O cunoștință mi-a povestit că are datorii uriașe după ce și-a îngropat o rudă apropiată. Comunitatea a servit din plin pomana, încurajată cu spor de BOR care profită la rându-i de practicile medievale, serviciile auxiliare au costat și ele, aparent a devenit un cumplit lux să mori în România.
Iar în viața cea veșnică este, conform bisericii ortodoxe, ca și în cea tracătoare: ai, o duci bine, n-ai, e vai de capul tău!
Un antreprenor povestea cu fală cum angajații lui au stat șase luni neplătiți. 6! Omul era mândru de fidelitatea lor, fără să observe că cei mai prost plătiți sunt și cei mai vulnerabili. Unde s-ar fi dus? Sute de familii s-au chinuit cel puțin jumătate de an. Cum să te cocoșești la așa realizare?
Am văzut de curând o corporație. Să vă spun că nu a investit nimic în România, doar ceva salarii, în rest oamenii lucrează într-o organizare de tip junglă. Ce soluții informatice n-are statul, să fi văzut acolo!
Că tot am ajuns la stat, mă chinui să găsesc răspunsuri de la o instituție de-a sa. Nu sunt într-o postură fericită, din contră, iar ghinionul face să fiu și pe lângă procedură. Credeți că îi pasă cuiva? Îmi aruncă pastila “așa e legea” și mă lasă în durerea mea.
Mi-am dat seama de ce nu mai pot intra în Seninia. Nu aici, nu acum. Pentru că suntem o țară în care totul este greșit. Și dăm vina pe politicieni, dar nu e doar vina lor că ne place să fim răi, needucați, lipsiți de umanitate.
Nu sunt legile, nici miniștrii, nici Dragnea, nici Parlamentul cei și cele care ne gonesc de aici. Sunt indivizii de care ne lovim fizic, cotidian. Persoanele care se înghesuie să ia prosoape de la un om aflat în necaz, preoții care se uită placid la astfel de lucruri, antreprenorii care mănâncă bine atunci când copiii angajaților se culcă flămânzi și oamenii din instituții, fie ele de stat sau private, care nu sunt acolo să te ajute, ci să-și îndese fundul într-un scaun călduț. Și, mai ales cei mulți, care ar putea să schimbe măcar mici poteci individuale, dar aleg să zică pas.
Bula mea s-a spart iremediabil zilele acestea. Și am realizat că România este o opțiune decentă pentru cei care dau tunuri sau cheltuie aici banii câștigați decent afară. Sau pentru cei extrem de puțini și geniali, care au găsit soluții să-i producă cinstit.
Dar din păcate nu fac parte din niciuna dintre aceste categorii.