
Știți deja preocuparea excesivă a vremurilor actuale pentru dezvoltarea personală. Atât de excesivă încât a devenit disciplină școlară.
Realitatea este că viața, modelele parentale și cele pe care ni le alegem, obstacolele pe care le întâlnim în calea noastră sunt mai importante decât buchea cărții școlare.
Și oricât de nedreaptă ar fi (că este, Slavă Domnului!), soarta ne dă fiecăruia câte un cârlig de care să ne agățăm pentru a reuși să ne găsim menirea.
Găsim în spațiul public o mulțime de oameni care s-au ridicat din nimic sau au căzut în abis după ce au atins culmi înalte. Sportivi care s-au antrenat cu burta goală și au ajuns să dețină recorduri inimaginabile. Actori de succes doborâți de proprii demoni. Cântăreți care au reușit să își învingă dependențele și chiar timpul, fiind relevanți decenii în șir. Oameni absolut normali ajunși staruri globale. Talente uriașe care au renunțat la cariera lor pentru că nu și-au găsit calea.
Există reușită și există eșec. Nimeni nu a experimentat vreodată doar una dintre ele. Așa cum nu există doar durere sau doar plăcere. Și fiecare trebuie să le atingă depășind coordonatele care i se dau: condiție socială, dotare fizică sau intelectuală, mediul geografic, acces la instrumentele de care are nevoie.
Pentru că în viața reală totul este autentic, nu poți imita nimic. Nu-ți poți trimite copilul cu burta goală la școală atunci când ai frigiderul plin. Nu poți să-i faci drumul greu atunci când tu te-ai luptat să ajungi a-ți fi ușor. Nu poți să nu-i oferi confort, când realmente ai muncit și ai suferit pentru a-l avea.
Și oricât de absurd ar părea, pentru devenirea lui este la fel de greu ca atunci când nu ai ce să îi pui pe masă, tocmai pentru că știi că nu există profesor mai bun ca foamea.
Nu poți imita greutățile, nu te poți preface că le ai. Așa cum nu poți imita lipsa lor. Iar burta goală îți dă o agilitate spectaculoasă, dublată de inconștiența de a analiza potențiale riscuri, adică exact ce trebuie pentru succes.