Vorbele sunt încă aici

Nu apuc să scriu prea mult în acestă perioadă. Și mi-aș dori să o fac, pentru că mă ajută să-mi pun gândurile în ordinea care trebuie.

Dar trăiesc zile din acelea despre care e greu să povestești. Nu pentru că vin cu belele, ci pentru că vin cu lecții frumoase și numai bune de repetat ulterior.

Oricum în timpurile acestea nu prea ai despre ce să dezbați.

În lumea business-ului majoritatea se luptă pentru supraviețuire. E greu să spui cine ia decizii corecte și cine greșește, momentan este o bâjbâială generalizată. Lecții multe, după cum spuneam.

Evident că nici despre resurse umane nu pare a fi momentul oportun să scriu. Apar modificări legislative, este momentul comunicării și al leadership-ului, dar nimeni nu pare a avea urechile cu adevărat deschise spre analize.

Să vă zic despre skincare? Am ajuns deja la vârsta la care dacă v-aș mai spune de cremuțe minune și ingrediente active, v-aș minți. Trecem spre cele adevărate, dar nu chiar acum, că e prematur.

Parenting? V-am zăpăcit deja cu sfaturile.

Educație? Puțini citesc, și mai puțini înțeleg.

Povești? Vor mai fi, până la urmă majoritatea celor care ajung aici o fac pentru ele.

Chestii personale? De câte ori zic de mine și ai mei se strică câte ceva.

Chestii despre sănătate? M-am vaccinat și aici se cam limitează nivelul meu de competență.

Știți ce a rămas? Fotbalul. Nu-i zi să nu-l văd, joc, dezbat. Este deja o obsesie, o constantă, ceva ce-mi ocupă tot spațiul mental și toată energia. Și cu toate acestea nu mă pricep atât de tare încât să emit mai mult de o opinie trimestrial.

Nu vă faceți griji, nu am rămas fără vorbe cu și despre de toate! De fapt sunt chiar bine dacă ținem cont că prezentul blog a pornit, în primul rând ca un instrument de vindecare. Probabil că și-a făcut treaba primordială, fiind deja momentul să devină altceva. Oricum a rămas un dicționar întreg de analizat și opinat.