În zilele noastre avem acces la orice instrument, aliment, produs, informație ne trebuie. Sau ne dorim. Mâncăm chestii proaspete cărate de la zeci de mii de kilometri, aflăm în trei secunde și trei click-uri studii pentru care alții au muncit zeci de ani, iar aparate scumpe și inaccesibile prin logistica lor au coborât din cabinetele specializate în prizele noastre de acasă.
Dar toate acestea vin, după cum este și firesc, cu un preț. Generațiile actuale și viitoare sunt tot mai anxioase, iar riscul ca depresia să devină pandemică este deja o certitudine.
Putem avea tot ce ne dorim. Problema este că începem să ne dorim cu ardoare lucruri care nu ne trebuie. Și suntem dispuși să susținem costuri de timp, energie sau bani tot mai aberante pentru achiziția lor.
Și cele mai perverse tentații stau sub aparența informării. Studii științifice care îți explică cât de important este ca apa să treacă pe sub un beculeț albastru ca să-ți purifice organismul, uleiul de jojoba care te scapă de cifoză dacă este aplicat de cinci ori pe zi stând în pat cu picioarele spre ușa din lemn de baobab sau cât de mult va suferi copilul tău pentru că mănâncă din farfuria de porțelan (știi setul ăla desperecheat primit la nuntă?) și nu din bambus bio cules din zone virgine.
Abundența de informații aparent importante și esențiale, în fond gunoi generat de interesele unora sau altora, ne face rău. Ne ține creierul fals ocupat, ne creează frici inutile și greu de gestionat, ne deraiază atenția de la lucrurile cu adevărat importante.
Igiena mentală este la fel de importantă ca cea corporală. Atât timp cât avem grijă să ne curățăm corpul de murdăria zilnică, ne protejăm cu haine și suntem atenți la semnalele pe care ni le transmite, la fel trebuie să facem și cu mintea noastră.
Să o hrănim atât cât îi trebuie, să evităm ceea ce știm că îi face rău, să o lăsăm să zburde liberă uneori, pentru că procesele cognitive au nevoie nu doar de informații ci și de contexte și metode de a le procesa.
Și să evităm mizeriile. Chestiile ușurele sau dubioase, care trezesc în noi instinctele primare și atât.
Falsa aparență a competenței, atât de prețuită azi social, este o boală. Nu vom putea fi specialiști în meseria noastră oricare ar fi ea, plus, educație formală, nutriție, farmacologie și medicină, fashion, politică, antrenament sportiv, psihologie, astrologie și probleme de mediu. Nu doar că nu am avea timp, dar este greu de crezut că am putea ține pasul cu toată dinamica acestor industrii. Cu volumul de informații aferent, cu posibilitatea de a extrapola corect, cu analiza permanentă a noilor date.
Trăim vremuri nebune așadar. Vrem să reînviem mitul omului enciclopedic, uitând că acesta era la modă în vremuri în care nu doar nivelul informațiilor era infinit mai redus, dar și mobilitatea acestora avea mult de suferit.
Știu că se poartă, așadar, să fim informați și ocupți, dar ambele pot fi dăunătoare sănătății noastre psihice. Păstrați-vă câteva teme care vă pasionează, pentru restul mergeți doar pe mâna specialiștilor.
Și mai puneți câte o pauză când și când, creierul e un mușchi, adevărat, are mare nevoie de antrenament. Numai că în cazul lui eventualele probleme de suprasolicitare pot lăsa sechele permanente. Nu vrem asta, garantat!