Zgomotele amestecate

Am observat cu mare bucurie că în perioada aceasta Poveștile de adormit copiii reprezintă cea mai citită categorie de pe blog. Chiar și eu le accesez seara la cererea piticului.

Dar asta nu înseamnă că nu continui să improvizez diverse altele la cerere. De exemplu, aseară, după ce am recitit Tablourile, am avut de spus o poveste în care sunetele s-au încurcat și nimic nu se mai auzea cum trebuie. Și iată ce a ieșit:

“A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nici măcar nu s-ar povesti. A fost un oraş ca toate celelalte: nici prea mare, nici prea mic, nici prea poluat, nici prea curat, nici prea aglomerat, nici prea nepopulat. Şi în oraşul ăsta, pe nume Sunetești, trăiau oameni foarte calmi, buni şi primitori, care nu se certau niciodată. Erau cu toţii buni prieteni, se ajutau, se vizitau, petreceau împreună, orice greutate aveau o împărţeau în comunitate şi era mai uşor de dus, orice bucurie apărea o dădeau cu spor tuturor.

Numai că prin partea locului trăia un vrăjitor cam trăznit şi ciufut. Care îi invidia foarte tare pe locuitorii din povestea mea pentru că el se simţea singur şi trist. Nu se ştie de ce nu a încercat să se mute în oraș sau măcar să-și facă prieteni acolo, cert este că nimeni nu stia de existenţa lui.

Într-o zi, sătul de atâta calm, zâmbet și bucurie în curtea altora, vrăjitorul nostru şi-a luat bagheta magică şi a intrat în Sunetești, făcând o vrajă care i s-a părut tare amuzantă. Astfel, când unul dintre vecini, care plecase cu maşina la cumpărături, a încercat să claxoneze un căţel cam surd care traversa agale strada, a constatat cu surprindere că maşina lui a scos un zgomot ca de cal. De mirare, patrupedul de pe şosea, a încercat să latre, dar n-a reuşit decât un mieunat subţire şi slab.

Nu erau niște ciudate excepții! Nimic din jur nu mai scotea sunetele obişnuite. O mamă care încerca să-şi cheme copilul la masă a mugit prelung. Copilul, încercând să râdă a scos nişte guiţături amuzante. Uşile nu mai scârţâiau, ci râdeau. Ba chiar un noruleţ simpatic, care dădea să plouă, a încercat un tunet, dar a ieşit o alarmă de maşină.

Toată lumea era confuză, speriată, panicată. Păreau că joacă într-o comedie ciudată sau că visează absurd. Dar totul era real, se întâmpla cu adevărat.

În agitaţia creată, un copil amuzat de toate zgomotele încurcate, s-a gândit să filmeze puţin pe străzi pentru a imortaliza ciudatele vremuri. Dar în timp ce filma, a văzut ceva ciudat care se mişca foarte repede. Derulând imaginile l-a dibuit pe vrăjitorul cel ciufut care bântuia pe străzi cu bagheta magică pentru a ţine vraja puternică, funcțională. Copilul i-a pus piedică, acesta a căzut, scăpând bagheta din mână, iar vraja a dispărut ca prin minune.

V-aţi gândi că oamenii din Suneteşti l-au luat pe glumeţul cu mantie la bâte şi pumni. Ei bine, nu! L-au invitat la masă, bucuroşi că nebunia zgomotelor s-a terminat. Şi de atunci, omul nostru cu farmecele, având mulţi prieteni, nu mai este ciufut şi nu mai are chef de glume diabolice.

Iar eu am încălecat pe o şa şi v-am spus povestea aşa. V-a plăcut povestea mea?”