Adaptabilitatea – întotdeauna la modă

Suntem într-o situație de urgență de nici o lună și deja au apărut vracii de lux. “Salvează-ți cariera!”, “salvați-le afacerile!”, “mindfulness-ul și Covid-ul”, online-ul e plin de îndemnuri sau strigăte de ajutor. Numai că prezenta criză nu a început ca fiind una economică, ci medicală. Nu a venit pe fondul unei situații financiare globale precare, ci în vremuri bune, în care se producea, se consuma, se angaja. Nu e un război, care a măcinat ani de zile lumea, ci o pandemie care a început odată cu 2020. Viitorul este incert. Dar să plângi după câteva zile de boală a unora că trebuie să-ți închizi obloanele, înseamnă că nici trecutul nu ți-a fost foarte înțelept. Multe dintre afacerile care mor acum au trăit oricum de azi pe mâine. Mulți dintre cei care își simt cariera în pericol, o aveau deja periclitată. Cuplurile care simt că nu mai suportă să împartă cei 60 m pătrați de izolare? Aveau deja probleme, dar au reușit să le ignore cu succes când stăteau împreună doar 30 de minute seara. Cei care au dificultăți ...
Citește mai mult »

O primăvară de povestit nepoților

Ieri am ieșit din casă după 10 zile de izolare auto-impusă. Din păcate nu-i o idee bună să petreci de pandemie cu un ciobănesc mioritic care mănâncă cât o balenă, plus colega lui de padoc, deloc anorexică și ea. În plus am calculat greșit stocul de cafea, am uitat că sunt încă două guri care consumă, deși n-ar trebui, una având vârsta minoră și alta fiind de hipertensiv. M-am echipat așadar corespunzător, cu haine de scandal pe care ulterior le-am abandonat spre decontaminare, păr strâns în coadă și prins sub glugă, mască + mănuși de unică folosință și am mers la magazinul din cadrul unui centru comercial, pentru că ale noastre din sat sunt suprapopulate și se stă la coadă să le frecventezi. Pe șosele părea o zi obișnuită: aglomerație ca la balamuc. În parcare însă, numărai pe degetele de la o mână mașinile. Ajunsă în centrul comercial m-am simțit ca aterizată pe platoul de filmare a unui film apocaliptic. Vitrinele păreau închise în grabă, aproape abandonate, insulele cu produse acoperite neglijent, lumini stinse, pâlpâia un neon, pustiu ...
Citește mai mult »

Revelații

Știți deja că este în plină desfășurare Campionatul Mondial de Gătit Viteză. Eu una am făcut în perioada asta deserturi cât în întregul cincinal precedent. Noroc că trebăluiesc non-stop prin casă și urcatul/ coborâtul obsesiv al scărilor mă ajută (încă) să nu mă pufoșesc prea tare. Ieri de dimineață copilul mic a vrut pâine dulce. Adică frigănele, celebrul desert comunist: pâine prăjită dată prin ou și lapte. Ca o mamă iubitoare ce mă aflu, de plictiseală aș face și sarmale! Deci am purces la a asambla ingredientele pentru a-i face copilului pofta. Bat ouă, pun lapte, puțin zahăr și bag prima felie în amestecul gălbui. Numai că-l văd pe cel mic, care supraveghea atent procesul, gălbui și el la față, oprind cu greu un icnet. N-a putut să-ți țină gura, exclamând îngrețoșat: – Ce scârbos arată! Este a doua oară când are probleme cu a percepe neutru mâncarea negătită. Și culmea, primul episod similar a fost cu o porție de paste cu brânză, cel mai non-scârbos dish posibil. Evident că m-au apucat pandaliile și l-am dat afară din bucătărie. Apoi în ...
Citește mai mult »

Ghid de supraviețuire la cap

Ieri mă plângeam prietenilor virtuali că gătesc continuu, dar oalele se golesc în mod miraculos, deși nu ne omorâm cu munca zilele acestea să avem o justificare logică pentru apetitul crescut brusc. Uitându-mă prin Social Media am constatat că n-aș fi singura care a trecut la meniu zilnic de nuntă, tradițional. Clătite, tocănițe, gogoși, friptane, lumea mănâncă oameni buni! Cum ni s-a schimbat așadar comportamentul și de ce ne purtăm altfel acum? Păi, pentru că… anxietate. E o situația atipică și încercăm să-i facem față prin clasicele metode: 1. Să ne ținem ocupați fizic: și gătitul, curățenia, aranjatul, mutatul sunt aproape instinctuale. Eu sunt o persoană mai degrabă comodă, dar zilele astea am o energie ceva de speriat. 2. Să ne ținem mintea ocupată și aici miile de informații care ne asaltează se cer procesate, decantate, transformate în potențiale soluții. Dacă vedeți așadar persoane preocupate brusc de teorii stupide ale conspirației, să știți că doar încearcă să rămână conectați. Problema e că nici mâncatul, nici cititul obsesiv despre virusologie prin feed-ul Facebook nu ne ajută. Ce ne ajută în schimb? Rutina: mersul la ...
Citește mai mult »

Agilitate sau fragilitate?

Nu pot să nu scriu despre ce se întâmplă în piața muncii zilele acestea. Este evident există firme care au fost luate pe nepregătite de situația existentă. Cărora le-au picat proiecte, li s-a sugrumat cash-flow-ul, le-au dispărut clienți sau, poate, linii de business întregi. Și firme care, deși sunt pregătite, știu că nu pot susține pe o durată nedeterminată din fonduri proprii o armată de angajați înrolați în a aștepta vremuri mai bune. Primul meu sfat, pentru toți cei aflați într-o incipientă criză este să stea calmi, să încerce să analizeze la rece (aici consultanții ăia de-i huliți chiar pot ajuta, nefiind implicați emoțional în business-ul vostru) și, mai ales, să comunice. Cu angajații, cu clienții cheie, membrii board-ului între ei, cu piața. Uitați-vă la cei mari cum fac și încercați să scalați anumite reacții și comunicări. Al doilea sfat este să găsiți banii. Să calculați scenarii de dificultate diferită, să vedeți cât și cum ajung, de unde vin acum, de unde ar mai putea sosi (crizele aduc cu ele și oportunități, nu-i mit). Să găsiți găurile ...
Citește mai mult »

Cum ai crescut, așa ești

Mă uit la copiii mei cei obligați să stea în casă și mă gândesc că nu există pedeapsă mai mare pentru ei. Celui mic îi lipsește rigoarea programului și antrenamentele care-i mai potoleau din imensa energie. Celui mare îi lipsesc prietenii, socializarea, munca. Sunt ca niște lei în cușcă, gata oricând să sară la beregata cui le intră în spațiul personal. Și asta deși încă pot ieși în curte, au console de tot soiul, filme, jocuri, cărți, activități. Mie, pe de altă parte, nu îmi este deloc greu. Am realizat că cel mai tare mă obosea și enerva timpul mort petrecut pe drumuri, deloc puțin. Și faptul că trebuia să gestionez logistica în două locații. Așa, cu o singură bucătărie și cel puțin 3-4 ore câștigate zilnic, lucrurile îmi par mult mai simple. Dar dincolo de asta, mi-am amintit de copilăria mea, în care nu aveam televizor (adică aveam, dar era degeaba), console, jocuri, jucării, activități structurate de adulții din viața mea. Vacanțele erau doar cu ceva cărți și mult timp liber. Și prietenii sau rudele, asta dacă ...
Citește mai mult »

Skincare – goliciuni de prin dulap

Știu că țara arde, dar, așa cum spuneam pe Facebook, m-am gândit că o babă care se piaptănă ne mai scapă de anxietăți. Pentru a uita puțin de subiectul zilei, astăzi vă scriu despre goliciunile din dulapul cu vaxuri, că așa-i în criză, cumperi pe o parte și rămâi cu rafturi goale pe alta. Ținând cont că nu-i o perioadă prea bună de achiziții, fie ele și online, vă voi spune și ce folosesc în locul celor care au ajuns la tomberon. Iată așadar produsele de care m-am despărțit zilele acestea: 1. La Roche Posay Toleriane Ultra 8 Mist (concentrat hidratant pentru ten intolerant) Eu îl folosesc pe post de toner, mi se pare singura opțiune care face diferența găsită până acum. Este foarte light, pare un puf cu apă termală. A fost prima achiziție, dar cu siguranță o voi recumpăra când trece nebunia. Ca înlocuitor am un mist hidratant de la Benton, cu tea tree, care își face binișor treaba. 2. Benton Fermentation Essence Îl folosesc ca al doilea pas al rutinei de seară. Are galactomyces, unul dintre ingredientele mele preferate, ...
Citește mai mult »

Reacții la cald

Urmărind comentariile din subsolul articolelor din ziare sau ale discuțiilor din Social Media despre subiectul zilei, prezenta pandemie, mă încearcă perplexitatea, furia și amuzamentul, toate în același timp. Avem, pe de o parte, apologeții crizei, cei care și-au propus să nu mai iasă din casă până la Crăciun și ar linșa pe oricine zice altceva. Și pe de alta, relaxații, cei cu “fie ce-o fi”, care nu sunt dispuși să-și schimbe prea mult obiceiurile zilnice din cauza unui virus nesuferit. O categorie specială, care îmi trezește instincte criminale, este cea a persoanelor care sunt pe drumuri europene sau globale și anunță public și răspicat că nu se vor supune măsurilor luate de autorități. Am făcut o poză cu un astfel de comentariu, postat obsesiv pe LinkedIn, încă mă mai gândesc dacă să o public. Nu de alta, dar dacă mie îmi vine să-l iau la bastoane pe om, citindu-i imbecilitatea manifestă și asumată, s-ar putea unii chiar să o facă. Lumea s-a împărțit, așa cum era firesc în tabere. Unii s-au poziționat surprinzător. Dar să nu uităm că ...
Citește mai mult »

Crizele și înțelepciunea lor

Este clar că trăim într-o situație de criză fără precedent pentru generațiile noastre. Deși medicina a evoluat, se dovedește că întotdeauna apare câte ceva să testeze limitele sistemelor create de om. Dar dincolo de pericolul real sau stabilit statistic care ne paște, prezenta situație de forță majoră ne învață niște lucruri. Sau ni le amintește, dacă am fost înțelepți și le-am prins la timpul lor. 1. Prioritățile sunt cele clasice. Cu ceva timp în urmă, un cunoscut îmi atrăgea atenția că vorba românului “sănătoși să fim că le ducem pe toate” este limitată și ar trebui reformulată. Nu contest că suntem un popor destul de ipohondru, dar la fel de adevărat e că un om bolnav înseamnă un om inapt. Sau, în funcție de gravitatea bolii, poate chiar aproape mort. Sănătatea este esențială pentru calitatea și cantitatea vieții. Pentru că începusem să ne credem nemuritori, iată și semnalul de trezire! 2. Nu suntem atât de indispensabili pe cât credem. Foarte mulți oameni consideră că dacă nu se dau dimineața jos din pat, Pământul își oprește mișcarea de rotație, Soarele nu mai răsare, ...
Citește mai mult »

Amintiri sau perisabile?

După o așteptare mai lungă decât mi-am închipuit, urmează să ne despărțim luna aceasta de biroul/ afterschool-ul/ casa de oaspeți din cartierul acela care are metrou de prin 2013 și nici acum nu știe dacă va avea vreodată. Evident că urmează #mareadebarasare2. Prima mare debarasare a fost în 2017, la cea mai recentă igienizare. Atunci am aruncat și donat o mulțime de ciurciuboate: jucării, haine și diverse alte nimicuri care aglomerează dulapurile și sertarele. Au trecut de atunci aproape trei ani, în care nu am locuit aici decât ca haltă de zi în timpul săptămânii și totuși am reușit cumva să reumplem spațiile cu alte nimicuri. De fiecare dată când ne-am mutat sau am reorganizat locuințele m-am minunat de cât de multe tâmpenii strângem. Mizilicuri care costă bani și energie pentru a fi cumpărate și gestionate. Și a căror utilitate tinde către 0. Partea cea mai tristă este că eu fac periodic debarasări intermediare. Dar sunt lucruri care scapă în mod perpetuu de reciclare, ba pentru că cineva le găsește un sens brusc și uriaș, ba pentru că ...
Citește mai mult »