Încep prin a-i felicita pe toți elevii de clasa a opta pentru notele mari obținute la examen. Au muncit și au cules roadele. Iar celor care simt că puteau mai mult, să le spun că vor avea suficiente alte provocări și concursuri în care să se simtă învingători. Abia încep, credeți-mă!
Astăzi, după ce a trecut euforia rezultatelor, au debutat statisticile și împăunătile oficiale: numărul copiilor cu medii peste 5 este de 71%. Impresionant, în creștere cu 2 procente față de anul trecut!
Oficial ne merge bine! Neoficial însă, probabil 98% din copiii cu note peste 8 le-au obținut prin munca asiduă de după școală, cu ajutorul meditațiilor și muncii suplimentare. Asta pentru că nu îmi place unanimitatea! Procentul scade poate la notele sub 8, dar nu substanțial.
Acești elevi cu rezultatele cărora se laudă sistemul sunt de fapt creația școlii de după școală, finanțat cu putere de părinți. Iar asta ar trebui să dea serios de gândit celor care conduc destinele educației.
De asemenea, se remarcă anomalii care arată că evaluarea… evaluărilor este viciată. De exemplu, în Sibiu nu există media zece la acest examen, în schimb Brăila, un județ cu mai puțini elevi înscriși la acest examen are câteva. Eu nu cred că în Sibiu nu există copii care să merite două note de 10 curate, ci doar cred că dacă aceleași lucrări erau corectate de cei care au corectat Brăila, primea și Sibiul note maxime.
Nu există un sistem perfect, nici examen perfect, nici evaluare perfectă.
Totuși nu cred că indicatorii pe care îi auzim azi în presă sunt cei corecți pentru a analiza situația învățământului din România. Contează notele obținute în rural vs. urban, contează diferențele între mediile obținute la școală și cele de la evaluare (s-ar putea să vedem niște anomalii interesante), contează tocmai ciudățeniile și diferențele de medii obținute în urma corecturii în diverse centre de evaluare. Și care ar putea fi minimizate dacă ar fi analizate statistic și practic în mod corespunzător.
Nu-mi pare relevant ce urmează după contestații, deși poate că este important. Orice evaluator vă poate spune că o diferență de 0,50 de puncte este în marja de eroare, așa că între 4,50 și 5,00, nota de promovare sau între 9,50 și 10,00, nota maximă, punctajul poate varia serios în funcție de corectori. Extremele acestea chiar contează în sinergia faptelor, dar ceva îmi spune că tocmai în aceste intervale numărul contestațiilor sunt mici.
Oricum ar fi notele obținute ne dau speranțe în generațiile care vin din urmă. Iar celor care comentează cu privire la ușurința subiectelor, le recomand să le rezolve și apoi să ceară nota unui profesor. Confruntarea cu un barem de corectare și niște ochi critici vor genera mari surprize, garantat!
Am încercat să scriu cu aceeași luciditate pe care o exersez întotdeauna. Sper că mi-a ieșit, recunosc că de această dată am fost implicată emoțional ca mândră mamă de elev cu note mari la Evaluarea Națională.