L-am văzut eu aseară! Era îmbrăcat în roșu, avea barba albă și vorba liniștită. A venit cu jucării pentru copiii cuminți de la grădiniță.
Chiar și pentru cel mai plângăcios dintre ei: îl știți, cel care strică tot programul cu lacrimile lui. Cel care nu vrea să stea pe scăunel, să spună poezia, să facă mișcările de dans învățate. Cel care suferă în loc să se bucure, arătând astfel celor mari unde greșesc. Cel care este amenințat astfel că nu va primi nimic.
Dar Moșul e bun și iertător. Iar copiii uită de toate relele atunci când simt bunătate. Și spun cu patos poeziile ascunse până atunci. Și se bucură. Și învață că într-o lume nebună care, din comoditate îi vrea cuminți, speriați, aliniați, există întotdeauna un cadou. Pentru oricine.
Aseară, la prima serbare a grupei mici m-a lovit un puhoi de revelații. N-a fost deloc ușor, dar în toată vâltoarea trăită am realizat că pentru mine a venit deja Moș Crăciun.