Vecinele din pădure

  • 06/03/2025

Am auzit ceva vești interesante și mă gândeam să vi le povestesc:

Se spune că veverița, îngrijorată că nu prea mai găsea de mâncare în zona sa de reședință, s-a mutat într-o altă parte a pădurii. S-a stabilit într-un arbore falnic, cu o scorbură perfectă undeva la înălțime, care avea deja provizii lăsate de furtunile trecute.

Surpriza a fost că la baza copacului își avea vizuina o vulpe, atrasă și ea de păsările care se adăposteau în frunzișul des și de familiile de iepurași din zonă.

Cum Veve a noastră era foarte prietenoasă, primul gând i-a fost să se prezinte vulpii în speranța unei amiciții lungi și frumoase.

A cules ceva fructe de pădure, mergând la ușa vulpii pentru a-i oferi darul. Își închipuia că va fi poftită în scorbură, se vor cunoaște, vor face chiar planuri de viitor.

Doar că lucrurile nu au mers deloc conform imaginației! Vulpea, care pândea un pui de pițigoi abia căzut din copac, nici n-a vrut să audă de vizite.

Ambițioasă de fel, veverița noastră a mai încercat o dată să bată la vizuina colocatarei sale, primind același răspuns nepoliticos.

Văzând că nu reușește să lege prietenia, micuța și agera noastră roșcată și-a văzut de trai. Până într-o zi, oarecare, când relaxându-se la soare în fața scorburii sale, a auzit de jos hărmălaie de nedescris.

O haită de vânători venise prin preajmă, iar câinii se strânseseră buluc la vizuina vulpii. Văzându-și vecina în pericol, Veve a început să arunce cu ghinde și nuci în dulăii scandalagii. Apoi a coborât din copac și, cu un curaj nebun, a început să alerge printre ei, asmuțindu-i și amețindu-i totodată. Profitând de toată agitația din jur, vulpea a reușit să fugă, salvându-și blana și viața.

Tare i-a fost recunoscătoare vecinei! Și de atunci au rămas prietene de nedespărțit.

Iar eu am încălecat pe o șa și v-am spus veștile din pădure chiar așa!