Management

Despre antreprenoriat. Sau chiloți.

Cred că v-ați dat seama din titlu că urmează un text nerecomandat persoanelor pudibonde. Părăsiți rapid incinta în cazul în care vă identificați astfel! Așadar Kim Kardashian, membră a unei celebre și bogate familii americane plus, printre multe altele, antreprenoare, a lansat zilele trecute o linie de lenjerie care a uimit/ siderat/ scandalizat/ amuzat Internetul: niște chiloți (minusculi) care imită părul pubian. Ideea nu este originală, ca de altfel nimic din ceea ce vinde diva supremă pe site-ul ei cu dedesubturi. Dar când știi să o ambalezi, când pui o poveste în spatele produsului, vinzi! Sau creezi suficientă vâlvă în jurul brandului cât să vinzi altele. Deci nu neapărat unicitatea contează în afaceri. Ci nevoia consumatorului, identificată sau creată. Pentru cine cunoaște femeile și trendurile în ceea ce privește îngrijirea, momentul ales este mai mult decât oportun. O perioadă îndelungată doamnele și domnișoarele s-au luptat standardele imposibile privind părul corporal și au folosit tot soiul de metode de îndepărtare. Iar cel mai revoluționar și eficient, laserul, le-a adus conformarea la nivelul standardelor. Care ce să vezi, se pot ...
Citește mai mult »

Un postulat din psihologie

Vă tot spun că atunci când vine vorba despre leadership și parenting, coechipierii și copiii nu fac ceea ce li se predică, ci exact ce văd în practica de zi cu zi. Cu alte cuvinte degeaba le spunem noi piticilor din dotare să lase telefonul din mână dacă noi îl lustruim minut de minut. Și degeaba cer șefii punctualitate dacă ei sunt primii care întârzie frecvent. Ei bine a venit momentul să vă anunț că există studii care îmi dau dreptate. Iar cel mai recent a fost făcut chiar în acest an la Universitatea din Rochester sub conducerea lui  Judith Smetana, profesoară de psihologie, expertă în relațiile părinte-adolescent, dezvoltarea morală și socială a copiilor, credințe parentale și practici de parenting. Studiul cu pricina pornește de la ideea că adolescenții sunt mai cooperanți atunci când părinții sunt autentici în respectarea sistemului de valori și relaționează cu empatie. Întrebarea de cercetare a fost, așadar: “Cum reacționează adolescenții la regulile și avertismentele părinților în funcție de cât de „autentici” (congruenți cu valorile lor) sunt aceștia?” Iar situația poate fi rezumată astfel: Atunci când adolescenții ...
Citește mai mult »

Pastile greu de înghițit

💊 Când vine vorba despre performanțe și cultură organizațională, cu cât este mai mare ego-ul liderilor, cu atât mai mici sunt realizările angajaților. Succesul înseamnă să ai smerenia de a învăța constant. Iar ego-ul spune: eu știu tot! Să accept că trebuie să învăț înseamnă că sunt slab! Deci acolo unde liderii sunt intangibili și preocupați de statut, angajații se luptă cu mediocritatea. 💊 Ghosting-ul nu este ilegal. Nici măcar imoral, pentru că a te prezenta la un interviu de angajare nu înseamnă o conexiune emoțională ci o întâlnire de tatonare. Lipsa unui răspuns din partea departamentelor de HR este în sine un răspuns și cu cât realizezi mai repede asta, cu atât câștigi mai multă energie pentru a construi noi drumuri profesionale. Și v-o spune cineva care nu a făcut niciodată așa ceva, deci care știe foarte bine cum este privit un feedback negativ, oricare ar fi fost acesta. 💊 În afaceri și carieră nimeni nu îți datorează nimic. Dacă nu aduci ceva în negocieri: abilități, bani, potențiali clienți, know how, rezolvări punctuale, nu este nimeni obligat să bată ...
Citește mai mult »

Micromanagement și microparenting

Principalul motiv pentru care firmele mici nu ajung mari își are rădăcinile în tipul de management practicat, deseori cel micro. Adică acel stil de conducere în care managerul controlează în detaliu activitatea echipei, implicându-se chiar și în cele mai mici decizii și procese. Cum arată micromanagementul? Sigur vă este mai familiar decât credeți, pentru că l-ați simțit pe propria piele deseori la job: • Managerul urmărește îndeaproape fiecare pas făcut de angajați. • Accentul este pus pe control și verificare, nu pe autonomie. • Obsesia devine evitarea greșelilor, ceea ce cauzează o lipsă continuă de încredere în echipă și coechipieri. În mod paradoxal micromanagementul are părți bune, acesta fiind și motivul pentru care este practicat pe scară largă: 1. Frica chiar păzește pepenii, deci controlul permanent aduce acuratețe ridicată în sarcini critice – își arată deci utilitatea în domenii în care erorile pot avea costuri mari (ex. chirurgie, securitate, inginerie de precizie). 2. Control strâns al calității – fiecare etapă este verificată, ceea ce reduce riscul de rezultate neconforme. 3. Învățare accelerată pentru angajați începători – dacă e făcut cu răbdare, poate ghida ...
Citește mai mult »

Pompierul piroman

Probabil că ați auzit această sintagmă, mai ales în spațiul organizațional, dar și în politică sau în relațiile interpersonale. Nu știu dacă avem voie să o folosim, pompierii reprezintă o categorie profesională respectabilă, care ne salvează viața. Sper totuși să îmi fie acceptată ca metaforă. Ce desemnează ea? Un „pompier piroman” este o persoană care provoacă un conflict, o problemă sau o criză, iar apoi se prezintă ca salvatorul care o rezolvă. Vorbim, așadar, despre cineva care creează intenționat o situație negativă doar pentru a-și arăta competența, a obține putere, influență, validare sau pentru a-și justifica acțiunile. În psihologie am putea asigna această sintagmă unei tulburări de personalitate. Dar suntem profesioniști și ne abținem! 🙂 Cum putem scăpa cu bine din interacțiunea cu o astfel de persoană? Apărarea împotriva unui „pompier piroman” necesită mai degrabă vigilență psihologică decât confruntare directă. Scopul nostru nu este acela de a-l schimba (de cele mai multe ori oricum nu e posibil), ci de a ne proteja integritatea, echilibrul și relațiile. Iată câteva acțiuni concrete care ne pot ajuta: 🧠 Analiza tiparelor de comportament Putem ține mental (sau chiar ...
Citește mai mult »

De ce crește șomajul în rândul tinerilor?

Știu că plouă și pare un titlu plictisitor, dar poate că ar merita un efort textul de azi. Mai ales că de multe ori am discutat și despre această perspectivă a parentingului: aceea de a crește copii angajabili, adică dispuși, capabili și pregătiți să devină independenți din punct de vedere financiar. Statisticile spun clar că în țara noastră crește șomajul în rândul celei mai valoroase categorii de vârstă: tinerii. În timp ce angajații trecuți de 50 de ani se plâng, la rândul lor, că nu au opțiuni de carieră – dar despre asta dezbatem cu altă ocazie. De ce sunt tinerii importanți în piața muncii? Pentru că ar trebui să fie entuziaști, motivați, cu un nivel de energie bun, ținând cont că nu au atâtea responsabilități și probleme. Deci aduc un suflu nou organizațiilor. Pentru că au mintea încă antrenată să învețe. Și sunt mult mai ancorați în prezent, în nevoile și tendințele actuale. Nu în ultimul rând, lipsa de experiență vine la pachet cu niște costuri salariale reduse pentru angajatori. Care, corelate cu disponibilitatea de a prinde repede ...
Citește mai mult »

Adaptarea este învățare

Aceste alegeri care tocmai ce s-au încheiat ne spun multe nu doar despre dinamica demografică a României și despre mutarea lumii în virtual. Ci are chiar câteva lecții despre antreprenoriat. Mai exact: Despre marketing – poți păcăli oamenii o vreme, dar nu poți crea un produs istoric dacă nu are calități reale, dacă nu face cu adevărat ce promite în broșuri. De aceea puțini oameni politici rezistă mai mult de un ciclu electoral, mulți părăsindu-și funcțiile tiptil, pe ușa din dos. Cei cu obrazul gros par a ține mai bine de scaun, dar îl părăsesc aproape întotdeauna în zgomot de cătușe. De asemenea, nu poți avea clienți care să îți aducă profit dacă te adresezi exclusiv unui anumit public țintă. Astfel se explică prețul mare al produselor de nișă – volumul de vânzări este întotdeauna mai mic decât cel al produselor de masă. Așadar sunt importanți cei mulți care nu se exprimă, deoarece ei dețin cheia succesului comercial.  Despre recrutare și selecție: dacă nu apari, sunt șanse minime să primești jobul. Oamenii caută autenticitatea și dacă nu găsesc ...
Citește mai mult »

Limite, alegeri, creștere

Unul dintre paradoxurile proceselor de recrutare și selecție este acela că managerii care vor angajați mai buni, mai pregătiți, mai profesioniști, îi resping apoi la interviurile de angajare. Să vă explic mai clar: Se întâmplă deseori ca șefi de prin diverse firme aflate în creștere să înțeleagă că limitele dezvoltării sunt legate, în mare parte, de resursa umană. Că mulți dintre angajați nu cresc mental și profesional odată cu cifra de afaceri și că ar fi nevoie de un suflu nou. Așa că apelează la parteneri specializați în încercarea de a angaja oamenii pe care și-i doresc. Am refuzat constant tipul aceasta de proiecte, pentru că scenariul este mereu același. Debutul lor este un mare entuziasm, dar când apar candidați care îndeplinesc criteriile asumate, încep figuri de selecție precum: nu au bască (sau costum ca să fim în ton cu vremurile), au cerințe exagerate (deși pretențiile salariale sunt în bugetul stabilit), nu pare că vor sta mult, nu se vor adapta. De ce se întâmplă așa? Pentru că limitele nu sunt, de fapt, la angajați. Ci la echipa de management. Înainte ...
Citește mai mult »

Gogomănii de lux

Zilele trecute a fost ziua prietenului nostru, Jeff Bezos. Ne-am cunoscut prin actuala lui logodnică pe care o știu din copilărie, pe când trimiteam zece scrisori din acelea cu textul “Vrem pace și dorim pace tuturor copiilor lumii”, în speranța că vom primi o sută. Vă mai amintiți de schema piramidală cu pricina a Poștei Române? Ei bine, așa mi-a ajuns Lauren în cutia poștală și în cercul strâns de prieteni. Revenind la aniversare, am fost invitați să petrecem la reședința cuplului din SUA, împreună cu multe alte persoane celebre și bogate. Și evident că am declinat imediat invitația primită. Eu sunt româncă sadea și nu mă încurc cu americănisme din astea. I-am zis că merg doar dacă vor servi mici, muștar de-al nostru, autentic și barabule prăjite, ceea ce femeia nu mi-a putut confirma. Cică nu merg ținutele de cowboy pe care le-au ales pentru petrecere decât cu bucătărie autentic texană. Deși nu i-a picat bine refuzul meu, m-a rugat totuși să-mi fac timp și să trec pe la ei și să-l învăț pe Jeff câte ceva din ...
Citește mai mult »

Iluzia fericirii

Unul dintre conceptele aduse relativ recent în spațiul organizațional a fost fericirea la locul de muncă. Managementul modern avea până atunci ca indicator de urmărit satisfacția angajaților, adică ceva bazat pe elemente măsurabile. Fericirea, știm cu toții, este o stare supremă și subiectivă. Satisfacția reprezintă un nivel optim, obiectiv. Încă de când a apărut am contestat intens această idee, a introducerii unui concept mai degrabă filozofic în fabrici, uzine, birouri. Oamenii nu pot, nu trebuie și nu au de ce să fie fericiți tot timpul la muncă. Este o utopie să ne închipuim că poate cineva să susțină o stare de bucurie măcar 30-40% din timpul de lucru. Un job normal presupune de regulă multă rutină, deci plictiseală. Apoi frustrări inerente legate de rezultate sau relațiile interumane. Potențiale mici sau mari crize. Neprevăzut, deci anxietate. Și realizări, deci clar și momente înălțătoare! Dar câte? În plus scopul de bază al relațiilor angajat-angajator sunt banii. Unul îi primește, oferind muncă, altul primește munca și oferă banii. Iar aceștia chiar nu aduc fericirea, orice vi s-ar zice. Rezolvă nevoile de ...
Citește mai mult »