A venit vacanța și, odată cu ea, supliciul temelor date de la școală, în ciuda faptului că de câțiva ani buni se discută, ba chiar se legalizează, interzicerea lor.
Sunt temele un rău necesar? Putem trăi și deveni fără ele?
Cu siguranță răspunsul variază în funcție de cine îl formulează, iar adevărul este multiplu.
Tradiționaliștii vor spune că fără teme, adică fără exercițiu în afara clasei care să fixeze cunoștințele, copiii uită ce li s-a predat. Cei care gândesc mai critic, vor spune că dacă acele conținuturi sau deprinderi au fost bine predate, temele devin de-a dreptul facultative, dacă nu chiar inutile. Protecționiștii vor spune că elevii petrec suficient timp la școală, au deci nevoie de pauze suficient de mari să se deconecteze.
Realitatea este că nu doar abordarea de la clasă este cea care contează. Elevii sunt și ei diferiți: unora le place să lucreze și acasă, alții au nevoie de exerciții suplimentare, în timp ce există și categoria pentru care temele reprezinta un chin absolut inutil pentru că învață rapid, bine, cu progrese greu de monitorizat, fără prea mare intervenție din exterior.
Utile sau nu, poate că nu putem afla niciodată adevărul. Dar este important de știut că alegerea temelor reprezintă o artă în sine.
Există așadar câteva trăsături esențiale:
În primul rând trebuie adaptate vârstei. Văd prea des probleme de liceu în temele de matematică sau texte literare dificile în clasele mici. Este adevărat că înțelegerea lor poate fi ghidată prin concepte specifice vârstei, dar consuma timp și energie, sunt greu de abordat în masă, inutile și chiar periculoase pentru că din spirală învățarea devine o linie ascendentă ușor de frânt. În plus, unde ne grăbim?
Apoi trebuie să fie variate. Să dai două pagini de probleme matematice de același tip sau să ceri copierea unui text kilometric reprezintă demersuri fără substrat educativ.
În al treilea rând, așa cum actul de predare trebuie diferențiat și temele trebuie să țină cont de particularitățile elevilor. Ideal ar fi ca pentru fiecare conținut să existe cerințe care să meargă de la simplu la complex, de la ușor la greu, iar elevii să aibă libertatea de a alege anumite sarcini care li se par potrivite, motivante, tentante.
Să nu uităm timpul de rezolvare. Nu există recomandări clare în acest sens, ideal ar fi ca temele să nu ocupe tot timpul liber al elevilor. Ei trebuie să se odihnească, să se deconecteze, să aibă hobby-uri, să practice diverse sporturi și da, oricât de ciudat ar suna, să se plictisească.
Și nu în ultimul rând să existe un ajutor real, fără judecăți de valoare în cazul în care au existat neclarități sau neputința de a rezolva anumite cerințe. A da teme și a uita de ele sau a pedepsi elevii că nu au știut să le efectueze este nefiresc, împotriva oricăror principii educative.
Ideal ar fi ca și atractivitatea să fie printre preocupările celor care dau teme pentru acasă. Acestea ar trebui să stimuleze, să creeze curiozitatea de a descoperi, să atragă. Știu că pare imposibil, dar chiar există teme frumoase și teme urâte, ambele la fel de ușor de oferit.
La final mi-aș permite să concluzionez că volumul și calitatea temelor date acasă reprezintă un indicator al calității actului educativ. Cu alte cuvinte stă la îndemâna cadrelor didactice să transforme temele în antrenamente plăcute sau într-o perpetuă durere de cap colectivă.
Acest articol a fost scris pentru Edu Performance.