implementate la Cooperativa Igiena îi era imposibil să concureze la frumusețe cu Florin Piersic.
– Oricum nu ajungea prea departe, pentru că i s-ar fi spus constant că nu e suficient de bun, talentat, frumos, deștept să reușească. Cum cine să zică așa ceva? Profesorii, vecinii, părinții colegilor de la școală, doamna de la aprozar, liftiera de la spital.
– Oricât de bun, talentat, deștept, frumos ar fi el, pentru că este, nu ar fi putut concura cu prolificul sistem PCR (pile, relații, cunoștințe) care a rezistat cu brio până în zilele noastre.
– Presupunând că ar fi ajuns să joace în filme românești, am fi avut aceleași dificultăți să înțelegem ce spune, pentru că pur și simplu nu a reușit nimeni, până în prezent, să facă un film în limba noastră maternă care să nu ne creeze senzația unor deficiențe de auz.
Pe scurt, în România nu avem infrastructura, mentalitatea, deschiderea de a face dintr-un talent o reușită. Nu la nivelul cuvenit. Dar suntem primii la asumat merite care nu ni se cuvin absolut deloc.
Sebastian Stan, actorul român, a câștigat un Glob de Aur. Și singurul merit al nostru, ca popor, pare că rămâne acela de a împinge oamenii talentați să plece în lumea largă pe drumul devenirii lor.
România, te iubesc.