Management

Să ni se dea!

V-am povestit pe aici despre multe dintre războaiele purtate de angajați și angajatori, cel mai recent fiind episodul despre salariile mici ale tinerilor. Și nu știu dacă ați băgat de seamă, dar toate au același imn: “Să ni se dea!” Angajații vor să primească bani mulți, muncă de acasă, timp și spațiu pentru viață personală. Angajatorii cer implicare, motivație, disponibilitatea oamenilor de a-și rezolva oricând problemele profesionale. Dar de ambele baricade, beligeranții sunt setați pe a oferi minimum: salariu cât mai mic, fentarea pe cât se poate a prevederilor legale sau, pe de cealaltă parte, a fișei postului sau a timpului de lucru. Din tot acest cerc vicios se iese uneori prin a găsi un alt dușman și altă sursă de a da: statul. Care și el trebuie să ofere cât mai multe subvenții, legi, surse de protecție și care, la rândul lui, e setat mai mult pe a lua de la cetățeni și firme. Evident că cel mai profitabil lucru pare a fi a te alinia în rând cu lumea la coada aceasta care poartă deviza “să ni se dea!”. Dacă ...
Citește mai mult »

Angajați vs angajatori, episodul 2589

Iar a luat foc Internetul! De această dată, o doamnă manager de hotel a menționat într-un interviu oferit unui ziar online de business o discuție avută cu un candidat tânăr, fără experiență, care a întrebat-o dacă ea s-ar descurca cu 2000 de ron lunar. Răspunsul, considerat lipsit de empatie, stupid și mai completați voi cu epitete similare, a fost acela că salariul de debut este mic, iar soluția când nu-ți ajung banii este să-ți mai iei un job. “De asta nu găsesc angajatorii români forță de muncă!” “Copos must die!” (Doamna fiind angajată la unul dintre hotelurile respectivului afacerist). Mă aștept să apară scuzele și cenușa în cap, deși interviul nu a fost deloc lipsit de echilibru, dar așa-i în noua orânduire virtuală: nu mai citește nimeni textul (pe care îl găsiți aici), doar titlul și interpretările aferente. Ca să fiu clară de la început eu mi-aș dori ca tinerii să își înceapă cariera cu salarii care să le permită o chirie decentă, un coș zilnic echilibrat și câte o ieșire în weekend. Doar că există o explicație pentru ...
Citește mai mult »

Rezolvările sunt întotdeauna în enunțul problemei

Unul dintre lucrurile pe care le spun obsesiv atunci când îmi ajut copilul mic la teme este exact acesta: că rezolvarea unei probleme stă scrisă în datele ei. De la atâtea puncte-puncte mi se trage, cei din generația mea își amintesc poate cum scriam, pe scurt, ceea ce ne dădea și ne cerea problema de matematică. Suntem obișnuiți să vedem soluțiile ca pe ceva dificil, greu de abordat, ceva ce trebuie creat, imaginat de la zero. Realitatea este mult mai banală, iar de cele mai multe ori trebuie doar să punem cap la cap niște algoritmi care ne sunt dați. Nu doar problemele de aritmetică sunt așa. Problemele vieții sunt similare. Și văzând mulți manageri care se stresează să găsească rezolvări, vă zic că și în afaceri este la fel. Nu trebuie să fii un geniu al antreprenoriatului sau al domeniului tău de activitate pentru a face față impedimentelor apărute în mod inerent. De cele mai multe ori este suficient să pui cap ca cap datele problemei! Doar că există un nivel de dificultate în plus față de ciclul ...
Citește mai mult »

Consultanță: 3 lucruri pe care să nu le spuneți niciodată

Știu și eu vorba aceea, niciodată să nu spunem niciodată, dar există niște tipare de comunicare pe care chiar ar trebui să le uităm, mai ales când vine vorba despre afaceri: 1. “Dacă nu îți convine, poți pleca!” La concurență, în altă parte, pe altă dimensiune sau planetă. Este un mesaj al neputinței, pe care îl înțeleg. De multe ori oamenii din jur au așteptări nejustificate sau imposibil/ neprofitabil de satisfăcut. Dar a-ți îndemna un client să plece, chiar îl poate determina să o facă. Iar dacă nu o face, în loc să-i mai alini din frustrări, îi alimentezi altele noi. Ce poți spune în schimb? “Ești important pentru noi și vrem să ne stai alături în continuare, deci vom încerca să ne gândim la soluții pentru această problemă.” Vă asigur că nu este neapărat necesar să le găsiți. Când flama supărării trece, oamenii (normali) înțeleg că nu întotdeauna cererile lor pot fi satisfăcute. Dar simpla disponibilitate de a te gândi la problema lui ajută mult mai mult decât un mesaj conflictual de despărțire. 2. Varianta pentru angajați: “Poți pleca ...
Citește mai mult »

Trei lucruri învăţate din interacţiunea cu oamenii

Nu ştiu să estimez la câte interviuri de selecţie am participat în postura de intervievator. Multe, oricum. Şi o parte din lucrurile pe care le-am învăţat acolo, mă ajută foarte mult în interacţiunile de zi cu zi pe care le am cu cei din jur. Pentru că ţin la voi şi pentru că mi se pare că dacă avem nevoie de ceva zilele acestea, comunicarea aceea adevărată ar fi prima pe listă, vă spun azi un strop din secretele mele profesionale. Aşadar: 1.Oamenii sunt foarte sinceri şi direcţi dacă întrebările pe care le primesc sunt sincere şi directe. Chiar dacă uneori sunt puşi în încurcătură de faptul că nu-şi pot construi şi elabora în mod diplomatic răspunsurile, o astfel de abordare îi ajută ca la finalul discuţiei relaţia cu cealaltă persoană să fie mai autentică şi funcţională. Probabil că vi se întâmplă şi vouă să interacţionaţi cu oameni care vă iau pe ocolite, pun patru întrebări ajutătoare şi creează cel putin două scenarii să afle cât vă costă lunar locul de parcare din faţa blocului. Discuţiile devin nu ...
Citește mai mult »

Gena masochistă a românului

Primul lucru pe care îl remarci atunci când ieşi din România spre partea vestică a Europei este că lucrurile devin parcă mai uşoare. Traficul, procedurile, relaţionarea cu cei care se ocupă de chestii, totul intră într-un firesc care ne face să ne simţim mai relaxaţi. Orice activitate, cât de insignifiantă, devine naturală. De la a merge cu metroul, a realiza un itinerar mai scurt sau mai lung, a face o rezervare, a cumpăra ceva, a vizita un medic. Nu zic că în partea aceea a Europei merg câinii cu covrigi în coadă, dar trebuie să recunoaştem că lucrurile sunt mai simple, mai prietenoase. În România ne cam place să fim sodomizaţi. Orice instituţie a statului are cel puţin câteva elemente de procedură care trebuie să te scoată din minţi. Nici cele private nu stau mai bine, asta pentru ca rareori se găseşte câte un vizionar care să înţeleagă că ideea unui business nu este sa fie puţin mai bun ca o instituţie similară a statului român, ci să fie similar cu cele mai şmechere instituţii din lume. ...
Citește mai mult »

Piatră, hârtie, foarfecă

În urmă cu niște ani am fost invitată, ca un consultant măiastru ce mă aflu, la o firmă care vindea piatră naturală. Și nu de orișice fel, ci din aceea de lux, pentru îmbuibați, cum ne place să spunem. Cea care o conducea era soția unui influent om politic, cunoscut pentru afacerile profitabile cu borduri, dar care din cauza schimbărilor petrecute la vot trecuse în opoziție și chiar în uitare. Evident că în contextul dat afacerile mergeau prost. M-am întâlnit atunci cu o parte din echipa managerială, în frunte cu șefa supremă. Și toți erau atât de cătrăniți de mă așteptam dintr-un moment în altul să apară și o colivă pe masa de protocol. Pe mine mă știți: văd lumină acolo unde alții zic că e beznă. Cumva apăsată de atmosfera de acolo, am încercat să arunc niște praf de optimism. Până la urmă în toate proiectele de consultanță, diagnoza cuprinde și analiza SWOT, adică se definesc clar punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și posibile amenințări. Aici vedeam fără să mai sap multe puncte tari: business-ul era poziționat corect, ...
Citește mai mult »

Care-i treaba cu marea demisiilor?

Este efervescență maximă prin presă și pe LinkedIn cu privire la “marea demisioneală” şi nu se putea să ratez tocmai eu subiectul. Plecată din America (ştim deja că toate crizele care se respectă pornesc de acolo), mișcarea demisiilor neamortizate (adică oamenii părăsesc locurile de muncă voluntar, fără a avea soluție de rezervă) era oricum previzibilă și cauzată de factori mult mai banali decât se discută. În general crizele de orice fel (economice, sociale, politice) generează schimbări în comportamentul oamenilor. Iar prezenta pandemie ne readuce aminte o realitate pe care pare că o uităm: pentru a supravieţui fizic oamenii zilelor noastre au nevoie de bani, iar pentru a-şi găsi echilibrul psihologic, de stabilitate. Nu degeaba nebunia a început în America, ţara care nu crede în protecţia socială asemeni UE şi are o legislaţie a muncii mai degrabă laxă. Acolo unde asigurarea de sănătate este inaccesibilă tuturor, iar orele suplimentare fără număr. Punând-o în context autohton şi uitându-mă la statisticile din presă, mi-am amintit despre un antreprenor foarte cunoscut de la noi, care ne-a explicat relaxat la o conferinţă ce bucurie financiară ...
Citește mai mult »

7 paşi către un feedback constructiv

Că suntem părinţi, profesori, manageri, colegi sau clienţi, una dintre abilităţile importante atunci când aparţinem unui grup social este acela de a putea critica fără a demola. Cu alte cuvinte, mai pompoase, a oferi un feedback constructiv, întrucât acesta reprezintă piatra de temelie a unui sistem performant. Ştim cu toţii cum se simte critica: o ofensă personală, incapacitatea celui care ne-o oferă de a înţelege care au fost obstacolele de întâmpinat, o nedreptate, un impediment în sine. Iar lauda ne împăunează, dar ajută doar cu un boost temporar al încrederii în sine. De aceea, pentru binele nostru personal şi al sistemelor sociale în care activăm este importantă retroacţiunea, conexiunea inversă prin care primim informaţii reale, obiective cu privire la ceea ce producem. Care sunt aşadar cei 7 paşi către un feedback constructiv? Analiza de oportunitate. Vorbele mele chiar ajută pe cel/ cea care le va primi sau este doar nevoia mea de a mă exprima? De multe ori oferim feedback doar de dragul de a simţi că suntem utili, importanţi, dar demersul nostru se dovedeşte a fi inutil şi ...
Citește mai mult »

Viața la punctul optim

Nu este prima dată când amintesc despre optimum motivațional, un concept deja încetăţenit în psihologia performanţei, care înseamnă un punct de echilibru între dificultatea sarcinii și nivelul resurselor mobilizate pentru a o duce la capăt. Astfel, dacă misiunea este percepută ca fiind prea ușoară, apare submotivarea: nu reuşim să mobilizăm suficiente resurse fizice şi psihologice, deci apare eşecul. Dacă este văzută, dimpotrivă, ca fiind prea dificilă, apare supramotivarea. Adică mobilizăm prea multe resurse, riscând astfel să devenim dezorganizaţi, să obosim prematur, să apară blocaje. Ce-i mult nu-i bun, spune românul. Iar ce-i prea puţin nu-i suficient. Iată că în lipsa unui nivel optim al motivaţiei, performanţa devine improbabilă. Dar oare doar motivaţia trebuie să-şi găsească balansul? Sau putem etrapola optimum ei la toate laturile vieţii noastre personale şi profesionale? E clar că există un punct de echilibru în orice. Dacă mâncăm prea puţin, suntem flămânzi, nu ne putem concentra, apar dezechilibre în organism, apoi până la boală pasul e mic. Prea mult? Ne îngrăşăm şi tot la medic riscăm să ajungem. Oamenii aceia bine îmbrăcaţi au găsit, de asemenea, ...
Citește mai mult »