Carieră

O abilitate subestimată

Atunci când lucrezi multă vreme căutând angajați pentru diverse firme, mai mari sau mai mici, înțelegi care este, de fapt, esența compatibilității. Foarte mulți își închipuie că abilitățile profesionale sunt cele care decid oferta de angajare. În realitate există o calitate subestimată de toți, dar care este esențială în orice relație, fie ea profesională, de prietenie, de iubire sau de afaceri: aceea de a fi prezent. Când angajezi pe cineva nu alegi, de fapt, dintre cei mai buni. Ci dintre cei care aleg să participe la interviurile de selecție. A fi prezent înseamnă mult mai mult decât faptul că ai ajuns la destinație, este interes pentru job, motivația de a te alătura echipei, curiozitatea de a afla detalii. Prezența este baza oricărei relații. Nu neapărat cea în carne și oase, ci pur și simplu interesul de a pune întrebări, de a fi în contact, de a întreține relația, de a afla nevoile, problemele, etapele. Foarte mulți investesc în cursuri care să-i dezvolte profesional sau uman. Ascultă podcasturi, citesc, învață. Aplică la joburi, în speranța că vor schimba ceva în ...
Citește mai mult »

Despre traume

Am declarat deja “trauma” ca fiind cuvântul deceniului. Îl auzim peste tot: în spațiul organizațional, în parenting, la școală, pe stradă. Trăim o inflație de traume, practic orice a căpătat în zilele noastre potențialul de a ne răni fizic și psihic. Simt, așadar, nevoia să detaliez subiectul, în speranța că demitizez măcar puțin pericolul iminent și permanent al traumei. Ce este trauma? Trauma este o experiență copleșitoare pentru o persoană, care depășește capacitatea de a procesa ceea ce i se întâmplă. Există deci: Traume fizice – leziuni gravă ale corpului, produse de accidente, lovituri, intervenții medicale sau alte evenimente ce afectează integritatea fizică. Traume psihice/ emoționale – eveniment sau o serii de evenimente extrem de stresante (abuz, violență, pierderea unei persoane apropiate, catastrofe, război etc.) care provoacă frică intensă, neputință sau teroare. Din punct de vedere psihologic, trauma nu este, de fapt, evenimentul în sine, ci modul în care persoana îl percepe și îl trăiește. Două persoane pot trece prin situații similare, dar una poate dezvolta simptome traumatice (anxietate, retrăire, evitări, tulburări de somn), iar alta nu. Pe scurt: trauma poate fi ...
Citește mai mult »

Cine ai vrea să îți repare avionul?

Ieri m-am întors dintr-un city break care mi-a prins tare bine după o săptămână în care nu prea m-am dumirit cum trebuie să abordez noua logistică a școlii. Copiii au rămas acasă și s-au descurcat admirabil cu toate responsabilitățile și corvoadele aferente. Părinții au plecat în lume, mergând pe jos cât pentru un maraton, mâncând preparate locale, făcând shopping și analizând potențiale destinații pentru relocare. A fost o experiență relaxantă pentru care mulțumesc tuturor! Dar drumul de întoarcere a fost cu ceva peripeții, care m-au cam pus pe gânduri. Pe scurt: la decolare avionul a avut probleme la unul dintre motoare și am stat pe loc aproape două ore pentru reparații. Anunțul pilotului a fost că așteaptă vești de la echipa tehnică să știm dacă rămânem în aeronava în care ne îmbarcasem sau urmează să vină o alta, asta însemnând că reparația nu ar putea fi făcută în timp util. Și m-am gândit la cei din echipa tehnică. Oameni care nu doar că trebuie să fie extrem de buni la șurubăreala aferentă, dar trebuie să fie și rapizi, să ...
Citește mai mult »

Pastile greu de înghițit

💊 Când vine vorba despre performanțe și cultură organizațională, cu cât este mai mare ego-ul liderilor, cu atât mai mici sunt realizările angajaților. Succesul înseamnă să ai smerenia de a învăța constant. Iar ego-ul spune: eu știu tot! Să accept că trebuie să învăț înseamnă că sunt slab! Deci acolo unde liderii sunt intangibili și preocupați de statut, angajații se luptă cu mediocritatea. 💊 Ghosting-ul nu este ilegal. Nici măcar imoral, pentru că a te prezenta la un interviu de angajare nu înseamnă o conexiune emoțională ci o întâlnire de tatonare. Lipsa unui răspuns din partea departamentelor de HR este în sine un răspuns și cu cât realizezi mai repede asta, cu atât câștigi mai multă energie pentru a construi noi drumuri profesionale. Și v-o spune cineva care nu a făcut niciodată așa ceva, deci care știe foarte bine cum este privit un feedback negativ, oricare ar fi fost acesta. 💊 În afaceri și carieră nimeni nu îți datorează nimic. Dacă nu aduci ceva în negocieri: abilități, bani, potențiali clienți, know how, rezolvări punctuale, nu este nimeni obligat să bată ...
Citește mai mult »

Alegerea carierei

Zilele trecute tocmai ce s-a încheiat admiterea la liceu, primul pas (dar nu tocmai definitoriu pentru sistemul nostru de învățământ actual) în alegerea carierei. Evident că nota obținută la Evaluarea Națională și proximitatea față de casă sunt criteriile esențiale în alegerile făcute. Dar încă din această etapă ar trebui să vă gândiți la câteva opțiuni de carieră pentru copiii voștri, care se deschid răspunzând împreună cu ei, onest, la următoarele întrebări: Copilului meu îi place să interacționeze cu cei din jur sau este mai degrabă un lup singuratic? Pentru că nu poți trimite un introvert să își asume o viață întreagă joburi care presupun a lucra intensiv cu oamenii când pe el îl obosește și o minimă conversație la telefon. Copilul meu are niște abilități anume? Sigur da, important este de știut care sunt acestea. Copilul meu are dificultăți în a învăța anumite deprinderi, conținuturi? Și aici răspunsul va fi afirmativ, de asemenea este important să identificăm unde apar exact, deoarece fiecare meserie are provocările ei. Și nu poți face un neurochirurg dintr-un copil care nu poate învăța să se ...
Citește mai mult »

Cariera ca trend

Întotdeauna alegerea unei profesii a fost corelată cu nevoile sociale. Oamenii tind, și e normal așa, spre meseriile care le pot pune o pâine albă pe masă, iar cele mai bănoase necesită educație de top și abilități care nu se regăsesc în marea masă. Din totdeauna au existat, așadar, trenduri, tendințe. Generațiile de copii s-au visat rând pe rând medici sau profesori, directori sau politicieni, iar acum influenceri sau membrii prin consiliile de administrație ale firmelor de stat. Și orice și-ar fi dorit implica un raport economic în care să primească bani în schimbul muncii. Dar așa cum e existat balena albastră, dansatul pe lângă o mașină aflată în mișcare sau consumul de pastile antihistaminice în exces pentru a avea halucinații, există acum un trend privitor la carieră. Era doar o chestiune de timp. Se numește Aventura vieții (cu hashtag, evident) și presupune renunțarea la jobul actual pentru a călători liber, neîngrădit de așa o presiune socială cum este contractul individual de muncă. Ideea ar fi minunată dacă ar fi sustenabilă din punct de vedere economic. Cui nu i-ar conveni ...
Citește mai mult »

Pompierul piroman

Probabil că ați auzit această sintagmă, mai ales în spațiul organizațional, dar și în politică sau în relațiile interpersonale. Nu știu dacă avem voie să o folosim, pompierii reprezintă o categorie profesională respectabilă, care ne salvează viața. Sper totuși să îmi fie acceptată ca metaforă. Ce desemnează ea? Un „pompier piroman” este o persoană care provoacă un conflict, o problemă sau o criză, iar apoi se prezintă ca salvatorul care o rezolvă. Vorbim, așadar, despre cineva care creează intenționat o situație negativă doar pentru a-și arăta competența, a obține putere, influență, validare sau pentru a-și justifica acțiunile. În psihologie am putea asigna această sintagmă unei tulburări de personalitate. Dar suntem profesioniști și ne abținem! 🙂 Cum putem scăpa cu bine din interacțiunea cu o astfel de persoană? Apărarea împotriva unui „pompier piroman” necesită mai degrabă vigilență psihologică decât confruntare directă. Scopul nostru nu este acela de a-l schimba (de cele mai multe ori oricum nu e posibil), ci de a ne proteja integritatea, echilibrul și relațiile. Iată câteva acțiuni concrete care ne pot ajuta: 🧠 Analiza tiparelor de comportament Putem ține mental (sau chiar ...
Citește mai mult »

Limite, alegeri, creștere

Unul dintre paradoxurile proceselor de recrutare și selecție este acela că managerii care vor angajați mai buni, mai pregătiți, mai profesioniști, îi resping apoi la interviurile de angajare. Să vă explic mai clar: Se întâmplă deseori ca șefi de prin diverse firme aflate în creștere să înțeleagă că limitele dezvoltării sunt legate, în mare parte, de resursa umană. Că mulți dintre angajați nu cresc mental și profesional odată cu cifra de afaceri și că ar fi nevoie de un suflu nou. Așa că apelează la parteneri specializați în încercarea de a angaja oamenii pe care și-i doresc. Am refuzat constant tipul aceasta de proiecte, pentru că scenariul este mereu același. Debutul lor este un mare entuziasm, dar când apar candidați care îndeplinesc criteriile asumate, încep figuri de selecție precum: nu au bască (sau costum ca să fim în ton cu vremurile), au cerințe exagerate (deși pretențiile salariale sunt în bugetul stabilit), nu pare că vor sta mult, nu se vor adapta. De ce se întâmplă așa? Pentru că limitele nu sunt, de fapt, la angajați. Ci la echipa de management. Înainte ...
Citește mai mult »

Despre alegeri de carieră

Am citit azi pledoaria unei mame a cărei fete este pasionată de limba latină, dorindu-și cu ardoare o carieră didactică în domeniu. Doamna în cauză fiind supărată că se încearcă marginalizarea acestui obiect de studiu în noile propuneri de planuri cadru ale Ministerului Educației: “Când fiica mea a ales Colegiul Național „Sf. Sava”, Filologie, fugea de matematică. În câteva luni, descoperea o nouă dragoste: limba latină. După doi ani de olimpiade naționale câștigate și nenumărate ore descifrând textele clasice, visul ei a devenit clar – să urmeze o facultate de limbi clasice și să devină profesoară. Doar că în propunerile de planuri-cadru ale Ministerului Educației, limba latină nu mai figurează ca disciplină obligatorie (cu excepția liceelor teologice), ceea ce înseamnă că există riscul ca fiica mea, odată devenită profesoară, să nu mai aibă cui să predea.” Nu discut acum despre necesitatea studierii latinei, oricum sunt altele care ar trebui scoase prioritar, dar nu e politic eficient să se vorbească despre elefantul uriaș din încăpere, așa că privim spre victime colaterale: latină, istorie, geografie. Ci despre alegeri de carieră: ...
Citește mai mult »

Gogomănii de lux

Zilele trecute a fost ziua prietenului nostru, Jeff Bezos. Ne-am cunoscut prin actuala lui logodnică pe care o știu din copilărie, pe când trimiteam zece scrisori din acelea cu textul “Vrem pace și dorim pace tuturor copiilor lumii”, în speranța că vom primi o sută. Vă mai amintiți de schema piramidală cu pricina a Poștei Române? Ei bine, așa mi-a ajuns Lauren în cutia poștală și în cercul strâns de prieteni. Revenind la aniversare, am fost invitați să petrecem la reședința cuplului din SUA, împreună cu multe alte persoane celebre și bogate. Și evident că am declinat imediat invitația primită. Eu sunt româncă sadea și nu mă încurc cu americănisme din astea. I-am zis că merg doar dacă vor servi mici, muștar de-al nostru, autentic și barabule prăjite, ceea ce femeia nu mi-a putut confirma. Cică nu merg ținutele de cowboy pe care le-au ales pentru petrecere decât cu bucătărie autentic texană. Deși nu i-a picat bine refuzul meu, m-a rugat totuși să-mi fac timp și să trec pe la ei și să-l învăț pe Jeff câte ceva din ...
Citește mai mult »