Fără să vreau mi-au ajuns în fața ochilor online niște bilanțuri negative ale unei doamne. Nu-mi dau seama de frecvență, dar periodic postează câte un pomelnic al lucrurilor enervante pentru ea și trebuie să recunosc că are ce scrie…
Am realizat că de regulă cam ăsta este primul impuls: să ne contorizăm belelele. Și eu m-am surprins făcând un calcul la început de săptămână cu ceea ce am reușit să stric. Am început cu două oale de mâncare arse, am continuat cu o pereche de ghete noi stricate, apoi mi-am pierdut ochelarii de soare, iar azi am aflat că s-a stricat și aspiratorul. Dacă o țin tot așa, până sâmbătă ajung la sapă de lemn.
Schimb așadar perspectiva până nu e prea târziu și trec la socotit părțile pozitive ale intervalului amintit:
- După o nesfârșită iarnă a ieșit și soarele (așa am și aflat de ochelari). Alt tonus, vitamina D + serotonină = love. Măcar pentru două zile am scos garderoba primăvăratică pe catwalk-ul lui Mutu(*), ceea ce a fost mai mult decât plăcut.
- Din motiv de aniversare proprie duminicală, am avut tort la micul dejun până astăzi. Este culmea răsfățului personal: să-mi beau cafeaua în liniște cu o bucată de prăjitură delicioasă alături.
- Am avut miros de frezii acasă. Nu mai știu cum a beștelit-o Marele Copil, dar s-a sezizat și mi-a adus florile preferate.
- Părul meu este fabulos (cel puțin așa îl văd eu). Sper să-mi găsesc inspirația să scriu despre asta, am trecut fără să intenționez la vopsea organică și chiar face diferența.
- Am în fiecare zi cel puțin două-trei subiecte să scriu pe blog. E drept că le uit până ajung să le dezvolt, dar tot e grozav și așa.
- Lucrurile se mișcă surprinzător de repede, iar lumea este foarte amabilă cu mine. Primesc ajutor nesperat, zâmbete, vorbe bune. Poate de asta m-a frapat atât de tare întâmplarea de aseară cu vecina supărată.
Și bonus, în stilul meu caracteristic:
- M-am îngrășat și nu mă mai suflă vântul pe stradă. Azi mi-a vânturat bine fusta primăvăratică, dar eu am avut o stabilitate de invidiat.
- Am bifat aproape jumătate din lista de activități din această săptămână. Este grozav, dacă le bifam pe toate, poate că mă plictiseam în intervalul ce urmează. Oricum timpul este o formalitate: azi poate fi poimâine, iar mâine va fi ieri. (Fiți pe pace, amân întotdeauna chestiile care suportă amânare! De aceea rămânem uneori fără cablu TV sau Internet.)
- Am șanse mari să rămân un personaj memorabil în istoria Domneștiului. O știți pe Miss Havisham din “Marile Speranțe”, care purta doar rochia de mireasă de la nunta neîntâmplată? La mine e și mai bine: am rămas până acum cu balcoanele decorate de instalațiile luminoase ale Crăciunul celebrat în 2016.
Sper că toată lumea a avut o săptămână cel puțin la fel de bună ca a mea. (**) Să ne bucurăm, mâine e zi scurtă! (***)
(*) Pentru cine nu este la curent cu politica dâmbovițeană, domnul este primarul sectorului nostru.
(**) Recunosc că mă încearcă totuși sentimente contradictorii.
(***) Pentru unii bugetari 🙂