Și copiii au dreptul să fie supărați

Deseori aud, mai ales la părinții din jur, că cei mici n-ar avea motive de supărare. Au mâncarea asigurată, jucării în exces chiar, un mediu de trai bun, deci zero motive să fie nervoși. Ba mai mult, n-au nici dreptul de a izbucni în plâns sau furie. Doar oamenii mari au griji pe măsură și doar lor li se cuvine să fie supărați. Ei au motive reale de furie. Dar, oricât de greu ar părea de crezut, și copiii au problemele lor. Nevoi rămase fără de răspuns, frustrări, necazuri. Dacă pe noi ne enervează feedback-ul părtinitor al șefului, de ce nu i-ar supăra și pe ei cel al profesorilor? Dacă pe noi ne jignește teribil să ne zică un prieten că suntem imaturi, pe ei de ce nu i-ar supăra apelativul de “bebeluș”? Dacă nouă ne este teamă de evaluarea de final de an, ei de ce nu s-ar teme de un test? Doar pentru că pe umerii lor nu stau grijile unei familii, nu înseamnă că viața lor e o înșiruire lină de emoții pozitive. Poate că ...
Citește mai mult »

Cea mai importantă abilitate pentru viitor

Cred că nu mai există dubiu: inteligența artificială face deja parte din viața noastră și va avea o pondere din ce în ce mai mare. Piața muncii se va redefini, învățarea își schimbă coordonatele, vom fi asistați de roboți în domenii pe care nici măcar nu le vedem venind. Informația este de mult la doar un click distanță. Iar arta devine, și ea, subiect de discuții aprinse în contextul autorilor virtuali. Cum ne pregătim copiii pentru viitor? Care va fi cea mai importantă deprindere? În mod cert cele care vor conta din ce în ce mai mult sunt abilitățile pur umane, iar inteligența emoțională devine cea mai de preț. Ca părinți, suntem convinși că ne pregătim copiii pentru războaie ale minții și forțelor fizice. Că trebuie să îi învățăm arta manipulării, a alianțelor feroce, a luptelor atroce. În realitate, astfel le așternem drumul pentru a se implica în luptele altora. A se lăsa manipulați. A fi soldați mediocri pe fronturi absurde. Într-o lume în care se vorbește tot mai mult despre depresie, anxietate și singurătate devenite pandemice, nu mușchii sunt ...
Citește mai mult »

Cuprinsă de magie

Dragă Moș Crăciun, Am fost foarte cuminte în acest an. Poate să fi mai păcătuit cu vorba, dar clar am fost model de urmat în ale faptelor. Deci mă aștept la cadouri. Și las câteva idei: 1. Fondul de ten ideal. Care nu e nici gri, nici galben, nici verde, nici portocaliu. Nici tencuială, nici subțire de parcă-i cremă hidratantă. Care nu irită ochii, nu se strânge prin riduri, nu costă o avere și nu are nevoie de primer, pudră de setare, praf se unicorn și rugăciuni să rămână pe ten. 2. Un abonament lunar pentru huse de telefon, cu folii incluse. Cam atât de repede le terfelesc, de fapt le fac pulbere în primele 24 de ore de la achiziție și apoi următoarele 30 de zile mă întreb dacă mai are sau nu sens să cumpăr altele. 3. O vrajă pentru răbdare infinită. Îl cer pentru o prietenă, la mine clar e în dotarea standard! 🙄 4. Cel mai urât pulover urât! De fapt un bluzon ca cel din poză chiar mi-ar fi mai util. Îmi doresc de mult unul, ...
Citește mai mult »

Nu există frumos fără urât, bine fără de rău și viață fără de moarte

Cu ceva timp în urmă am primit un comentariu foarte urât la una dintre poveștile mele, cea cu ariciul, care este inspirată chiar dintr-o pățanie reală din curtea noastră. Nu mă deranjează critica, mai ales că online generează trafic, iar eu am mereu cuvintele la mine să răspund corespunzător. Dar nu voi publica niciodată comentarii care conțin cuvinte jignitoare sau opinii răutăcioase deoarece consider că acestea nu au ce căuta la subsolul poveștilor mele. Dar ce necaz avea? Practic cititorul respectiv m-a catalogat drept o nebună sadică pentru că mi-am permis să scriu o poveste care, deși se încheie într-o notă pozitivă, trece cumva printr-o gamă mai largă de emoții. Tocmai pentru că am crescut cu “Puiul” lui Brătescu-Voinești, încerc să evit finalurile triste. Îmi amintesc că plângeam de mi se înnodau lacrimile în barbă când auzeam că pasărea își abandonează puiul rănit, mi se părea incredibil de trist și nedrept. Totuși acum, ca adult, știu că atunci când am de luat o decizie, trebuie să aleg sacrificiul cel mai mic. Că în viața reală dreptatea devine uneori ...
Citește mai mult »

Furia și deconectarea – două arme puternice

Natura ne-a dat tot ce ne trebuie pentru a supraviețui. Atunci când riscăm să ne lovim avem instinctul de a ne feri, dacă auzim un zgomot prea puternic ne acoperim urechile. Scuipăm ce nu ne place, ne protejăm ochii de lumină puternică. Oftăm pentru a trage aer adânc în piept. Emoțional avem același instinct de a ne depărta fizic și mental de situațiile care ne fac rău. Să punem distanță, să evităm. Să simțim prin furie ceea ce ne încalcă limitele. Să “mirosim” toxicitatea. Cu toate acestea pare că educația ne pregătește de abuz. Trebuie să ascultăm de persoane imature emoțional, ba chiar să le respectăm, dacă au o poziție de autoritate. Nu avem voie să ne pocnim agresorii, deși, poate o merită și ar fi cea mai scurtă rezolvare. Suntem categorisiți drept “sensibili” sau evitanți dacă ne retragem din discuții aberante, care nu duc nicăieri. A fi politicos, devine astfel calea sigură de a fi victimă. Văd în jurul meu la fel de mulți adulți neterminați ca și în copilăria mea. Care își câștigă statutul social nu prin ...
Citește mai mult »

Vin zile mai bune, se numesc sâmbătă și duminică

Nu știu dacă mi se întâmplă doar mie, dar de când a venit vremea cu întunecatul imediat după prânz, mă simt de parcă sunt trează doar două ore pe zi. Și e greu să găsesc motivația de a fi activă atunci când bateriile îmi sunt perpetuu descărcate. Poate că întradevăr există celebra comuniune om-natură cu care ne-au terorizat comentariile literare de la școală. Când e urât afară, așa e și la noi în gânduri. Sau poate sunt eu mai obosită ca în alte sezoane tomnatice. Există și scenariul (puțin probabil) că mă transform, încet dar sigur, într-o ursoaică, iar nevoia de a hiberna ar putea fi primul semn. Astenie de toamnă? Ori am devenit mai conștientă că întunecată, însorită, furtunoasă sau apăsătoare, fiecare dintre zile îmi este ștearsă definitiv odată ce se încheie? Iar târâitul ăsta prin ore mă sâcâie constant. Nu știu, dar are și toamna frumusețea ei. În plus am identificat azi câteva vești bune: Mai e foarte puțin până la Crăciun. Deci weekend-ul ăsta aș putea începe maratonul filmelor urmărite an de an, care se petrec mereu ...
Citește mai mult »

Spune-mi cum îți oferi ajutorul, ca să îți spun cine ești!

Am observat că atunci când vine vorba despre a oferi ajutor, există trei categorii de oameni: – Cei care o fac pentru că vor și pot. Nu contează cine ești, dacă le poți oferi ceva în schimb, dacă meriți sau dacă măcar vei simți recunoștință. Aceștia sunt oameni plămădiți din material divin și deși mulți cred că aparțin acestei caste, ea este foarte puțin populată. – Apoi sunt cei care te ajută pentru că vor, la rândul lor, să fie ajutați. Îi știți: “îți dau, îmi dai” sau “îți dau acum, îmi dai mai încolo”. Acestia sunt oameni, pur și simplu, pentru că este în natura umană să creăm parteneriate în care câștigul să fie reciproc.  – Cea mai urâtă categorie este a celor care te ajută deseori nesolicitat, ca apoi să aibă material de șantaj sau pentru a-și construi imaginea de victima pe spinarea ta. Deviza lor: “eu ți-am dat/ ți-am făcut, iar tu așa mă răsplătești”. Oamenii ăștia sunt creați în laboratorul diavolului, iar ajutorul lor costă imens în comparație cu efectele benefice minore pe care ...
Citește mai mult »

Pinguinul “furăcios”

A fost odată ca niciodată un pinguin. Ar fi multe de povestit despre el, dar vă spun doar că era ca noi toți: cu zile bune și mai puțin luminoase, cu prieteni, cu reușite, griji sau nefăcute. Muncea, se odihnea, se bucura de zilele sale. Și îi plăcea să trăiască liniștit, departe de dramele și cancanurile din zonă. De aceea (posibil și din cauza costumației de zi cu zi cam prea elegante), mulți îl considerau arogant, inabordabil. Cum se întâmplă și în lumea noastră uneori, și cea a animalelor o ia razna câteodată. Cea mai nouă știre din localitate fiind că depozitul de pește s-a confruntat cu un furt masiv de krill și calamar. Atât de mare era paguba, încât se vorbea deja despre o criză alimentară severă. Evident că pe măsură ce ancheta Poliției bătea pasul pe loc, bursa zvonurilor exploda. Și nu se știe cum sau de ce, dar pinguinul nostru a devenit, peste noapte, suspectul numărul 1. Foca se jura că l-a văzut conducând un șir de mașini uriașe cu care ar fi golit parcul ...
Citește mai mult »

Greu nu înseamnă complicat

Suntem generațiile pentru care nimic nu mai este banal. Viața este plină de încercări, relațiile generatoare de anxietate, părințeala un abis despre care nu știm nimic, cariera o traumă. De la nutriție, modă, sănătate și până la sensul vieții, totul pare subiect de curriculă post-universitară. Am ajuns așadar să credem că tot ce e bun în viață vine după documentări temeinice, chin, sacrificii, durere. Ceea ce este nu este tocmai fals, nu primim servite pe tavă succesul, relațiile fericite, realizările în general. Dar poate că tocmai acesta este problema noastră de am devenit atât de încercați mental. Pe de o parte ni se spune că tot ceea ce e bun stă dincolo de limita de confort, că trebuie să fim rezilienți și insistenți. Dar pe de alta, insistăm să bântuim prin coclauri insalubre ale existenței noastre și să batem la uși închise, tocmai sub umbrela perseverenței. Unde este echilibrul, așadar? Când trebuie să continuăm și care este semnul că punem prea mult efort pentru nimic? Chiar dacă presupun muncă, sacrificii, disconfort, lucrurile pentru care merită să luptăm sunt simple. Ne ...
Citește mai mult »

Banii nu rezolvă chiar tot

Știți zicala aceea conform căreia banii nu aduc fericirea? Ce-i drept nici lipsa lor nu pare tocmai o bucurie, iar echilibrul e tare greu de găsit. Zilele trecute ne-a lovit știrea că unul dintre actorii serialului iconic “Friends” a murit. Evident că au început retrospectivele publice ale unei vieți surprinzător de triste și pline de nereușite. Poveștile celebrităților ne arată că succesul acela răsunător, la care mulți aspiră perpetuu, predispune la dependențe, relații eșuate, singurătate și diverse alte probleme fizice și psihice asociate. Dar nu trebuie să fii un star cunoscut pe tot mapamondul să experimentezi gustul amar al vieții. Și parcă mai suportabilă este despărțirea de o bunăciune la care alții ajung doar în vise, când nu ai grija facturilor. Totuși, ceea ce m-a surprins cu adevărat, a fost dezvăluirea francă a sumei pe care Matthew Perry a cheltuit-o pentru a-și vindeca adicția de alcool și medicamente: 9 milioane de dolari. 9 f@cking milioane. Aruncați într-o gaură neagră a dorinței neputincioase de a abandona un viciu și care au ajutat la fel de mult ca frecția temeinică a ...
Citește mai mult »