Nu știu cum este în alte părți, dar pe aici suntem binecuvântați cu niște zile autentice de noiembrie: întunecate, ploioase, reci, reumatice și depresive. Iar în ceea ce mă privește, pare că vin ca o încununare a ghinioanelor, nereușitelor și problemelor din ultima vreme.
Este momentul perfect să-mi reamintesc că cea mai frecventă întrebare pe care am auzit-o de-a lungul vremii este: “cum ai reușit să reziști?” Pentru că am trecut prin multe și grele. Și iată-mă tot aici, gândindu-mă și eu oare cum de le duc pe toate?
Recunosc că niciodată nu am știut ce să răspund. Pur și simplu am reușit și am rezistat. Luând zilele una câte una și trăindu-le după cum au venit, cu bune, cu rele, cu plâns, cu râs, cu reușite sau eșecuri.
Există acum o întreagă literatură și numeroase sisteme de suport pentru situațiile critice din viața noastră. Realitatea este că oricâte sfaturi am primi, oricâți oameni dispuși să ne ajute am avea în jur, oricâtă terapie am face, adesea singura soluție este să continuăm a spera în vremuri mai bune.
Pentru că în ciuda faptului că deseori se lasă mult așteptate, invariabil vin. Viața este un rollercoaster emoțional, financiar, personal, profesional. Unul imprevizibil care nu are niciodată același traseu, deci oricât te-ai strădui nu-l poți învăța. Te ridică, te coboară, te încântă, sperie, ciufulește, dar niciodată nu te plictisește.
Și tot ce putem face este să ne trezim dimineața nădăjduind că vom face față provocărilor, oricare ar fi ele. Că o vom scoate la capăt. Că ne va ieși. Poate nu azi, nici mâine, dar cu siguranță cândva.
Mai beau așadar o cafea – poate că n-ar trebui. Afară ninge ca în ilustratele de Crăciun, deși în decembrie va fi iar ca de Mărțișor. Nu știu dacă îmi iese azi. Poate nici mâine. Dar cu siguranță cândva.