Cred că una dintre cele mai frecvente descrieri ale părințelii este aceea că odată ce ai copii îți sunt testate toate limitele. Adică urmașii vin pe lume pentru a ne apăsa constant butoanele sensibile și a ne învăța cum stă treaba cu reziliența.
Este adevărat, venirea pe lume a copiilor aduce nu doar împlinire și fericire, dar și cheltuieli emoționale, financiare și de energie uriașe. Cuplurile instabile tind astfel să se destrame, oamenii cu probleme nerezolvate, să cedeze nervos, iar familiile cu bugete restrânse, falimentare.
Dar nu pentru că acestea ar fi darurile aduse de copii. Ei nu vin pe lume să despartă, să distrugă, să butoneze. Ei apar în viața noastră să devină.
Iar prima lor sursă de învățare este mediul apropiat, folosind cea mai veche metodă din lume: încercare și eroare. Vorbesc stâlcit până când, prin încercări repetate, învață formele corecte, merg împleticit până când, prin antrenament, învață pașii corecți. Manipularea obiectelor, socializarea, empatia, politețea sunt toate deprinse după modelul celor din jur, prin tentative deseori eșuate.
De aceea strică. De aceea sunt gălăgioși din cale afară. De aceea ne pun la încercare limitele și spațiul personal. Caută drumul corect, comportamentul dezirabil și este datoria noastră să-i ajutăm.
A privi copiii ca pe niște sadici manipulatori de butoane este trist, nefiresc și spune multe despre modul în care ne asumăm educația lor. Ei nu se comportă urât ca să ne enerveze pe noi, ci pentru a se adapta, a supraviețui, a învăța.
De aceea părinții și cei care lucrează cu cei mici trebuie să fie vindecați, echilibrați, bine cu ei înșiși. Pentru că doar așa, cunoscând motivele reale din spatele unor comportamente indezirabile, putem răspunde nevoilor reale pe care aceștia le au. Altfel totul ne pare un afront, o lipsă de respect, o luptă.
Copiii nu vin pe lume să apese butoanele noastre sensibile. Ei vin pe lume să devină. Iar atunci când simțim că ne sâcâie, este momentul oportun să învățăm ceva despre noi, despre limitele noastre, despre ceea ce ne enervează, întristează sau ne face să reacționăm involuntar.