Povești de trezit oamenii mari

Despre traume și alte balamucuri

Uitându-mă în jur pare că am devenit o specie obsedată de a ne păzi de traume. Fiecare deviație verbală a unui șef devine toxică, profesorii mai severi sunt clar abuzivi, orice conflict în cuplu trebuie tratat cu sesiuni de terapie. Trauma a devenit subiectul de discuții principal în toate instituțiile sociale și dușmanul numărul unu al unei vieți personale echilibrate. Nu este nimic incorect: nefericirea își are ca izvor nesecat șirul de situații cotidiene pentru care nu suntem pregătiți fizic și mental. Dar cheia nu este să ne ferecăm emoțional într-un palat de cristal, întrucât nici acolo nu putem crea un mediu trauma-free. Ci să găsim modalități eficiente de a face față, de a deveni mai rezilienți, mai adaptabili, mai maleabili în fața greutăților. Același lucru se întâmplă și în parenting: obsedați de ideea că suferința atroce a unor situații banale ne poate traumatiza copiii, îi protejăm prea mult, ajutându-i să devină astfel evitanți, anxioși. Ne place sau nu, viața include boală, moarte, despărțiri, conflicte, durere de toate soiurile, agresivitate. Oricât am încerca să le ocolim, sunt inevitabile. Important este ...
Citește mai mult »

Noroc sau ghinion?

Abia duminică m-am învrednicit să iau rechizite pentru copilul mic. Avem mereu în casă un stoc de urgență, care ne-a ajutat să avem răgaz până trece nebunia din magazine. La raionul cu învelitori de plastic o doamnă venise cu toate manualele copilului său în traistă. Ofta încercând să găsească măsurile potrivite și văzând că o privesc vag amuzată mi-a spus cu supărare că e a doua oară când vine, pentru că primele achiziții făcute s-au dovedit greșite. Pentru cine a uitat sau nu cunoaște experiența, manualele copiilor sunt fragile, total diferite ca mărimi și trebuie protejate cu coperți de plastic. Iar căutarea învelitorii perfecte este doar unul dintre stresurile începerii școlii. Eu nu m-am agitat nici până acum cu treaba asta, luam multe și mari, astfel încât deseori cărțile din ghiozdan păreau a purta pantofii lui Charlie Chaplin. Dar în acest an copilul meu a primit manuale noi, identice ca mărime. În plus de o calitate net superioară și mă refer atât la aspect, cât și la grafică și conținut. Tot am greșit, din obișnuință măsura învelitorilor, dar ...
Citește mai mult »

În părințeală nu există calea cea sigură

Am scris sute, dacă nu mii, de texte privitoare la educație. Cred cu tărie că este singura cale spre o viață normală, echilibrată. Dar mai știu și că nu există rețete sigure. Că hazardul poate încurca sau, dimpotrivă, scoate din încurcături. Că se poate ca un copil crescut bine să o ia pe arătură. Și un altul care a trăit într-un mediu profund disfuncțional, să-și depășească traumele și să țină întotdeauna drumul drept. Că viața e complicată și te duce în zone în care ai jurat să nu ajungi niciodată. Totuși, în contextul discuțiilor tot mai alarmante despre consumul de droguri la tineri, mă hazardez să ofer câteva idei pentru părinții îngrijorați: – Niciodată să nu spuneți niciodată. Văd persoane care ar jura pe toate icoanele din biserică despre cumințenia propriilor copii, care nu sunt chiar așa, dintr-un material angelic. E firesc să ne declarăm cei mai încrezători părinți, dar sănătos este să punem uneori la îndoială neprihănirea pruncilor noștri. – Nu-i lăsați singuri, nu-i aruncați precoce în vârtejul de a se descurca independent. Autonomia este una, neglijența parentală ...
Citește mai mult »

Muma lui Ștefan. Cum care?

Își mai amintește cineva frumoasa legendă a lui Bolintineanu, în care mama lui Ștefan cel Mare își trimitea copilul rănit și învins înapoi la luptă? Noi o studiam prin gimnaziu și pe atunci nu mi se părea deloc eroic ca dihai conducătorul să vină acasă la mama lui după ce a pierdut o bătălie, dar nici empatic să ți se întoarcă odrasla acasă în suferință și să-i trântești poarta în nas. Evident că nu-mi permiteam să-mi exprim opiniile (deseori exotice) la ora de limba română, așa că mi-am păstrat pentru mine, până azi, impresia că la momentul producerii faptei, conducătorul era cam pămpălău, iar mama lui cam sadică. Mi-am amintit recent, într-o interacțiune cotidiană, de cei doi protagoniști și am recitit opera cu pricina. Evident că mi se pare mult mai ușor de parcurs acum, chiar ușurică și plăcută pentru o scriere de acest fel, în plus m-am trezit înțelegând altfel situația și empatizând cu ambele personaje. Poate și pentru că de data asta nu trebuia să le caracterizez în lucrarea de control, ci doar să mă bucur ...
Citește mai mult »

Back to school – 2023

După cum ați aflat deja de la TV, unde se propovăduiește de o lună falimentul personal al posesorilor de copii, obligați să cumpere cuvenitele rechizite, luni începe școala. Faliment nu am dat, e drept că nici nu am achiziționat, întrucât vom reutiliza în mare parte, ca și în anii precedenți, logistica pe care o avem deja. Dar pentru că mă așteaptă zile solicitante, m-am pregătit pe mine însămi/ însumi/ însele de dânsele. Primul pas: am parfum nou. Am realizat că e nefiresc ca vacanța să miroasă ca restul anului, de aici schimbarea. Și pentru ca să fie cu adevărat simbolic, am ales unul cu nume predestinat: gentle Fluidity. Deoarece exact asta se întâmplă cu mine când mă trezesc în creierii nopții. Devin ceva fluid, între om și cotoroanță, cu haine de bărbat și emoții de femeie. Pasul doi: am congelat niște kilograme bune de roșii, salvatoare în bucătărie. Pentru că atunci când sunt contra-cronometru am trei rețete care mă scot din belele. Pui cu roșii, paste cu roșii, halloumi cu roșii. Pasul trei se numește “Simte-te ca de Crăciun!” Și ...
Citește mai mult »

Jocul de-a vacanța

S-a dus vara lui 2023 și odată cu ea ultima noastră vacanță a sezonului. Tot Kefalonia, ca și anul trecut, de data asta fără probleme majore de sănătate. Și fără transport aerian în ceea ce mă privește. Turistic vorbind, nu a părut o idee prea strălucită să vedem două insule într-un an, mai ales că există un contrast semnificativ între cea grecească și Sardinia. Dar vacanțele nu sunt numai pentru a vedea peisaje extraordinare sau a experimenta cât mai multe stele pe frontispiciul hotelurilor, ci pot deveni călătorii interioare în care explorezi părți, gânduri, dorințe care ți-au fost, dintr-un motiv sau altul, ascunse. Dincolo de alergat frenetic pe drumurile lungi ale Kefaloniei, m-am trezit exact ca în piesa de teatru a lui Mihail Sebastian: oprită în timp și spațiu, bucurându-mă de compania alor mei și de tihna momentului. Ce am făcut, concret, timp de aproape două săptămâni? Am mers mult cu mașina prin marginea Europei și pe o insulă plină de piatră și vegetație uscată 🙂 Am poposit în localități demne de Seninia. Am mâncat multă înghețată. Am avut tot soiul ...
Citește mai mult »

Un drum scurt

Sâmbătă am purces la un drum rapid până în orașul de baștină, pentru a vedea meciul din campionat al echipei locale. Ne propusesem de mult și uite că s-au aliniat planetele favorabil. Pentru noi, că în ceea ce privește fotbalul, par împrăștiate de la o vreme. Ajungem rar pe acolo. Nu că ar fi un drum prea lung, dar ne amintește de vremuri și, mai ales oameni, care nu mai sunt și ne lipsesc. E greu să te întorci unde ai suferit și nu te-ai vindecat. Dar când o facem, senzația că timpul s-a oprit în loc este liniștitoare. Sunt aceleași străzi, aceleași blocuri, aceiași oameni, aceeași liniște. Mă uitam la structura de beton a tribunelor stadionului care este integră de parcă n-au trecut multe decenii peste ea. Iar poarta pare exact cea pe care intram la lecțiile de atletism pe care le-am frecventat în calitate de sportiv amator. Dar cel mai pregnant moment a fost în tribune. M-am simțit înconjurată de aceeași oameni care veneau pe stadion pe când eram copil și mă rugam de tata să ...
Citește mai mult »

4 pași spre reușită

Există o întreagă literatură pe tema interviurilor de selecție. Cum să te îmbraci, ce să zici, ce să nu faci, toate sunt analizate în mod temeinic și servite ca rețete sigure pentru a reuși. Dar lucrurile sunt ceva mai adânci decât par pe marele Internet. Mult mai simple, dar și mai greu de accesat. Pentru a reuși la un interviu, într-o relație, în carieră sau pur și simplu în viață, ai, așadar, nevoie de 4 elemente esențiale: 1. Să fii foarte sincer(ă) cu tine. În orice moment să știi exact ce vrei, ce poți, ce cunoști, ce slăbiciuni ai. Asta nu înseamnă că trebuie să le și declari public, mai ales la interviurile de angajare, dar onestitatea față de propria persoană, dialogurile interioare cinstite sunt cea mai dreaptă cale spre reușită. 2. Să îți asumi responsabilitatea pentru tot ceea ce ți se întâmplă. Nu e de vină mama, tata, șeful, colegii, situația economică, ghinionul, vremea de afară sau tipa de la HR. Indiferent ce ți se pune pe masă, ai dreptul, capacitatea și obligația de a servi ce și ...
Citește mai mult »

Pe vremea mea, maică…

Vuiet mare pe la noi deoarece Cocoșatul de la Untold a cântat mizerii pe scenă, iar publicul l-a urmat în delir. Se analizează de zile bune, se dă cu tămâie, se propovăduiește infernul. Citeam opinia unui muzicolog care spunea că fiecare generație vrea să se depărteze de părinți, asta însemnând că va purta, mânca, asculta, chestii care nu le sunt pe plac bătrânilor. Corul de comentarii pe tema articolului este mirabolant: “cum poți să compari muzica idolilor noștri – Elvis, Metallica, Rolling Stone – cu ce cântă tipul ăsta?” Păi nu vorbim despre termenii de comparația corecți, generațiile pe care cei în cauză le-au reprezentat trebuie puse față în față. Nici mie nu îmi place prea tare muzica de azi. Sunt puțini artiști care îmi par talentați, totuși am piese în playlist-uri cu voci care mă ung pe suflet, linie melodică fără influențe orientale și sound curat, nedătător de migrene. Dar cine crede că apariții precum Gheboasa trebuie interzise, nu înțelege cum funcționează lumea și are memoria scurtă. Și în studenția mea era o revoltă generală împotriva celor ...
Citește mai mult »

Introducere

Sunt proaspăt întoarsă din vacanță, deci experimentez șocul acela că nu văd marea atunci când ies din dormitor, nu mă întreabă nimeni dacă vreau cafea dimineața și, mai rău, trebuie să gătesc, spăl, așez, chestii deloc plăcute din punctul meu de vedere. Trebuie să precizez totuși că a călători nu înseamnă doar locuri frumoase și confort. Pentru mine a umbla prin lume echivalează cu multă învățare, a cunoaște oameni și mentalități diferite, a vedea altceva decât suntem obișnuiți. Și de data asta a fost bine. Am văzut practici de parenting care mi-au deschis ochii, am lămurit chestii despre moarte (oricât de straniu ar părea, e frumos să realizezi fără judecăți de valoare inerența sa într-un decor superb cum este proximitatea Cimitirului Marin din Bonifacio), am realizat de ce fotbalul și muzica sunt în Italia atât de performante. Și mi s-a confirmat că acolo unde sunt bani mulți aerul este mai respirabil, că sărăcia și prostia merg mână în mână cu grobianismul și răutatea generalizate. Am așadar ce povesti, dar mă opresc astăzi la parenting. Zborul din București către Alghero a ...
Citește mai mult »