Unul dintre primele lucruri pe care le observi în organizațiile disfuncționale este prezența haitei. Adică a unui grup de oameni preocupați de propria lor supraviețuire, care are un lider informal și care veghează intens ca lucrurile să nu se schimbe.
Haita apare prima în proiectele de consultanță și în cele de recrutare, șeful acesteia fiind adesea foarte prezent și ostil tocmai pentru a elimina din start potențialele pericole.
De ce apar astfel de haite?
Pentru că la nivelul acelei organizații/ a acelui grup există fie o lipsă de leadership, adică o conducere slăbită, incapabilă să țină puternic frâiele, fie un lider corupt. Iar haita este cea care suplinește abilitățile care lipsesc sau participă activ la a aproviziona nevoia de ego, bani, senzație de putere, imagine.
De ce sunt periculoase?
Așa cum spuneam scopul acestor grupări este acela de a securiza poziția membrilor și de se opune schimbărilor. Iar o organizație ostatică și inflexibilă este una în pericol de extincție.
În plus pentru membri haitelor vor prima întotdeauna diversele nevoi individuale și nu cele economice ale departamentului/ organizației cu pricina.
Unde există o haită, există neperformanță, chiar dacă acest lucru nu este vizibil pe termen scurt. Uneori lipsa de viitor este ascunsă chiar în supra-performanță, adică în depășirea unor indicatori, care dau senzația că lucrurile merg minunat. Cam ca pe vremurile comuniștilor, când cincinalul dura patru ani și jumătate, dar se murea de foame.
Pe termen lung organizarea devine profitabilă doar pentru cei care fac parte din gruparea cu pricina. Și, eventual, pentru egourile fragile ale șefuleților care habar n-au ce se petrece de fapt.
Cum se poate evita organizarea în haite?
Printr-o comunicare continuă și transparentă, prin procese eficiente de integrare a noilor angajați, prin atragerea unor lideri cu adevărat competenți.
Și, mai ales, prin curaj, pentru că frica este cea care lasă lor sălbăticiunilor să se înmulțească. Curajul de a spune, de a acționa, de a risipi clanurile, de a analiza.
În plus ajută ca discuțiile organizaționale să fie canalizate spre teme obiective, relevante. Numai că de multe ori latura umană ajunge să fie prea prezentă, iar șefii să devină părtași ai unui Radio Șanț despre cine ce zice și care cum nu face.
Concluzia:
Oriunde vedeți o haită, fugiți. Nu pentru că cei de acolo sunt puternici și amenințători. Ci tocmai pentru că sunt prea slabi să poată fi reuși de unii singuri. Iar omul incompetent luptă ticălos, fără caracter și reguli.
De aceea astfel de grupări devin un semn clar că până și leopardul e pe ducă, oricât de frumos ar fi de vopsit gardul.