Belinda Johnson, COO Airbnb, în vârstă de 52 de ani, a anunțat zilele trecute că părăsește scaunul înalt pe care l-a deținut pentru că își dorește să fie “o mamă și o soție mai bună”.
Într-o scrisoare adresată angajaților companiei și ajunsă în presă, aceasta poveștește cum a ratat momente frumoase din viața primului ei copil și cum încearcă măcar la al doilea, ajuns(ă) deja la pragul adolescenței, să repare câte ceva.
Executiva rămâne totuși în consiliul de administrație, deci nu părăsește total Airbnb.
La 52 de ani și cu o poziție confortabilă la masa celor care dețin puterea financiară și de decizie, o astfel de mișcare nu pare deci tocmai riscantă.
În biografia ei, fosta primă doamnă a Americii, Michelle Obama, povestește la rândul său cum mama ei și-a abandonat cariera pentru a-și crește cei doi copii, reluând-o odată cu admiterea lor la liceu.
Pe de altă parte, citeam cu mulți ani în urmă un interviu cu Indra Nooyi, pe atunci CEO Pepsi, care ne dezvăluia câteva dintre despre încercările la care o supuneau copiii când ajungea târziu acasă, tocmai pentru a-i aminti că acolo rolul ei este de mamă și nu de mare șef.
Iată doar trei din milioanele de exemple ale mamelor care se luptă să împace cariera cu viața de familie. O luptă aprigă și adesea dezechilibrată, în care singura constantă este prioritizarea: uneori alegi banii, mai ales când sunt mulți, alteori copii, mai ales dacă nu mai ai nimic altceva de pierdut.
Și, mai presus de toate, pui în balanță ce te bucură mai mult. Pentru că sunt femei care simt că acasă este de fapt munca inumană, acolo unde constant te lași pe tine, cauți soluții inovative la probleme vechi de când lumea cum ar fi crizele de nervi ale copiilor, preferințele lor alimentare ciudate sau lipsa de motivație pentru a rezolva probleme de marematică. Și femei care simt că fiecare minut departe de casă este o uriașă pierdere pentru toți sau că fiecare neuron mâncat de șef este unul în minus în relația cu propriul ei copil.
Echilibristica mamelor este grea, iar piața muncii este necruțătoare cu absențele lor, oricât de motivate ar fi. Și, în mod paradoxal, abilitatea de a găsi balansul este mai prezentă la extreme: pe de o parte la cele care nu au posibilitatea unor câștiguri salariale decente și pe de alta la cele care câștigă peste medie. Tocmai pentru că este mai ușor să-ți păstrezi confortul față de decizia luată atunci când alegerea corectă era oricum cea evidentă.
În scrisoarea ei, Belinda Johnson povestește un episod emoționant în care fiicei sale mari i s-a așezat o libelulă pe obraz și ea nu a fost acolo. A văzut o poză care a imortalizat momentul, dar, evident, asta nu ajută prea mult.
Pe de altă parte, sunt multe mame care au norocul să fie la primul cuvânt, pas, literă scrisă, realizare a copiii lor. Dar care fac eforturi susținute să găsească soluții financiare la toate provocările cotidiene.
Cam asta este echilibristica mamelor. Iar tații sunt și ei în piesă, baletând simultan, dar în sens opus pe aceeași sârmă, după cum au recunoscut toate doamnele din exemplele de mai sus. Deci fie muncind din greu pentru a compensa dezechilibrul financiar, fie făcând ei înșiși un pas înapoi pentru a fi cei prezenți în viața copiilor.