Clinic sănătos, apt pentru crime

În martie 2015, omenirea era îngrozită de un cumplit accident de avion: 144 de pasageri plus membri ai echipajului au murit în Alpi după ce co-pilotul a prăbușit intenționat aeronava. Cercetările au arătat că acesta suferea de depresie majoră, cu episoade suicidale. Până acum nu au apărut indicii noi care să infirme ipoteza inițială, în ciuda faptului că familia pilotului îl consideră nevinovat.

Zilele acestea, România este zguduită de un incident scandalos: Poliția caută, și găsește, un pedofil care a abuzat de două fetițe minore intr-un cartier bucureștean. Imaginile surprinse de camera video din lift și mărturia celor două victime, ne determină să-l considerăm vinovat, deși cercetările abia acum încep. Șocul este cu atât mai mare cu cât abuzatorul se dovedește a fi chiar polițist.

Ce au în comun cele două cazuri? Ambii presupuși criminali (pedofilia este o crimă, copilul acela moare, se transformă fără voie într-un adult precoce) au meserii care presupun testare psihologică periodică. Și ambii au fost considerați apți din punct de vedere psihologic, în ciuda faptului că trecutul lor lăsa la vedere evidente vulnerabilități.

Pilotul era depresiv cu acte în regulă și cu tentative de suicid, polițistul pedofil are, și el, antecedente cunoscute. Și totuși doi psihologi i-au considerat apți pentru a pilota avioane, respectiv pentru a reprezenta o autoritate publică.

Iar persoane cu dereglări evidente și determinante pentru meseriile lor sunt și în alte profesii. Până la urmă poți fi un programator depresiv sever. Sau arhivar. Redactor de editură sau instalator. Dar poate nu-i o idee bună să zbori cu avionul când tot ce vrei este să mori.

În recrutare și selecție se întâmplă des ca persoane anxioase și timide să fie respinse la interviuri, deși ar fi 100% funcționale în jobul lor, dar persoane cu tendințe phihopate, sociopate sau cu dependențe, să fie acceptate, deși evident ar putea produce pagube materiale sau umane.

De ce se întâmplă asta?

Pentru că oamenii, ca și animalele, au instinctul de a transmite și recepta frica. Atunci când un anxios vine la interviu simți așadar semnalul că ceva nu este în regulă. Dar la serviciu nu suntem în pădure, ci într-un mediu structurat, organizat. De aceea dacă trecem de acest prim și greșit impuls putem descoperi potențiali angajați foarte valoroși.

Persoanele cu tendințe depresive, psihopate, sociopate știu că nu acestea nu sunt acceptate social. Așa că le maschează cu maxim talent, le îmbracă în evidente calități (dinamism, comunicativitate, inteligență), prezentându-se ca personalități adaptabile și echilibrate. De regulă ceea ce pare prea “perfect” ar trebui să dea de bănuit, dar prea puțini reușesc să depășească mirajul primei impresii fenomenale.

De aceea psihologii au obligația să lucreze nu doar cu pixul și bateria de test în mână. Trebuie să treacă dincolo de aparență, să discute detaliat cu persoana în cauză, să caute adânc, pentru că adevăratul rău este bine ascuns.

Pe de altă parte este evident că orice am face, astfel de cazuri vor mai fi. Pentru că este omenește să greșim, iar uneori greșelile sau urâțenia umană sunt cu adevărat inimaginabile. E greu să te pui în pielea unui pedofil, a unei femei care aruncă pe alții în fața metroului sau a unuia care simte că e în regulă să trântești de zid un avion cu 144 de pasageri și să poți preîntâmpina astfel de cazuri.

Rămâne totuși un semnal de alarmă mai ales pentru acei psihologi care pun cu ușurință parafa pe destinul nefast al unor potențiale victime. Și un motiv serios pentru dezbatere pe tema legilor în vigoare.