- 03/03/2025
Unul dintre paradoxurile proceselor de recrutare și selecție este acela că managerii care vor angajați mai buni, mai pregătiți, mai profesioniști, îi resping apoi la interviurile de angajare.
Să vă explic mai clar:
Se întâmplă deseori ca șefi de prin diverse firme aflate în creștere să înțeleagă că limitele dezvoltării sunt legate, în mare parte, de resursa umană. Că mulți dintre angajați nu cresc mental și profesional odată cu cifra de afaceri și că ar fi nevoie de un suflu nou.
Așa că apelează la parteneri specializați în încercarea de a angaja oamenii pe care și-i doresc.
Am refuzat constant tipul aceasta de proiecte, pentru că scenariul este mereu același. Debutul lor este un mare entuziasm, dar când apar candidați care îndeplinesc criteriile asumate, încep figuri de selecție precum: nu au bască (sau costum ca să fim în ton cu vremurile), au cerințe exagerate (deși pretențiile salariale sunt în bugetul stabilit), nu pare că vor sta mult, nu se vor adapta.
De ce se întâmplă așa?
Pentru că limitele nu sunt, de fapt, la angajați. Ci la echipa de management. Înainte de a împrospăta atmosfera cu aer adus din Alpi, deseori este suficient să deschizi larg geamurile ca să intre cel de pe strada ta.
Când aud de lipsa performanțelor, prima întrebare care îmi vine în minte este: cât s-a investit în oamenii de acolo?
Câte sesiuni de instruire formală au avut? Cât feedback real au primit? Ce instrumente de lucru inovatoare li s-au adus? Câți mentori din zona lor profesională li s-au prezentat?
Este simplu să vrei să-ți schimbi angajații. Dar dacă metehnele manageriale se învârt mereu în zona: “îi vreau pe cei mai buni care să rămână cei mai buni deși singurul lucru pe care îl ofer cu parcimonie este un salariu așa și așa bun”, cercul vicios va dăinui până la închiderea obloanelor.
Cum se schimbă mentalitățile?
Prin învățare. Prin observare. Prin întrebări și răspunsuri competente. Prin a experimenta. Și, în primul rând prin a-ți înțelege limitele.
Poate fi ajutat un manager aflat în cercul vicios al propriilor mentalități?
Niciodată. Excepție o fac cei extrem de rar întâlniți, care conștientizează nevoia de ajutor și îl solicită activ. Altfel orice sfat, intervenție, idee ai oferi, vor fi considerate lipsite de înțelegerea profundă a situației, inutile, ofensatoare chiar.
Nu putem ridica nici cu macaraua un om la nivelul de înțelegere necesar, dacă el nu vrea. Iar celor care au ajuns până aici, le recunosc că nu am scris toate aceste rânduri doar despre management.