Într-unul din proiectele de consultanță, cel care conducea firma-client avea o reală obsesie pentru un anumit mesaj catre angajații săi: îndemnul de a se pune în pielea celuilalt, fie el coleg sau client.
Considera (și probabil încă o mai face) că astfel îi vei oferi servicii mai bune, ajutor mai consistent, o atitudine mai prietenoasă.
Organizațional vorbind, acesta este un mesaj foarte riscant și am văzut cu ochii mei efectele: de exemplu, angajații se acopereau unii pe alții în greșeli sau lipsă de performanțe, tocmai pentru că empatizau cu vinovatul.
Companiile au nevoie de mesaje clare, unidirecționale, deloc interpretabile. Iar treaba asta cu așezatul în pielea altcuiva este multidirecțională și se bazează pe niște percepții impredictibil de multiple și pe seturi de valori prea diverse.
Social însă genul ăsta de îndemn ar fi cu adevărat util și vindecător. Revoluționar chiar. Dacă am reuși să ne punem în pielea vecinului, a copilului, a partenerului de viață, a profesorului sau a celui care ne îngrijește sănătatea, am fi mult mai buni.
Nu știi că în timpul săptămânii, noaptea, nu se ascultă muzica la volum maxim? Pune-te în pielea vecinului tău, care dis de dimineață va pleca la muncă. Ai aflat acum?
Nu știi că mai bine taci decât să spui ceva urât? Pune-te în pielea celui căruia îi oferi generos din veninul tău. Acum a devenit clar?
Ți se pare că profesorul copilului tău este incapabil? Încearcă doar mental să stai în același spațiu, o oră, cu 35-40 de copii. Parcă vin acum și circumstanțele atenuante, nu?
A-ti iubi necondiționat aproapele, așa cum ne solicită religia, presupune un anumit nivel spiritual inaccesibil multora dintre noi. A te pune în pielea lui cere doar puțină voință, disponibilitatea de a o face (adică motivație) și ceva rațiune. Iar așa ceva avem cam toți în dotarea standard.
Am putea chiar inventa un nou cult, unul al zilelor noastre, a celor care încearcă să-și înțeleagă aproapele, să-l protejeze sau ajute doar așa, pentru că știm că nu e simplu în pielea nimănui.
Nu trebuie să-l și iubim. Doar să-i purtăm simbolic, uneori, papucii.