- 20/07/2020
Prea puțini își mai amintesc precedenta criză economică. Disponibilizările erau o constantă, întârzierile sau tăierile salariale o normă, disperarea o stare de spirit.
Atunci Codul Muncii a fost modificat rapid pentru a ajuta mediul de afaceri. Pentru că în legislație supraviețuise indecent de mult o tară comunistoidă care făcea ca în cazul concedierilor să primeze protecționismul și nu performanțele profesionale. Astfel încât dacă respectai legea erai uneori nevoit să dai afară cei mai buni angajați pentru că trebuia, de exemplu, să păstrezi minim un membru al familiei dacă ambii îți erau colegi. Și ca să fie treaba treabă, cel cu salariu mai mare era favorizat de soartă.
Legislația a fost așadar schimbată, lucru care a ajutat mult, apoi angajatorii au abandonat multe dintre practicile stipulate acolo, cum ar fi evaluarea periodică a angajaților, deși i-ar fi ajutat cu siguranță acum. La vremuri noi, alte nevoi.
Actuala criză medicală vine și ea însoțită, fără doar și poate, de una economică. Deja industria ospitalității anunță concedieri, dar și domenii care păreau intangibile încep să-și arate rănile. Totuși spre deosebire de precedenta recesiune, apar și câștigători, firme care cresc, angajează, au nevoie de personal suplimentar. Piața muncii are nevoie de flexibilitate, de agilitate, de rapiditate în decizii și execuție. Toate acestea în contextul în care locul de lucru trebuie clar stabilit în contractele dintre angajat și angajator, iar condica de prezență, o relicvă scoasă la înaintare pentru a controla munca la negru, supraviețuiește încă onorabil.
Ca angajator ești în aceeași dilemă: respecți legea, care te vulnerabilizează prin inadecvarea ei sau supraviețuiești?
În tot acest context nici angajatorii nu excelează prin a avea idei salvatoare. Mulți acționează chiaun, sub presiunea bugetelor contractate brusc, gândind strategii de supraviețuire pe termen scurt, punându-se totuși în pericol pe termen mediu. Practic ce nu-i omoară acum, o va face cu siguranță într-un moment, deloc îndepărtat.
Iar angajații, care uită că recesiunile lovesc urât, se gândesc acum la vacanțe, la relaxare, la a purta sau nu mască.
Știți vorba aceea: cine nu-și cunoaște istoria, o repetă garantat. Poate că ar fi cazul să ne reamintim de iernile în care guvernul Boc x era schimbat cu cel x+1, nămeții erau cât casa, spitalele închise, banii din portofel puțini, iar speranțele înghețate. Nenorocirile vin întotdeauna în lanț. Și nu scapă cine poate, ci acela care este pregătit.
Guvernul ar fi trebuit să aibă deja gata noi prevederi legislative în domeniul relațiilor de muncă. Nu are. Angajatorii ar fi trebuit să aibă un plan de dezastru. Nu au. Angajații ar trebui să fie pregătiți de belele. Iar ei vor să joace hora pe litoral.
Veselă specie suntem, scurtă memorie avem, previzibilă soartă ne paște!