Semnal de alarma

O lume cu priorități ciudate

Mi-am început ziua citind un articol despre operațiile estetice ca o nouă declarație de bogăție, un nou lux. Concluzia era că nu există oameni urâți, ci doar săraci, și că astfel viața noastră este tare nedreaptă. În realitate viața e nedreptă de când lumea, nu doar de când a luat avânt industria frumuseții. Care speculează vanitatea umană, veche și ea tot de atunci. Dar mă gândeam că ne creștem copiii într-o lume cu priorități tare dubioase. Adică într-una în care este mai important să aruncăm banii pe haine sau retușuri cosmetice, decât pe educație, abilități, experiențe. Și mai degrabă pe bucăți de hârtie intitulate pompos “diplomă” decât pe învățare autentică, profundă. Deja industria luxului a devenit una pe care și-o cam permite oricine. Nici nu mai știi ce e adevărat și ce e fals, pentru că în pozele de pe Instagram arată toate la fel. Vedem Birkin-uri în locuri în care nu aveau cum să fie, chiar și la supermarket. Despre industria auto nu cred că mai e ceva de spus: oricine își permite un bolid de lux, ...
Citește mai mult »

O lume nebună

Crima atroce din cartierul rezidențial ne-a dat pe toți peste cap. Dar am mai văzut scenariul acesta: ne revoltăm, scriem, mai nou ieșim chiar și în stradă, dar când cineva apropiat nouă trece prin abuzuri lăsăm soarta, karma, divinitatea să intervină. O fi făcut victima ceva… În acest context singurul lucru util pe care îl putem realiza este să ne ferim copiii de abuz, pentru astfel îi pregătim să evite atât rolul de victimă cât și pe cel de călău. Și să-i învățăm să recunoască din start o persoană cu potențial periculos, pentru că întotdeauna soluția sigură a problemelor este să le previi. Care sunt, așadar, primele și cele mai clare indicii că avem de-a face cu un manipulator/ abuzator (evident că există și varianta feminină)? Recunoașterea unei persoane abuzive poate fi dificilă la început, pentru că abuzul nu este întotdeauna la vedere, fiind mascat adesea de comportamente aparent grijulii sau seducătoare. Totuși, există câteva semne timpurii care pot indica un comportament abuziv — emoțional, verbal, fizic sau psihologic. Iată, așadar, la ce ar trebui să fim atenți: 1. Control excesiv: Îți ...
Citește mai mult »

Pompierul piroman

Probabil că ați auzit această sintagmă, mai ales în spațiul organizațional, dar și în politică sau în relațiile interpersonale. Nu știu dacă avem voie să o folosim, pompierii reprezintă o categorie profesională respectabilă, care ne salvează viața. Sper totuși să îmi fie acceptată ca metaforă. Ce desemnează ea? Un „pompier piroman” este o persoană care provoacă un conflict, o problemă sau o criză, iar apoi se prezintă ca salvatorul care o rezolvă. Vorbim, așadar, despre cineva care creează intenționat o situație negativă doar pentru a-și arăta competența, a obține putere, influență, validare sau pentru a-și justifica acțiunile. În psihologie am putea asigna această sintagmă unei tulburări de personalitate. Dar suntem profesioniști și ne abținem! 🙂 Cum putem scăpa cu bine din interacțiunea cu o astfel de persoană? Apărarea împotriva unui „pompier piroman” necesită mai degrabă vigilență psihologică decât confruntare directă. Scopul nostru nu este acela de a-l schimba (de cele mai multe ori oricum nu e posibil), ci de a ne proteja integritatea, echilibrul și relațiile. Iată câteva acțiuni concrete care ne pot ajuta: 🧠 Analiza tiparelor de comportament Putem ține mental (sau chiar ...
Citește mai mult »

Autismul provocat de ecrane

În ciuda faptului că s-a dovedit științific că vaccinarea nu provoacă tulburări din spectrul autist, în continuare acest mit păgubos persistă, ba chiar se extinde în rândul anumitor părinți. Este îngrijorător acest trend de a crede mai degrabă gura lumii, decât vocea profesională a unor specialiști. Pentru că există o tulburare de dezvoltare foarte asemănătoare autismului provocată de expunerea precoce și nelimitată la ecrane, despre care se trag tot mai multe semnale de alarmă și nimeni nu pare a se îngrijora. De ce? Pentru că spre deosebire de vaccinuri, care intră la categoria medicamente, telefoanele și tabletele par a fi niște inofensive bunuri de larg consum. Cine să se uite în gura medicilor pentru ele? Am întâlnit un astfel de caz în urmă cu mai mulți ani, în parc. Un copil de trei ani non-verbal, jucându-se mereu singur, în ciuda faptului că era la un loc de joacă mereu aglomerat, cu mișcări repetitive, care interacționa puțin cu bunica lui, lansându-se apoi în tantrumuri de toată frumusețea. Ulterior femeia mi-a explicat că este un copil cu tulburări cauzate de ...
Citește mai mult »

Niște indicatori neserioși, totuși relevanți

Îi spuneam ieri copilului mare că e imposibil ca într-o viață de om să nu treci prin evenimente sociale, economice sau financiare majore. Generația mea a avut ghinionul să prindă mai multe, sper totuși, acum cu dezvoltarea inteligenței artificiale să putem evita greșeli ale trecutului. Iar următoarea criză este deja cu noi, doar că suntem prea ocupați cu feți frumoși pe cai albi să o vedem. N-am să invoc indicatori ca la cartea de economie, ci vizibili cu ochiul liber de nespecialist. Iată semnele: 1. Moda a readus fustele maxi pe catwalk și în magazine. Serios, de câte ori se lungesc poalele femeilor, lucrurile merg rău din punct de vedere financiar. 2. Piața de second hand a crescut vizibil. Și mă refer tot la haine. Orice trend care implică produse purtate deja, e semn rău. În ciuda declarațiilor publice, nimănui nu-i place să refolosească îmbrăcămintea altuia, exceptând cazurile extrem de rare ale unor piese statement. 3. A crescut exponențial numărul scam-urilor și multe au revenit pe străzi, deși se mutaseră exclusiv în online. Cerșetoria bazată pe false vulnerabilități fizice,  colecte ...
Citește mai mult »

Inflație de opinii

Tehnologia ne-a adus acces la o cantitate infinită de informații. Știri din toate colțurile lumii, studii, cercetări științifice, întâmplări cotidiene, noutăți din toate domeniile. Și mult prea multe opinii. Puține relevante, în majoritatea lor inepții aruncate în vidul online de oameni care cred că au acest drept, de a se exprima oricât, oricum și oriunde. Este adevărat: avem toți dreptul la o opinie. Dar am cam început să încurcăm drepturile cu obligațiile. Chiar dacă, în teorie, este permis oricui să spună orice, nu înseamnă că este și absolut necesar să o facă. De aceea poate că înainte de a-i spune altuia că e urât, că e opinia ta, ar ajuta o privire în oglindă. Înainte de a da sfaturi jucătorului de la echipa națională, ar ajuta să ne întrebăm dacă putem urca măcar 20 de trepte fără să gâfâim. Înainte de a promova diete, ar trebui să verificăm dacă suntem preponderent normoponderali. Înainte de a emite opinii medicale, ar fi util ca măcar să fi avut 10 pe linie la Biologie în anii de școală obligatorii. A avea ...
Citește mai mult »

De ce ne plac discursurile țăcănite?

Voi recunoaște public un lucru de care nu sunt tocmai mândră: mi-a plăcut Donald Trump pe vremea în care juca rolul unui personaj dur, lipsit de scrupule și diplomație la televizor. Și am admirat atunci că a reușit să facă din cea mai hulită meserie, cea de căutător de talente, un show cu audiență copleșitoare. M-a atras, așadar, personajul, nu omul. Și am sperat că în spatele măștii stă cineva cu o inteligență superioară și cu o înțelepciune pe măsură. Dar cheia care a deschis succesul imens al lui Donald Trump a fost tocmai veridicitatea. Ceea ce vedeam în show nu era caracter inventat, ci însuși el, exact așa lipsit de scrupule și autocontrol, cu preocupări mai aproape de biologie decât de cine știe ce sfere spirituale și cu un Ego dornic de tribut zilnic uriaș. Circul aferent nu era deci scenariu, ci cotidianul real, fardat intens cu portocaliu și condimentat cu replici halucinante. Ei bine, omul nostru a ajuns să conducă o țară și nu una oarecare. Nu o dată, ci de două ori. Și dacă primul mandat ...
Citește mai mult »

Mușchii de la cap

Există în zilele noastre o problemă uriașă de percepție: Suntem cu toții de acord că pentru a fi în formă fizică bună, trebuie să mâncăm sănătos și să facem sport. Să ne antrenăm într-un fel sau altul mușchii, să ne punem periodic corpul la treabă. Iar un om sedentar, care mănâncă prost, nu poate avea aceleași pretenții de a arăta bine, precum unul care se preocupă activ de aspectul său. Și antrenamentele acestea fizice sunt diverse și echilibrate, că dacă băgăm doar brațe, ajungem disproporționați, cu niște mâini de uriaș pe un corp silfidic. Acum tehnic vorbind, creierul nu este chiar un mușchi, fiind format din alt soi de țesut, cu alte funcții. Dar pentru a gândi sănătos, pentru a se dezvolta, are și el nevoie de antrenament. Să învețe constant, să fie implicat în activități care-l solicită, să aibă activitate reală, benefică. Scrollatul în Social Media și privitul la TV nu se pun, sunt un fel de junk food pentru neuronii noștri. Iar munca dotării din cap, tot cu exerciții variate se face. Mai o carte, mai un ...
Citește mai mult »

Greșelile cu multe moașe

Trăim cu siguranță o vară furtunoasă, plină de incidente, evenimente, situații dezastruoase. Amintesc pe cele mai recente și dezbătute: scandalul abuzurilor de la SNSPA și al morților de la spitalul Pantelimon. Ambele având rădăcini adânci și o durată nepermis de mare. Alfred Bulai mi-a fost profesor în primii ani de studenție. Pot confirma că erau de notorietate relațiile care depășeau zona profesională cu studentele mai mari. Îmi închipuiam pe atunci că erau toate mutual consimțite, aflu acum că situația era mult mai complexă și grețoasă. Multe din abuzurile relatate în presă au ca dată de început perioada în care îmi finalizam studiile superioare. A trecut de atunci o viață de om, iar tipul ăsta a crescut profesional, a câștigat bani și a fost protejat de sistem deși era suprem de libidinos. Ce fel de organizație este aceea în care un sfert de secol un abuzator nu doar că rezistă, ci capătă un statut profesional de invidiat? Ghinionul face ca și cu spitalul morții să fi avut o nedorită tangență, atunci când un membru al familiei extinse a fost ...
Citește mai mult »

Deși nu pare, suntem în criză economică

Mall-urile sunt pline. Influencereala prin Social Media pare că duduie. Traficul este de coșmar prin orașele mari. Iar vacanțele celor cu venituri medii, tot mai exotice. În plus vedem cu ochiul liber tot mai mulți oameni care au tot ce își doresc, dar mai ales mult timp liber, fără să aparțină neapărat unei categorii profesionale. Ni se vorbește despre creștere economică, stabilitate, investiții. Cum să fie criză? Dar să vedem și ce avem în spatele acestei imagini idilice în care laptele și mierea curg generos. În primul rând este an electoral, deci realitatea ni se va arăta hâdă și completă abia atunci când tot circul cu ștampilele se va fi terminat. Altminteri: Perioada medie în care candidații își caută job a crescut simțitor. Foarte multe companii derulează proiecte mai mult sau mai puțin transparente de disponibilizare. Nu am mai auzit de mult nume mari care să intenționeze investiții pe la noi și care să înceapă momeala unor proiecte de recrutare generoase. Piața de lux a crescut halucinat, mă mir că n-am văzut încă primul Birkin în Auchan-ul Drumul ...
Citește mai mult »