Nimic nou sub soare

Povești de viață, episodul “Cariera IT”

În perioada de glorie a industriei IT, recrutarea noilor angajați devenise nu doar o muncă sisifică ci și un test al nivelului de rezistență la cât ghosting și câte refuzuri nepoliticoase poți duce zilnic. Salariile creșteau amețitor, angajații erau perpetuu curtați, dar performanțele individuale nu se ridicau neapărat la nivelul bugetelor alocate. Pentru că puțini oameni gândeau în contextul în care erau bombardați cu oferte de angajare, că ar trebui să mai lucreze la abilitățile tehnice din CV sau să-și adauge unele noi. Cu toate acestea mulți dintre programatori, mai ales, puneau deseori la îndoială rezultatele testelor tehnice, abilitățile departamentelor de recrutare, metodele de selecție, calitatea umană a celor din jur. Se credeau alcătuiți din material divin, infailibil, invincibil, în risc de a se contamina din interacțiunea cu muritorii de rând. Succesul seduce, știm de la cei care l-au cunoscut, iar asta înseamnă paralizie în acțiune. Cu alte cuvinte confort, stagnare. Nici măcar când primele semne de declin ale pieței s-au arătat după pandemie, cu modificările sistemului de impozitare și primele picaje din industrie, mulți dintre angajați n-au simțit ...
Citește mai mult »

Despre asumarea responsabilității

Se vorbește mult în leadership despre asumarea responsabilității. Când ceva merge prost, conducătorul de “trib” este, așadar, primul care trebuie să-și recunoască erorile, deciziile nepotrivite și participarea proprie în rezultatele neconforme obiectivelor țintite. Problema este că propria responsabilizare pare deseori, în acest context, o trăsătură de caracter a aleșilor sorții, un soi de praf magic al performanței, inaccesibil tuturor. Iar realitatea ne demonstrează că nu toți liderii care practică acest obicei sunt niște caractere frumoase și modele de urmat în management. Dar au învățat că pentru un feedback corect al proceselor, este necesar să pornești de la ideea că toți cei implicați au greșit. Altfel, excluzând verigi cu potențial slab, dar considerate infailibile, poți pune întregul în pericol. Așadar, indiferent de caracterul unui șef, practica de a pune la îndoială propriile decizii este una benefică și poate fi implementată la orice nivel de management. În organizațiile performante nu contează poezia, ci doar ceea ce poate fi măsurat, controlat, modificat. Indiferent de caracterul, temperamentul, abilitățile unui conducător, acesta este forțat de mediul de lucru, de cultura organizațională să acționeze în ...
Citește mai mult »

Invidia – mobil de crimă

În decurs de o săptămână programele de știri ne-au prezentat două cazuri de violență extremă în care atât victimele cât și atacatorii sunt minori. Într-unul dintre cazuri victima a supraviețuit, în celălalt vorbim despre un deces. Inițial am fost tentată să cred că vremurile în care trăim predispun la astfel de cazuri. Statisticile spun însă că anual în România au loc aproximativ 200 de crime, dintre care doar două au ca autori copii. În acest context nu putem să ne referim neapărat la o problemă de sistem. Ci la destine individuale, cu probleme, abuzuri, bagaj genetic, situații economice și sociale care predispun la pierderi ale controlului și rațiunii. De altfel ambele cazuri la care fac referire sunt cauzate de invidie: una dintre victime avea o kendama râvnită de agresor, cealaltă o situație materială și școlară care a trezit gelozia celui care a pus la cale crima. Invidia este un sentiment uman greu de controlat, care face mult rău în grupurile sociale. Ideea că alții au mai mult sau sunt mai frumoși/ deștepți/ plăcuți, devine pentru unii o obsesie care ...
Citește mai mult »

Copiii rătăcitori

E supărare mare în familia lui Beckham, ex-fotbalistul englez/ investitorul/ soțul Victoriei, care dă moda prin America. Fiul cel mare, căsătorit recent cu o fată frumoasă și bogată ca el, a rupt relațiile cu părinții, fratele și sora, considerând că metoda optimă de a comunica în neam ar fi prin avocați. Unii dau vina pe soție. Ceilalți pe mamă. Făcând media ajungem clasicul conflict noră-soacră, pe care aparent nu-l stinge nici cea mai mare avere/ notorietate. De ce ne interesează pe noi? veți spune. În primul rând ne ajută să conștientizăm când și când că banii nu aduc liniștea casei. Ci doar mintea înțeleaptă corelată cu suflete vindecate. Apoi tiparele. De regulă, femeile care au avut probleme cu propriile soacre, duc mai departe acest obicei, de a trăi în conflict. Este un mod de a perpetua ciclul toxic care prin familiaritate le oferă confort. Și nu în ultimul rând, riscurile. Pentru că problema este mai mare de atât: inițial, ca și în familia regală din UK sau cea mondenă despre care vorbim azi, cuplul aflat în conflict se îndepărtează de părinți ...
Citește mai mult »

Ce stă în spatele interesului pentru legalizarea prostituției?

O inițiativă legislativă recentă propune (pentru a mia oară în perioada post-decembristă) legalizarea prostituției, zică-se cea mai veche meserie din lume. Ideea aceasta năstrușnică a venit din partea unui parlamentar liberal și o numesc așa tocmai pentru că persoana în cauză pare mai degrabă tradiționalistă, preocupată de bunăstarea familiei și propășirea neamului, decât de binele unor persoane care își vând trupul. După cum spuneam au tot fost astfel de propuneri de-a lungul timpului. Și toate se loveau de opinia fermă a moraliștilor fără de păcat, ricoșând astfel în coșul de gunoi al ciornelor legislative. De această dată, avem o tăcere absolută din partea criticilor tradiționali. Singurele care au o voce sunt tocmai lucrătoarele sexuale, îngrijorate că legea le va face mai mult rău decât bine. Iar temerile lor se dovedesc total întemeiate. Este mai mult decât evident că inițiativa legislativă face parte din aceeași suită care va fi sortită eșecului indiferent dacă va fi sau nu adoptată. De unde acest interes ciclic pentru sexul comercial? În primul rând este un subiect care predispune la analize, critici, dezbateri. Ori într-o perioadă ...
Citește mai mult »

Rolul social al babelor și moșilor

Nu știu dacă mai avem voie să spunem babe și moși, apelativele cu pricina putând fi încadrate fără dubiu la categoria discriminare pe criterii de vârstă. Dar trebuie să recunoaștem că sunt personaje care predispun la a le numi astfel, deoarece îmbătrânesc nesuferit, țâfnos, acru. Și pentru că mă apropii vertiginos de pragul în care risc să fiu inclusă în această mulțime, explic azi importanța babelor și moșilor în viața noastră, a tuturor. Așadar: 1. Reprezintă un important păstrător de amintiri, datini, superstiții, mituri, povești populare sau urbane. Orice începe cu “pe vremea mea” înseamnă istorie mai mult sau mai puțin recentă. Iar dacă nu ne cunoaștem istoria, mai ales văzută prin ochii unor oameni învinși de viață, riscăm să o repetăm. 2. Existența noastră funcționează în perechi opuse: bine-rău, noapte-zi, pozitiv-negativ. Nu putem elimina așadar bâtrânețea din grupurile sociale, pentru că fără opoziție, ce ar mai fi tinerețea? 3. Babele și moșii reprezintă o pătură socială care canalizează ușor critica și frustrările sociale care înăbușite ar putea duce la revoltă. Sunt cei care umblă brambura la ore de vârf, ...
Citește mai mult »

Binele sau răul?

În vacanța aceasta am avut timp de stat la filme, așa că am început seria Plaha de pe Netflix. Foarte bună, trist de realistă, iar Iulian Postelnicu reușește un rol principal excepțional. Nu dau spoilere, vă recomand să vă uitați. Cei din generația mea își vor aminti de jungla socială a anilor ’80 și de cea economică a anilor ’90. Deși acțiunea se petrece în Moldova, nici România nu era mai departe. Și de rețeta universal valabilă a succesului: turnătorie, mici escrocherii urmate de cele mari, precum traficul de persoane, implicare în politică, asezonată neapărat de mare corupție. Răul este profitabil, construiește imperii financiare și oferă invincibilitate. Dramele unora precum lipsa de educație și sărăcia extremă devin fântânile de abundență ale altora. Puterea se bazează întotdeauna pe slăbiciune. Urmăresc, de asemenea, cu tristețe, urmările catastrofei din Elveția, despre care am scris, la cald, aici. Ca și la Colectiv, unele victime s-au transformat rapid în salvatori, apoi și-au pierdut viața ori au fost foarte grav răniți, devenind eroi. Să faci ceea ce este corect din punct de vedere moral presupune ...
Citește mai mult »

Cum împodobim bradul și ce punem pe masa de Crăciun?

M-a pocnit o criză de sinuzită, exact la timp cât să-mi amintească despre prioritățile care trebuie întotdeauna puse la punct. Și în timp ce încerc să funcționez prin casă, văd pe burtiera unei televiziuni îndemnul de a ne informa despre vesela potrivită mesei de Crăciun din acest an. Am zăbovit cinci minute să văd care sunt trendurile. Nu că ar conta, noi tot din farfuriile din 2001 vom mânca. Slavă Domnului că avem ce! Vă arăt și vouă în poza de mai sus ce trebuie să achiziționați, în caz că vreți să vă aglomerați dulapurile cu niște porțelanuri potrivite unei singure zile din an. Este o nebunie a consumerismului. Inclusiv la știri am văzut un reportaj despre cum să împodobim bradul. Evident altfel decât în 2024. Cum ne îmbrăcăm de sărbători? Cu modelul nou de pulover cu reni. Ce cadouri luăm? Păi unele să le simțim la portofel, mai ales că instituțiile financiare non-bancare au oferte avantajoase la credite: iei azi banii și peste șase luni vinzi un rinichi. Cumpărăm, aruncăm, iar la final suntem obosiți și nefericiți. ...
Citește mai mult »

Viața ca la Secret Santa

Primul meu Secret Santa se petrecea pe când abia mă angajasem în departamentul de HR dintr-o firmă tânără, autohtonă. Copilul mic avea aproape doi ani, acum se pregătește să își încheie Master-ul. Era și primul meu teambuilding în calitate de co-organizator, coșmarul suprem, în care timp de două zile a trebuit să-i explic unui tip de la IT beat mangă că nu m-am angajat acolo să dau pe cineva afară. A fost ceva rău, greu de explicat atunci, simplu de rezolvat cu mintea de acum. Iar sesiunea de Secret Santa s-a dovedit bomboana de pe colivă. Pe atunci nu se extrăgeau bilețele cu destinatarul cadoului, pur și simplu fiecare aducea un dar, care era așezat sub brad și avea dreptul de a alege fie din cadourile nedesfăcute, fie dintre cele deschise deja de alții. Ca să înțelegeți provocările, a fost bătaie pe o undiță pe care proprietarul inițial încerca să o păstreze. Apoi unii uitaseră pachetele acasă, a trebuit să improvizăm. În timp ce oamenii mari se purtau ca niște copii, eu mă gândeam că acasă mă așteptă ...
Citește mai mult »

Manifest pentru respect

În ultima vreme s-au înmulţit cazurile de abuzuri grave asupra femeilor, abuzatorii fiind chiar partenerii de viaţă. Crime odioase, tentative de a le da foc, lucruri pe care ţi-e greu să le cuprinzi cu mintea. Şi copii rămaşi cu destine mutilate. Discuţia este nuanţată: vorbim despre legislaţie, desi în ultima vreme lucrurile s-au schimbat simţitor. Despre consumul excesiv de alcool care le favorizează, din nefericire România se află pe locuri fruntaşe la acest capitol. Despre probleme de sănătate mintală, că nu poţi fi cu toate ţiglele pe casă când vrei să-i dai foc soţiei pe motiv de gelozie. Dar nu vorbim despre ignoranţă, despre a ne educa copiii în aşa fel încât să recunoască acele comportamente nepermise, steagurile roşii cum li se mai spune, care pot duce în timp la astfel de tragedii. Începem de când sunt mici, când fetelor le spunem că e semn de iubire să fie trase de codiţe de către băieţi. Sau băieţilor că sunt mototoli dacă nu se  lasă pupaţi cu forţa de fete. Apoi la adolescenţă când definim dovezile de ataşament disfuncţional, ...
Citește mai mult »