Omul sfinţeşte locul:
Destinație turistică autohtonă, cu știutele șleauri, bălți, sincope de acces și organizare. Un domn de 50+ la ani și 150+ la kilograme ghidează un grup de străini:
– May I have your attention, please? Cause I’m Slim Shady, yes I’m the real Shady…
Au râs străinii de Eminem-ul cu steguleț, am râs și noi, băștinașii care-i priveam.
Omul sfinţeşte cuplul:
Pereche de pensionari în stația RATB. După o așteptare lungă cât o zi de post, apare un 90 căptușit de suflete. Nimeni nu coboară, iar urcătorii se precipită îmbulzit spre uși, panicați că nu încap. Cei doi se privesc și decid să se retragă din luptă. După jumătate de minut apare alt mijloc de transport în coşmar comun. Cei doi bat palma fericiți, asemeni unor camarazi care au câştigat un pariu, urcă și se așează ținându-se de mână pe scaunele din spate.
Discută și se bucură unul de altul, contagios pentru ceilalţi călători.
Omul sfinţeşte vârsta:
Doamnă 80+, aleargă pe trecerea de pieton cu un sprint de invidiat pentru a prinde același infam troleibuz. Flutură un baston, flutură şi o sacoşa, dar şi ochii privitorilor care calculează viteza. Oprit la semafor, șoferul refuză să deschidă ușile. Doamna ridică din umerii săi mici și o pornește agale, deloc supărată, spre stație.
Are timp pentru următorul.
Uneori mă uit la gloată și mă apucă disperarea. Prea multă ignoranţă, agresivitate, prea mult urât. Alteori prind doar bucăți din ea și mi se arată lucruri minunate.