Despre furii mari și mici, patologice sau sănătoase

Textul de azi a pornit de la o glumă făcută pe Facebook. Care a avut ca sursă reacțiile din ultima vreme a unor adulți supărați. Acolo unde te-ai aștepta să vezi asumare, confruntare, soluționare, îți flutură în fața ochilor priviri îmbufnate, bătut nervos din picior și istericale mai mult sau mai puțin manifeste. Poate că ar trebui să învățăm de la cei mici, care nu țin în ei supărările. Sunt vocali, sar imediat la ceartă sau chiar la bătaie, își consumă în mod activ emoțiile negative, apoi se împacă și se poartă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Ca adulți gândim furia în termeni de conflict și consecințe, de aceea o trăim modificat, ne-autentic. Copiii acționează instictiv cu armele date de natură pentru adaptare, supraviețuire. Iar supărarea este, printre altele, o uriașă cale spre învățare despre sine și despre cei din jur. Despre furie se spune că orbește, ceea ce e adevărat. Vorbim despre cea mai înaltă treaptă a supărării, pe care atunci când o simțim, o trăim singular și exacerbat, ignorând alte potențiale pericole sau rezolvări. Totuși ...
Citește mai mult »

O poveste de Crăciun

Trebuia și o poveste de adormit copiii potrivită lunii Decembrie! Pur și simplu trebuia! Așadar: A fost odată ca niciodată, căci dacă n-ar fi, nici n-am avea ce povesti. A fost odată o femeie batrână şi săracă, ce trăia în pădurea de pe lângă un sat. Acum cât de bătrână era, nu prea ştie nimeni. Unii zic că ar fi avut mai mult de 100 de ani, alţii că n-a văzut nici măcar 70 de primăveri, doar că necazurile şi răutatea o fac să arate așa de urât. Nici la partea cu săracia satenii nu prea par de acord: unii spun că ar fi moştenit padurea de la tatăl ei, un om foarte bogat, dar că fiindu-i frică de hoţi nu vrea să-şi arate avuția, alţii că nici nu știe cum arată banii. Exista și o unanimitate de păreri: că femeia despre care povestesc acum ar fi un personaj cu adevărat malefic. Moment în care taberele se împart iar. Unii o cred vrăjitoare, una rea, care îşi adună poţiuni de prin pădure şi face farmece oamenilor pe care nu-i place. ...
Citește mai mult »

Wishlist/ to do list pentru finalul de an

Se apropie sfârșitul anului, pe care l-aș defini ca halucinant și clar, profitabil și păgubos, greu și ușor, deci bipolar cât a cuprins. Întrucât mi-a mai rămas puțin să-l balansez în propria-mi percepție, am purces la a elabora o listă de dorințe deloc greu de îndeplinit, care mă vor ajuta să-mi văd viața și realizările în culori mai pastelate. Iată, așadar, ce mi-am propus pentru ultima lună din an: ☕️ Să beau o cană de vin fiert. N-am mai făcut-o de pe când am fost într-o vacanță de iarnă la Viena și îmi amintesc că am împins intensiv de un landou atunci. Deci a trecut muuuult timp. Ideea e că aș putea consuma oricând licoarea cu pricina, dar nu despre asta este vorba, ci despre a recrea spiritul acela. Liniștea. Bucuria. Optimismul mă va apuca oricum după ce termin de băut. La fel și amețeala! 🎁 Să mă bucur și în acest an de Calendarul de Advent cumpărat. Mi-a fost greu să-l aleg, dincolo de îndoielile expuse pe blog a existat și o senzație vagă că nu-l merit. Că ...
Citește mai mult »

Lucruri de care nepoții noștri nu se vor bucura

Se vorbește deja despre o lume a viitorului pe care nici măcar Jules Verne nu și-o putea închipui. Dar până să trăim în metaverse, vă zic niște chestii banale care au dispărut sub ochii noștri, au devenit vintage peste noapte și chiar tind să intre pe lista chestiilor din trecut de care ne va vom minuna în viitor. 1. Zilele libere de la școală datorate unor cauze naturale. Mai știți cum se închideau școlile din cauza codurilor roșii de ninsoare/ vânt/ Vijelie? Veste proastă: de când cu pandemia și online-ul, nu vor mai exista. Nepoții noștri se vor loga, vor posta online temele și vor da evaluări chiar și în timpul Apocalipsei! 😀 2. Glumele considerate incorecte politic. Copilul mic citește zilele acestea o carte scrisă în anii ’50. O fac și eu cot la cot cu el, să mă asigur că nu doar dă paginile la intervale regulate de timp. Și râd de mă prăpădesc. Este acolo un banc cu surzi, asezonat unei secvențe cu umor de situație, jur că a trebuit să iau o pauză de ...
Citește mai mult »

Ai cui sunt când greșesc?

Zilele trecute cel mic a învățat la școală să descrie o persoană. Prima tentativă a fost, evident, mama. A ieșit un text perfect imperfect, corectat temeinic cu roșu, care a surprins, totuși, esența a ceea ce sunt eu: un cameleon într-o perpetuă camuflare a tot ceea ce mă doare, uneori până la agonie, cu sclipici, aromă de prăjituri și haine frumoase. Mi-a plăcut atât de mult încât am postat un fragment pe Facebook. Fără să-i cer permisiunea, iar când a realizat m-a certat. Cum să vadă toți greșelile lui din caiet? Următoarea încercare a fost să-și descrie unul dintre bunici. Evident că de această dată textul a ieșit impecabil, primind un “Bravo” de la Doamna. Dar mie tot prima compunere îmi place mai mult și nu pentru că este despre mine. Ci pentru că știu cât de greu i-a fost să o scrie fără prea mult timp de pregătire, fără să-i fiu în față și fără să știe ce iese. Cel mare are aceleași comportamente autocritice. “Nu mi-a ieșit emisia azi!” spune uneori despre jobul lui de la radio. ...
Citește mai mult »

Știri și gânduri împrăștiate

🔪 Copilul unui psiholog cunoscut (zic ziarele) a înjunghiat în magazin o femeie cu care nu avea nimic de împărțit. Nu că gestul ar fi fost justificat în cazul în care o cunoștea. Actele de sadism ale adolescentului au fost graduale, multiple și cunoscute apropiaților și celor care îl urmăreau în Social Media. Psihologul acuză sistemul medical, care e incapabil de a instituționaliza decent astfel de cazuri. Adevărul este că nu ai ce să faci altceva în astfel de cazuri. Incredibil cât de ironică poate fi soarta. Previzibil, însă, finalul poveștii. Știu că e o întrebare tâmpită, dar ce ați face într-un caz similar? 💄Estée Lauder își va deschide în România primul “epicentru pentru talentul tehnologic de vârf“. Geniale vremuri trăim, zău așa, în care definim aceleași cubicule (unele mutate acum prin livinguri sau bucătării proprii) și aceleași relații de muncă de când lumea cu noi sintagme, care mai de care mai pompoase și creative. Coborând cu picioarele pe pământ și la nivel de limbaj funcțional corporația cu pricina își va deschide un centru de suport, ...
Citește mai mult »

Pandemia – vinovat de serviciu

A început iar școala după o vacanță mai mare decât ne-am imaginat. Și odată cu ea discuțiile aprige despre necesitatea de a-i frecventa fizic sau online cursurile. Mie încăpățânarea de a ține școlile deschise, nedublată de măsuri responsabile în acest sens mi se pare nebunie. Iar impredictibilitatea în care învață copiii noștri, azi online, mâine fizic, poimâine în vacanță forțată și răspoimâine într-un sistem hibrid nou inventat mi se pare de-a dreptul aberantă. Școlile ar trebui să stea deschise. Dacă nu ar fi suprapopulate, dacă elevii ar fi testați, dacă ar exista un circuit și o logistică moderne, capabile să minimizeze riscul transmiterii bolii. Nimic din toate acestea nu există generalizat în sistemul actual. Toată lumea blamează online-ul. Generațiile care sunt alfabetizate în plină pandemie vor purta acest stigmat. Dar, situația sanitară este o scuză insuficientă. Realitatea este că școala românească este ca o șosea pururea peticită. Un puzzle uriaș și imposibil de terminat. Un turn Babel pe care toată lumea îl vede alandala, dar toți mai pun o piesă anapoda în el. Pandemia, predatul online sau masca purtată în ...
Citește mai mult »

Obrăznicia copiilor

În weekend am fost într-unul din parcurile bucureștene. Ajung atât de rar încât am postat pe Facebook despre asta, să știe toți prietenii și toți dușmanii mei despre luxul și opulența în care mă scald. În plus scriu și aici, poate sunt persoane care încă n-au aflat vestea! 😀 Oricum, nu despre timpul meu liber este vorba acum. Ci despre faptul că îmi tot aud urechile etichete puse greșit copiilor: leneși, mocofani, puțini la minte. Și nu-mi plac deloc! De data asta am fost martoră involuntară a unei discuții dintre un tată și un fiu, care mergeau pe o bicicletă în tandem. Copilul, evident plictisit, încerca să negocieze plimbarea individuală cu un cart. Tatăl, din varii motive, își dorea să prelungească pedalatul. Prima încercare a puștiului a primit refuz monosilabic. A doua un argument evident fals. La a treia deja părintele i-a reproșat că e obraznic. Problema e că nimic din vorbele sau atitudinea copilului nu aducea a obrăznicie. A întrebat dacă se poate, a contra-argumentat logic și civilizat.  Să-ți dorești și să-ți exprimi nevoile față de cei din ...
Citește mai mult »

A venit momentul acela din an

După cum bine ați observat, lumea se pregătește de Crăciun. Luminițe, planuri, cadouri, început de depresie, tot tacâmul. Ceea ce mi-a amintit (alături de un mesaj primit pentru care mulțumesc!) că a sosit vremea să-mi iau un nou calendar de Advent. Pentru cei care nu știu, chestiunea cu pricina reprezintă o modalitate frumoasă și distractivă de a număra zilele rămase până la Crăciun. Calendarul are 12/ 24/ 25 de sertare în care se găsesc mici surprize. Și pentru a-l alege înțelept pe cel din acest an, se cade o analiză temeinică a celui din 2020. Care a fost achiziționat de la Sephora și a avut 25 de produse interesante, atât skincare, cât și accesorii sau produse de machiaj. Mi-a făcut mare plăcere să deschid sertărașele și m-am bucurat ca un copil mic de fiecare produs descoperit. Dar din toate cele primite, doar trei produse au ajuns să-mi fie folositoare în mod uzual: Primul este loțiunea tonică de la REN cu AHA. Ar fi trebuit să o pun pe față, dar eu am folosit-o ca… deodorant. Știu că pare ciudat, ...
Citește mai mult »

Potențialele catastrofe nu sunt fake news

Știrea unei posibile întreruperi globale a curentului electric este, probabil, cea mai analizată în prezent. Unii spun că a sta fără electricitate timp de 7-15 zile reprezintă un scenariu plauzibil, alții că presa aberează și că nu e posibil așa ceva. Am mai văzut filmul ăsta. Conform profețiilor am fi supraviețuit deja de minim trei ori sfârșitului lumii, multor cutremure imaginare și catastrofale, plus fierberii în suc propriu cauzate de încălzirea globală. Pe de altă parte și prezenta pandemie părea un fake news pe când controversatul Bill Gates ne anunța că este un pericol iminent. Întotdeauna vor exista previziuni care se nasc și mor fără istorie. Dar și amenințări globale la care nici cu gândul nu gândim. În ciuda acestor evidențe, oamenii vor continua să se comporte polarizat și contra-productiv. Ca și în prezenta criză sanitară, dacă s-ar ivi cea cu energia, am avea aceeași indivizi care susțin că e o făcătură a guvernelor și vor căuta explicații acolo unde, mai degrabă există patologie nu rațiune. Și alții care se ascund în peșteri încă de pe acum, de frica unor ...
Citește mai mult »