Dacă tot este la modă să îi dai lui ChatGPT diverse task-uri, l-am rugat iar să scrie pentru mine un text drăguț, ușor de citit și amuzant. A ieșit povestea de mai jos. Vă las pe voi să judecați dacă se pricepe mai bine ca mine și ar trebui să las AI-ul să-mi scrie poveștile de acum încolo sau ar cam fi cazul să-mi găsesc muza pierdută și să mă reapuc de treabă:
“Era o dimineață de duminică, iar Gigel se trezise într-o dispoziție… discutabilă. Motivul? Perna lui. Acea pernă, care teoretic ar fi trebuit să fie un suport divin pentru cap, se simțea mai mult ca o clătită care-și pierduse scopul în viață.
“Astăzi e ziua!” și-a spus Gigel hotărât, încă bâjbâind printre cearșafuri. “Găsesc perna perfectă, sau mă declar oficial insomniac!”
După o cafea mai slabă decât promisiunile unui politician în campanie, Gigel s-a aventurat în lumea fascinantă a magazinelor de perne. Primul magazin era uriaș, plin de perne care promiteau absolut totul: somn profund, vise frumoase, și – poate – rezolvarea problemelor existențiale.
“Cu ce vă pot ajuta?” întreabă o vânzătoare energică.
“Caut o pernă. Dar nu orice pernă! Vreau să simt că dorm pe un nor, dar fără să mă înec în el. Să fie fermă, dar nu prea tare. Și să fie și puțin răcoroasă. Ah, și dacă se poate, să fie prietenoasă cu gâtul meu care scârțâie ca o ușă veche.”
Vânzătoarea îl privește cu un zâmbet politicos care ascunde disperarea. “Sigur, haideți să vedem ce avem!”
Primul model era o pernă cu memorie. Gigel o testează.
“Interesantă… dar mă simt de parcă mi-ar înregistra gândurile. Nu, mulțumesc.”
A doua era o pernă umplută cu pene naturale. Gigel se afundă în ea.
“Parcă e prea moale… simt că dispar în neant. N-aș vrea să fiu înghițit de pernă la miezul nopții!”
După alte zece încercări, Gigel ajunge la concluzia că pernele sunt ca sufletele pereche: toată lumea vorbește despre ele, dar nu sunt chiar atât de ușor de găsit.
La un moment dat, o doamnă în vârstă care trecea pe acolo îl întreabă:
“Tinere, de ce ești atât de agitat? Știi ce e cu adevărat important?”
Gigel o privește curios. “Ce?”
“Nu perna, dragule, ci să ai cui să îi spui noapte bună.”
Gigel zâmbește jenat. “Aveți dreptate… dar tot vreau o pernă mai bună!”
Până la urmă, s-a întors acasă cu o pernă simplă, pe care a ales-o doar pentru că i-a plăcut cum arăta ambalajul. Și știți ce? Noaptea aceea a dormit excelent. Poate pentru că a înțeles că nu e vorba doar de pernă, ci și de cum alegi să te relaxezi și să lași grijile deoparte.
De atunci, Gigel și-a făcut un obicei: înainte să adoarmă, își spune în gând trei lucruri bune care i s-au întâmplat în ziua respectivă. Iar dacă n-are nimic bun de zis, își amintește de doamna aceea din magazin și de lecția ei simplă, dar valoroasă.”