Decența de a câștiga sau a pierde

Educația nu înseamnă, așa cum crede marea masă, o diplomă, o medalie, un certificat. Ci cunoaștere adevărată, adică a folosi ceea ce știi în contexte cotidiene și profesionale, o preocupare continuă de a-ți îmbunătăți mintea și performanțele și, mai ales, a reuși să-ți strunești biologia, impulsurile primare, exploziile emoționale. Invidia extremă, ura manifestă, dorința patologică de răzbunare sunt trăiri afective animalice. Omul de azi nu mai trăiește într-o junglă socială, să se justifice apetența pentru jugulara aproapelui. Sunt emoții firești dacă ceva foarte drag ție îți este luat. Dar votul, frați întru suferință, nu vă este nici copil, nici părinte, nici pâinea de pe masă. Este un drept pe care îl au multe alte milioane ca noi. Și din acest joc demografic cu buletine, iese cine are o majoritate. De cel puțin jumătate de an mă uit cu groază la un popor redus la stadiul animalic. Văd etichete urâte folosite de oameni care se cred buni și frumoși, salvatori de neam: țigan, gay, autist, muiere. Și campanii de denigrare grețoase. Plus piedestale false. Eu am votat cu învingătorul. Dar ...
Citește mai mult »

Adaptarea este învățare

Aceste alegeri care tocmai ce s-au încheiat ne spun multe nu doar despre dinamica demografică a României și despre mutarea lumii în virtual. Ci are chiar câteva lecții despre antreprenoriat. Mai exact: Despre marketing – poți păcăli oamenii o vreme, dar nu poți crea un produs istoric dacă nu are calități reale, dacă nu face cu adevărat ce promite în broșuri. De aceea puțini oameni politici rezistă mai mult de un ciclu electoral, mulți părăsindu-și funcțiile tiptil, pe ușa din dos. Cei cu obrazul gros par a ține mai bine de scaun, dar îl părăsesc aproape întotdeauna în zgomot de cătușe. De asemenea, nu poți avea clienți care să îți aducă profit dacă te adresezi exclusiv unui anumit public țintă. Astfel se explică prețul mare al produselor de nișă – volumul de vânzări este întotdeauna mai mic decât cel al produselor de masă. Așadar sunt importanți cei mulți care nu se exprimă, deoarece ei dețin cheia succesului comercial.  Despre recrutare și selecție: dacă nu apari, sunt șanse minime să primești jobul. Oamenii caută autenticitatea și dacă nu găsesc ...
Citește mai mult »

Planuri de viitor

Nu pot să vă mint, probabil ați realizat deja că am ceva tendințe de anxietate. Pe lângă multe altele, dar evident mă refer acum la cele vestimentare 😀 Și ca orice altă persoană anxioasă, îmi fac minim un set de planuri – rezervă pentru orice problemă cotidiană. Se arată așadar vremuri grele din punct de vedere economic. Spre catastrofale. Și iată cum voi face eu față eventualelor provocări financiare: 1. Spălatul vaselor/ rufelor. Am automatizat deja partea cu textilele și eram pregătită să demolez mobilierul bucătăriei pentru a-mi ușura și curățatul oalelor. Poate vine vremea. Și dacă nu, am Ciorogârla aproape, cobor pe malul apei și le spăl în natură, ca pe vremurile acelea de care le e dor unora. Mă gândesc că nu va mai exista nici poluare, că unde asuprirea omului de către străini nu mai e, nici aerul și apa nu se mai murdăresc. 2. Colagenul. Din păcate pentru portofelul meu cumpăr unul cam scump, că acela e bun. (Nu doar la gust, genunchii mei îmi mulțumesc pentru această soluție placebo.) Dar avem și pe natural, în găinile ...
Citește mai mult »

Nimic de zis

A devenit irespirabil. Vedem iar scenarii apocaliptice, valuri de răutate, minciuni, urât. Prostie îmbrăcată în deșteptăciune, mișelie cu haine sfințite, frumusețe care ascunde o hidoșenie greu de intuit. Salvatorii neamului vin, în zilele noastre, după lupte purtate cu armele manipulării, dezbinării și minciunii. Ne-am săturat. Sau neam săturat, că merge și așa. Nu nimic de spus în aceste zile, pentru că mi-e greu să cred că pot aduce claritate sau învățare, vindecare. Fiecare e în filmul lui cu personajele care i se par frecventabile. Și orice s-ar întâmpla, la final tot ceilalți vor fi de vină. Cuvinte nu mai am. Dar vreau să îmi amintesc senzații, în speranța că voi reuși să-mi șterg din cap oroarea acestor zile. Oamenii pot fi răi, ticăloși, proști. Iar cei mai slabi, care scuipă amenințări veninoase, reușesc să îngrețoșeze și cel mai puternic suflet. Dar iarba miroase frumos. Zbuciumul mării șterge orice urmă de stres. Pisicile care torc vindecă. Iubirea necondiționată a câinilor ne încarcă. Copiii sunt un bulgăre infinit de energie transmisibilă. Mirosul de cafea ne face diminețile suportabile. Mai știți îmbrățișările acelea magice în ...
Citește mai mult »

Încercând un balans

M-am trezit plângându-mă de vremea de afară. Asta până am văzut că există în nordul țării localități în care a nins destul de serios. Da, la București avem vreme de migrene, dar măcar nu ne trebuie pufoaica să ieșim din casă. Apoi m-a enervat traficul. După care am citit despre un accident grav, petrecut pe fondul vitezei excesive. Păi ne ferește Bunuțul în capitală de așa ceva, mergem cuminți, încolonați, de ne întrec și melcii. Mi-e cam foame și singurul lucru pe care-l am prin rucsac e o cutie de dropsuri. Ei bine, aș putea merge să cumpăr ceva, dar prind bine și niște calorii în lipsă ținând cont că după migrenele date de ploaie, vin acelea aduse de garderoba estivală. Mă agasează campania electorală care nu se mai încheie de luni bune. Dar măcar au rărit numărătoarea morților pe la știri, avem acum doi oameni vii cărora li se scormone obsesiv în viață, iar uneori devine chiar amuzant de urmărit. Mă obosește neputința. De a rescrie luna mai din calendarul traumelor, de a găsi idei noi și funcționale, ...
Citește mai mult »

Barbarii suntem noi

Imnul României, care pare mai degrabă un blestem decât o binecuvântare, face referire la oamenii răi, barbarii de tirani, ce ne-au adâncit în somnul de moarte. Am avut și dușmani, că așa-i în istoria tuturor popoarelor. Totuși pare a fi în ADN-ul nostru să dăm mereu vina pe alții. Nu e de vină Costel că nu i-a plăcut cartea, ci politicienii care fură, că nu are el un rost pe lume. Și nu e de vină Mirel că nu-i place munca, ci patronii nenorociți care fac și dreg. Cam aceștia sunt barbarii de tirani ai zilelor noastre: oricine altcineva pe care aruncă vina cei care nu vor să-și asume responsabilitatea. Dar dacă ne uităm în jur, nu vin turcii să ne murdărească trotuarele. Nici americanii să pună îngrășământ pentru ambrozie. Nici rușii să dea manelele la maxim în toiul nopții să știe vecinii câtă șmecherie stă în noi. Nu vin nemții să fure cabluri de electricitate. Nici vecinii bulgari să pună toate mizeriile toxice în roșiile și salata din solar, vândute apoi ca “bio, de la țărani”. Ba chiar ...
Citește mai mult »

Momentul de glorie

Cu toții avem dreptul la un minut de glorie, spune personajul principal al unui roman pentru copii. Și cam toți avem șansa să îl trăim. Al meu a fost unul de celebrare a frumuseții fizice pe care sunt conștientă că n-o am. Este imposibil să nu știți, am povestit deja de multe ori cum am câștigat într-o tabără de vară un concurs de Miss, având o contracandidată superbă: blondă, ochi albaștri, înaltă, subțire. Îmi voi aminti toată viața amuzamentul meu, dar mai ales stupoarea ei, pentru că își cunoștea atuurile. Ce nu știa este că uneori voința și motivația pot bate valoarea. În plus fotbaliștii care erau în cantonament și m-au votat atunci, au ales cu siguranță outfit-ul meu îndrăzneț, nu eleganța princiară a celei care a pierdut. Am avut multe realizări, bucurii și împliniri. Dar niciuna nu a venit atât de neașteptat și de ușor ca meniul în plus câștigat în acea seară de vară. Astăzi se împlinesc niște decenii bune de când fotbalul românesc a ridicat singurul trofeu grandios din istoria sa. Momentul său de glorie, care ...
Citește mai mult »

Eu vs ea

Am fost ieri la vot ca un cetățean responsabil, punând ștampila de pe listele suplimentare la mine în comună (nu am încă adresa de domiciliu aici). Iar experiența a fost puțin caragielească. Eu mă lupt de câteva zile cu ceva probleme pe la ficați, câte să ducă și ei, săracii! Deci cu o greață permanentă și o ușoară senzație de amețeală. Iar scena politică din ultimile zile mi-au pus și mai mult la încercare neuronii și sistemul digestiv. Aceasta era starea mea fizică și mentală când am intrat în grădinița construită cu fonduri europene și cu ferestrele împodobite cu urși imenși de pluș. Acolo toate aranjate ca la carte, oameni politicoși, flux normal de votanți. Mai puțin o doamnă de 70+ care nu putea fi convinsă de către membrii comisiei să intre în cabină să-și exercite dreptul electoral. Pur și simplu stătea în dreptul urnei de carton, blocând accesul și chinuindu-se să pună ștampila, cu riscul de a dărâma toată cutia cu buletine de vot. Iar când s-a decis să respecte regula, cu ceva amenințări că nu mergea ...
Citește mai mult »

Corbul și păunul

Într-o grădină cu mult soare, Trăia un corb cu pene cam plictisitoare. Era tot negru, nimic năucitor, Simțindu-se cam trist, chiar incolor. Văzând păunul, cu coada curcubeu Corbul gândea mereu: “De ce nu-s eu? Să mă admire toți, să mă curteze Și lumea-ntreagă să mă aduleze? De ce n-am eu pene strălucitoare? De ce păunul strânge-atâta încântare?” Și zi de zi, cu ciudă-n pieptul său, Se tot gândea cum să îi facă rău. Iar într-o dimineață, când roua sta pe flori, Corbul s-a dus la păun să tragă niște sfori: „Ai grijă, frate, penele-ți lucesc cam tare Și vulpea te visează la cuptor cu niște sare!” Păunul, speriat, și-a strâns coada pe loc Ne mai ieșind din ascunzișul lui deloc. Vecinii au uitat pana lui adulată, Iar corbul s-a bucurat de farsa lui exagerată. Dar ce să vezi? Fără frumosul colorit, Grădina a devenit un adăpost nefericit. Iar corbul a înțeles, cu gust amar de fiere, Că invidia vine cu necaz, nu mângâiere. Morală: Chiar dacă pare un câștig, Gelozia ne lasă sufletul arid!
Citește mai mult »

Fuga către altceva

Una dintre încercările umane moderne este aceea că nu apucăm niciodată să ne bucurăm de ceea ce avem. Orice am realiza, există o presiune socială de a face mai mult. Sau mai puțin. Mai altfel. Mai frumos/ inovativ/ deștept/ cu sens. Ai un copil. Păi doar unul? Și nu e genial? Sau frumos de pică? Ți-ai luat un apartament. Așa mic? Și insignifiant? Cum îl pui pe Instagram, e demodat! Ai un job. Pentru salariul ăla nici nu merită să cobori din pat! Mașină, haine, vacanțe, oricât de frumoase ni se par nouă, devin extrem de modeste dacă intră în mașinăria de consum a lumii în care trăim. Alergăm așadar după himere prezentate în vitrine sau poze intens retușate și refuzăm să dăm valoare lucrurilor simple. Că trebuie să ne bucurăm de copiii noștri exact așa cum sunt, că orice acoperiș deasupra capului e bun, că este infinit mai bun un loc de muncă neatrăgător decât lipsa acestuia, că orice haină, mașină, vacanță care își îndeplinesc scopul originar: protejat corpul, deplasare, odihnă și relaxare sunt extraordinare. Că nu ne ...
Citește mai mult »