
Fără altă introducere, vă anunț că la acest moment situația patrupedelor din curte arată astfel:
În echipa canină îi avem pe Amy, botezată așa după răposata Amy Winehouse, pentru că de mică a demonstrat același talent la dans, și pe Dor, mioriticul cu nume autentic românesc.
În echipa felină joacă aceeași Albița, pisica mamă, și Albul, care pe vremuri se numea Mr. Bean, din motive evidente, dar acum îi spunem simplu, asortat cu mama lui.
Și din vară am cules din intersecția apropiată o mâță abandonată, care părea un înger de pisică, dar s-a dovedit a fi doar leșinată de foame. Odată restabilit nivelul glicemiei, individa și-a arătat adevărata față, deloc serafimică.
Ei bine pisica asta încă are multe nume și asta înseamnă că nu are, de fapt, unul anume. Copii din vecini îi spun Miss Fulgișor și Mișa, motiv pentru care și Cezar îi spune așa. Eu îi spun Cleo, pentru că are la ochi ceva care-mi amintește de machiajul celebrei Cleopatra. Tata îi zice Pisa Mică, pentru că este cea mai mică. Se folosesc și alte apelative la adresa ei, dar nu le-aș aminti.
Așa că, serile trecute, am încercat să negociez cu Cezar, care stă mereu cu ea în brațe, un nume nou. I-am explicat că trebuie să aibă și ea o identitate clară, pentru că i-ar fi mai simplu să știe când o strigăm. În plus dacă toate patrupedele de mai sus ar avea câte patru nume, ar fi un adevărat balamuc. Am dat și un scurt ghid de urmat: numele să fie scurt, sonor (trebuie să recunosc că nici Cleo nu sună prea impactant) și, eventual, haios.
Copilul a stat, a analizat, a gândit și apoi a strigat încântat:
– Gata, știu! Să o cheme Cristiano Ronaldo!
Și uite așa pisica noastră are acum cinci nume: Mișa, Miss Fulgișor, Cleo, Pisa Mică și Cristiano Ronaldo. Probabil că știți deja că-i avem în sat pe celebrii fotbaliști români Helmuth Duckadam și Ștefan Iovan. Ei bine, trecem la generații noi și jucăm internțional!