Pierdut Seninia, o declar nulă

Mi-e tot mai greu să găsesc bucăți de senin în jurul meu. Și mi-ar trebui. Poate că am nevoie de o ieșire din decor, o scurtă vacanță undeva departe de București, poate chiar de România. Pentru că totul a devenit atât de urât, fără sens, agresiv, încât ne apasă și când nu avem probleme. În fiecare dimineață același traseu aglomerat și accidentat. În fiecare seară aceeași scurgere tristă spre case. Multe sirene, de parcă locuim în zonă de război. Weekenduri cu manele și grobianism. La televizor tot soiul de pseudovedete care știu doar să-și pună poalele în cap. Bietul Internet abia se mai ține de abundența tâmpeniilor pe care e nevoit să le susțină. Discuții multe și sterile. Seninia devine Sufocaninia. Ni se taie respirația de stres și nici măcar nu știm ce ne lovește. Încerc totuși să fac un exercițiu de autosugestie și să enumăr lucruri frumoase, care mă țin pe linia de supraviețuire zilele acestea: Magnoliile. Pomii înfloriți. Grădinile înverzite. Românii sunt, în fond, oameni gospodari. Unde dau de o bucată de pământ o sapă și ...
Citește mai mult »

Șmecheria ca bază e educației morale

În teoria pedagogică educația este văzută ca un proces multidimensional. Practic există educația intelectuală, cea care dezvoltă procesele cognitive și nu numai, estetică, morală, fizică, profesională. Și toate aceste laturi se întrepătrund. Doar că în ziua de azi, cel puțin când vorbim despre cei șapte ani de acasă, educația pare tot mai dezechilibrată și neclară. Nu e greu de observat care sunt cele mai ignorate dimensiuni ale sale: estetica ni se pare supraevaluată, deci ne-am obișnuit cu urâtul, educația fizică e grea, deci obezitatea în floare, știința și tehnica avansează prea repede, așa că devine o responsabilitate individuală pregătirea pentru a profesa, iar morala o chestie arhaică, motiv pentru care e tot mai greu să trăiești în grupuri sociale. A rămas cea intelectuală și nici ea nu pare că proliferează, dacă aruncăm o privire superficială în jur. N-am să intru în precizări teoretice despre ce înseamnă educația morală. Dar am să vă spun că oamenii fără coloană vertebrală trebuie să fie extraordinar de inteligenți să reușească în viață. Geniali, machiavelici, supradotați. Micii găinari de-i vedem cu toții dându-ne ...
Citește mai mult »

Doza de realitate

În ianuarie s-au împlinit 20 de ani de când sunt mamă. Mulți, suficienți cât să fi văzut generații întregi crescând și vă spun cel mai banal sfat de parenting, pe care nimeni nu vrea să-l afle: copiii devin ceea ce vor, pot și sunt lăsați să devină. Nu ce visează părinții lor. Nici ce îi presează școala. Cu atât mai puțin ce își închipuie cei din jur. Dacă aș face un sondaj de opinie, iar cei implicați ar da dovadă de memorie bună și sinceritate, puțini părinți ar spune cu mâna pe inimă că au trasat cu mâna lor destinul frumos și luminos al copiilor. Cu toții i-am îndrumat, obligat, condiționat, influențat, dar până la urmă tot ei s-au mobilizat, au făcut, au eșuat, au renunțat, au continuat. Părinții obsedați de control le-au pavat drumul copiilor către abuz alimentar sau de alte substanțe. Cei mai permisivi au stat de pază și au încercat deraieri atunci când lucrurile păreau că se îndreaptă către direcția greșită, uneori acționând decalat. Dar orice stil de parenting am fi fost avut, definitorii au ...
Citește mai mult »

Putem trăi în lipsa răului?

Mi-am început dimineața cu un articol despre o structură de tip MLM (multi-level marketing) care se ocupă cu dezvoltarea personală și care se joacă foarte urât cu mințile participanților la cursurile pe care le vinde. Oricât de normale și, să nu uităm, legale sunt aceste organizații, deja mi se pare că ar trebui mai strict reglementată funcționarea lor. Este firesc să vinzi produse de îngrijire, oale, aspiratoare, asigurări sau vacanțe, dar deja periculos să propui oamenilor dezvoltarea personală sau, mai rău, vindecarea traumelor, în sistem piramidal. Problema acestor companii este aceea că pentru a vinde trebuie să creeze nevoia. Și pentru a vinde mult, trebuie să o creeze agresiv. De aceea multe prezintă povești de groază despre chimicalele din produsele de curățare sau relatări fantasmagorice cu oameni îmbogățiți brusc și iremediabil. Pentru cei slabi de înger totul pare veridic. Cei care stau mai bine cu rațiunea, calculează de cele mai multe ori costul corect al fricii și spun pas. Dar statistica ține cu sistemele piramidale, altfel nu s-ar fi extins atât de mult. Există totuși o parte bună: ...
Citește mai mult »

Cinci pași rapizi și simpli să-ți îmbunătățești viața

Există acum câte o industrie în jurul fiecărei nevoi umane: Vrei să slăbești? Avem cărți, meniuri personalizate, nutriționiști, săli de sport, terapeuți, aparate minune. Vrei să te lași de fumat? Există alternative “sănătoase”, plasturi, pastile, medici, clinici. Să-ți găsești jumătatea? Site-uri specializate, milioane de metode de a-ți îmbunătăți imaginea, specialiști în a agăța. Să crești copii echilibrați? Well, păi numa’ câți părerologi se plimbă liberi pe Internet! Cu toate acestea obezitatea explodează, dependențele sunt o realitate curentă, oamenii tot mai singuri, copiii din ce în ce mai anxioși. Pentru că a ne externaliza nevoile este o idee neproductivă în sine. Pe de o parte ne creează ideea falsă a unei plase de siguranță. “O rezolv altă dată, atunci când am timp, la câte soluții există, e imposibil să nu-mi iasă!” Iar pe de alta, pentru că niciodată o industrie profitabilă nu trebuie să rămână fără clienți. Deci fie rezolvă parțial/ punctual o nevoie, fie inventează unele noi – a se vedea imaginile tot mai ireale de promovare a corpului uman. Altminteri soluțiile sunt întotdeauna extrem de simple și la îndemâna oricui. Dar ...
Citește mai mult »

Când o școală rămâne cu un singur copil

Învățământul românesc este într-o perpetuă renovare. Adică se modifică structura anului școlar de două ori pe an, se discută obsesiv despre examene și evaluări și se ia la periat curricula astfel încât tot prea stufoasă rămâne. Între timp adevăratele probleme zac nedezbătute, cu capacul bine pus peste ele. Zilele trecute a apărut în presă cazul unei școli din mediul rural care se confruntă cu o situație greu de închipuit în vremurile noastre: elevii nu mai vin la ore din cauza transferului unui copil cu nevoi educative speciale. Înțeleg că respectivul a trecut deja prin mai multe instituții de învățământ, unde nu s-a adaptat din cauza comportamentului său agresiv. Să nu-ți trimiți copilul la școală este totuși un gest extrem, ilegal și neproductiv. Pentru că diversitatea din școală este diversitatea din viața reală. Ne convine sau nu, toți acești oameni ne vor fi în continuare vecini, colegi, conexiuni sociale temporare, parteneri chiar. Și apoi mulți dintre adevărații oameni periculoși se prezintă sub aparențe mult prea normale. Ar fi bine să fie un caz singular, însă eu aud în jur tot ...
Citește mai mult »

Hate-ul ca potențial indicator al succesului

Social Media a adus cu sine nu doar o interacțiune umană mai facilă, accesibilă, ci și alte noi coordonate sociale. A generat meserii noi, creatorii de conținut sau influencerii, modalități tot mai puțin evidente, dar funcționale, de a promova produse, reacții emoționale sub formă de emoticoane sau cuvinte cheie. În tot acest context parcă și definițiile valorii, talentului, profesionalismului par a se schimba. Orice postare despre o persoană publică de succes în domeniul său de activitate devine un tablou principal al concursului de dat cu hate. Afli din secțiunea de comentarii tot soiul de analize pe joc și caracterul celor implicați în el de te iei cu mâinile de cap. Tot soiul de neterminați, care nu-s în stare să urce trei scări fără să gâfâie, știu cu certitudine secretul jocului prost al lui Halep chiar și atunci când câștigă. Despre caracterul actorilor, de exemplu, nici nu mai avem ce povesti. Tanti Marghioala care are o floricică la poza de profil, înțeapă mai ceva ca un cactus dând cu presupusul despre infidelitățile unuia care a murit cam pe ...
Citește mai mult »

Noi

Doamna de la Poliția Locală, care stă de veghe lângă școala copilului mic, a reușit să facă din haosul din trafic și de pe trotuare ceva organizat. Dă amenzi fictive unui om fără adăpost, doar pentru a-l determina să nu-și mai facă nevoile pe stradă. Mediază conflicte între părinți, ajută copiii să traverseze strada. Poartă mereu ruj pe buze, are întotdeauna un răspuns pertinent. Și a fost prima figură feminină pe care am văzut-o azi. O femeie pusă într-o postură profesională considerată în mod tradițional masculină, care își face bine treaba, cu grația dată de gen. Nu o ajută statura, nici statutul, dar reușește cumva să găsească soluții corecte. Așa suntem Noi. Din orice facem ceva. Reușim să dilatăm timpul, spațiul, valoarea banilor și a relațiilor. În trupuri care nu par a avea putere se ivesc forțe neașteptate. Pe tocuri sau în pantofi sport putem alerga la fel de repede dacă sesizăm un pericol. Ne luptăm cu un întreg Univers atunci când simțim că cineva drag nouă are nevoie de acest război. Cu sufletul franjuri găsim blândețea ...
Citește mai mult »

La mâna celorlalți

Ați văzut, cu siguranță, prin presă detalii despre tragedia din Grecia, unde coliziunea a două trenuri care mergeau pe aceeași linie, dar în direcții opuse, a provocat un haos feroviar și uman. Ne temem de catastrofe naturale, dar mâna și mintea omului par a provoca dezastre mult mai groaznice și imprevizibile. Pentru că și în Turcia, nu a omorât cutremurul cât au făcut-o cei care au construit totalmente iresponsabil! Sistemul feroviar grecesc seamănă cu cel al nostru. Vechi, căpușat, folosit doar pentru a profita. Accidentul de la sfârșitul lunii februarie pare a fi, așadar, cronica unor morți deja anunțate. Detaliile din anchetă care ies acum la iveală ne prezintă un colos intrat de-a dreptul în paragină, multiple semnale de alarmă trase în timp de sindicaliști, serii întregi de accidente cu pierderi de vieți omenești ignorate. Așa cum era de așteptat vinovatul primordial, acarul Păun, a fost considerat șeful de gară care a permis circulația ambelor trenuri pe aceeași linie. Acesta și-a recunoscut neglijența, pusă pe seama lipsei de experiență în post. Dar dincolo de vinovăția evidentă și directă a unui ...
Citește mai mult »

Pe scurt despre muncă

Viața de mamă este frustrantă pentru că ți se pare că nu faci nimic util. Hrănești și îngrijești până la un punct, cel în care care copilul devine autonom, iar tu ți-ai pierdut sensul și rostul. Dar uitându-te în spate, ai fost acolo mereu. Și periodic te lovesc mici frânturi ale muncii tale. Pentru că deși copiii devin ceea ce își doresc, o parte din valorile care le pavează drumul sunt cultivate de cuvintele pe care le aud obsesiv și de comportamentele pe care le văd la noi. Ieri de dimineață, cu ochii cârpiți de somn, ne pregăteam de pornit spre școală, puțin îngrijorați de logistica mărțișoarelor. – Doamnei Coca i-ai pus mărțișor? mă întreabă panicat cel mic. Recunosc că până atunci nu am auzit niciodată acest nume. Știam de “Doamna de serviciu/ care ne ajută la curățenie”, dar cu noaptea-n cap fiind, nu am compilat. – Haide, mama, zi-mi că ai pus mărțișor! Tu știi cât muncește Doamna Coca? M-a surprins remarca lui. Plăcut, foarte plăcut! Faptul că a observat un indicator al caracterului uman pe care eu îl subliniez ...
Citește mai mult »