Supă cremă de legume, varianta ZEN:
Se iau 8 morcovi, o ţelină, un păstârnac şi o ceapă mare, se curăţă, se taie în bucăţi mari şi se pun la foc. Când sunt aproape fierte, se pasează, se adaugă sare, puţin ulei şi se mai dau în câteva clocote.
Se serveşte cu crutoane de pâine puse 1-2 minute în cuptor la 220 grade (preîncălzit 5 minute).
Supă cremă de legume, varianta UNDER PRESSURE:
Se iau 8 morcovi, o ţelină, un păstârnac şi o ceapă mare. În bucătărie apare întâiul membru al familiei care îţi spune că sunt prea puţini morcovi. Mai adaugi doi. Iese bombănind zicând că abia ne va ajunge să murdărim farfuriile.
Se curăţă legumele, se taie în bucăţi mari şi se pun la foc. Când dau în fiert apare în spaţiul de lucru al doilea membru al familiei care îţi spune că nu intenţionează să mănânce supă cremă de legume. Bei un pahar mare de apă, faci niste incantaţii în gând întru restabilirea motivaţiei pentru gătit şi te pregăteşti să pasezi legumele aproape fierte.
Exact când iei oala de pe foc apare în bucătărie al treilea membru al familiei. Încerci să găseşti blenderul cu un ochi la oală şi unul la copil. Evident că sunt slabe şansele să-l vezi. Dai să strigi după ajutor. Te întrebi ce vei suporta mai bine: să ţi se spună că tot nu ai pus suficienţi morcovi sau să ţi se reamintească faptul că meniul este greşit ales. Exerciţiul de imaginaţie funţionează, astfel că îti aminteşti unde ai pus instrumentul.
Pasezi legumele uitându-te la copilul care a scos toate vasele din dulap. Te bucuri că a ales partea cu oalele şi nu pe cea cu farfurii.
Pui iar oala la fiert şi speri că au rămas cât mai puţine bucăţi întregi de legume în supa cremă. Pe măsură ce fierbe realizezi că seamănă la consistenţă cu un gulaş mincinos (*). Uiţi să pui sare şi ulei.
Se serveste cu crutoane carbonizate, puse 1-2 minute în cuptorul la care cineva s-a jucat şi l-a setat la maxim (fără preîcălzire, că e periculoasă).
Poftă bună!
(*) gulaş mincinos = adică nu are carne.