Astăzi s-a mai dezbătut o moţiune de cenzură care ar fi trebuit să schimbe guvernul. Una născută moartă, ca atâtea altele, cu ştiutul circ pe care-l vedem periodic din 1990 încoace.
N-am avut de mult curiozitatea să privesc dezbaterile aferente şi nici răbdarea de a le suporta, dar azi cumva am zis să văd cu ochii mei cum mai stau lucrurile în politică.
Şi am văzut că stau la fel ca întotdeauna: tabere complet opuse, în care niciunul dintre lideri nu reuşeşte să-şi trimită mesajul până la adversar. Politicieni care vorbesc doar pe limba alegătorilor lor, indiferent de partidul în care se află. Realităţi antagonice, în care unii văd doar miere, alţii doar fiere. Multe gesturi nesportive, de am ajuns să mă întreb cum ar arăta un meci de fotbal în care adversarii ar huidui un jucător care execută o lovitură de la 11 metri.
Încrâncenare, ură, violenţă verbală şi abuzuri de tot soiul. Un mediu toxic, în care nici bruieni n-ar creşte.
Aşa sunt ei, cei de la tribuna democraţiei. Şi aşa am devenit şi noi. Încrâncenaţi, porniţi unii împotriva celorlalţi. Incapabili de reconciliere, pururea în conflict.
Doar pentru că este inadecvată funcţiei doamna Dăncilă devine pe rând macac, găină dintr-o rasă exotică, cizmă de cauciuc. Doar pentru că sunt bătrâni, alegătorii PSD sunt cei care se bat pentru tigăi la Lidl, hoţi sau oi. Pe de cealaltă parte, cei care protestează sunt siniştri, plătiţi de Soroş, putori, cretini.
Cam asta ar fi acum ţara noastră, dulce pajişte albastră, vorba cântecului. Cine nu e cu noi e împotriva noastră şi merită toate lăturile în cap! O imensă ură pe care am simţit-o şi eu, dar am ajuns să evit a o mai alimenta. Pentru că deja este prea mult. #Refuz, cum ar veni!
Cum se va termina nebunia? Când vom redeveni frecventabili dincolo de opţiuni politice? Când vom înţelege că fiecare are dreptul de a vota cu cine vrea? Şi că fiecare are dreptul să protesteze cât doreşte? Că tocmai aici stă libertatea noastră şi că ar fi înspăimântător să se întâmple altfel?
Şi, mai ales, când realizăm că nu există om fără de păcat, mai ales dacă este politic. Şi că uneori e suficient să ne dăm din dreptul celor care greşesc pentru că ajung să îşi pună singuri piedică?
Ţara asta a ajuns nicăieri din cauza politicienilor. Poate ar putea ajunge undeva dacă învăţăm să-i anihilăm. Şi vom face asta abia atunci când le luăm puterea de a ne învrăjbi. Votaţi PSD, daca asta vă place! Ieşiţi la protestele #Rezist dacă vi se pare util! Dar încercarea de a atrage prozeliţi trebuie să se schimbe şi să folosească mesaje constructive, nu perpetua şi deja agasanta critică a celorlalţi.
Altfel ar putea apărea bănuiala că, de fapt, nu prea ştim ce e de făcut, ci doar de desfăcut! Pace!
(Mulţumesc pe această cale tuturor celor care au postat zilele acestea poze din vacanţe! Ale noastre sunt cam departe şi au fost ca o gură de aer proaspăt pentru mine.)