Cele mai bune lecții de viață sunt ieftine

În adolescența mea nu exista Internet și singurii influenceri erau din zona artei, sportului și showbiz-ului. Adică oameni care chiar făceau ceva util societății, performau într-un domeniu, aveau o zonă clară de competență. Dar aveam revistele lucioase, acolo unde pe lângă interviuri cu VIP-uri, existau sfaturi despre modă și îngrijire. Într-una din acestea am găsit un întreg articol despre cum poți reda strălucirea părului folosind un aliment banal: laptele de vacă. Nu cred că părul meu avea mare nevoie de strălucire, dar mintea de la 16 ani crede multe prostii. Așa că am purces la tratamentul cu pricina. Care nu doar că mi-a nenorocit scalpul, mi-a asprit părul și mi-a distrus pe viața încrederea în sfaturile primite de la ne-profesioniști. Dar m-a și făcut să simt că miros a brânză un interval de timp nepermis de lung. Vedeți voi, dintotdeauna a existat acest curent, cu “nu pun pe piele și păr ce nu pun in gură”, din fericire eu am învățat la timp cât e de naiv. Laptele e bun în cozonac, nu în păr. Dar să nu credeți ...
Citește mai mult »

Cum să facem să nu uităm?

Mi-am propus astăzi să vă împărtășesc din secretele vieții mele super-organizate. Și primul truc este să nu mai uităm ce avem de făcut. Ca să fie mai ușor, exemplific cu o speță cotidiană și de sezon: “mâine trebuie cumpărat medicamentul x”. Cum facem să nu uităm? În primul rând ne repetăm în cap de nenumărate ori că medicamentul x este foarte important, salvator, esențial și că trebuie neapărat achiziționat. Se face chiar un plan organizatoric mental: de tipul “merg la farmacia din apropiere mâine, în jurul prânzului”. Se pune apoi un reminder pe telefon. Cu două alerte, înainte cu o oră și cu 10 min conform planului mental de la punctul anterior. Înainte de culcare îți reamintești de achiziția imperios necesară a medicamentului x. Dimineața la cafea știi că ai ceva de făcut, dar ai uitat ce. Verifici calendarul: “a, da, medicamentul x!” Vin alertele, ești prinsă cu ceva, le amâni și din neatenție le pui peste o lună. Nu achiziționezi medicamentul x. Îți aduci aminte seara la culcare, dar telefonul este deja la încărcat, deci nu mai pui altă alertă, o aștepți pe ...
Citește mai mult »

Afaceri online și covrigi

Lecția zilei: în viață vine, inevitabil, momentul în care ajungi să apreciezi cea mai ciudată, dificilă, inconfortabilă interacțiune cu o persoană. Nu doar pentru că din aceasta înveți mult, ci și pentru că garantat vei trăi mai rele, dacă nu o procesezi corespunzător. Și vă dau azi doar un exemplu, deși am strâns multe de-a lungul vremii. Când cel mare era la gimnaziu, am fost sunată de mama unui coleg care m-a luat la rost pentru comportamentul reprobabil al odraslei mele. Nu o cunoșteam personal și oricum, luată ca din oală, nu pricepeam despre ce e vorba, pe cine a bătut, mutilat, înjurat al meu să merit acel ton și acele cuvinte deloc alese diplomatic pe care le auzeam. Până la urmă, păstrându-mi (cu greu) calmul, am aflat supărarea: copiii noștri se apucaseră de afaceri online. Era deci vorba despre o sumă infimă de bani câștigată, pe care și-au disputat-o și nefiind mulțumit de finalul negocierilor, colegul a apelat la varianta “mama” de soluționare a litigiilor. Evident că, deși se simțea nedreptățit, al nostru a trebuit să dea ...
Citește mai mult »

Despre oameni pur și simplu

Am povestit recent despre jungla economică, legislativă și managerială în care mi-am început viața profesională. Și care mi-a oferit multe modele de “așa nu”, prezente, din păcate, și azi. Una dintre primele etape ale carierei a fost angajarea ca om de HR la un wannabe consorțiu de firme, născut talent și decedat ulterior speranță, pentru că dacă ar fi simplu cu afacerile, am fi toți miliardari. Ei bine, managerul vizionar cu pricina învârtea banii de la o firmă la alta cu trecere prin buzunarul propriu, fără să plătească taxele la stat. Lucru care a ieșit la iveală odată cu încheierea furtunoasă a relațiilor de lucru, moment în care am aflat nu doar că sunt neasigurată, ci și puțin cam însărcinată. Pe carnetul meu de muncă, Regisul și Revisalul vintage al vremurilor, scrie clar: “nu face dovada plăților la bugetul de stat”. Vă veți întreba cum a fost posibil acest lucru. Simplu, pe atunci în aparatul de stat nu exista digitalizare, deci lucrurile funcționau integral pe bază de foi, dosare și ștampile. Iar pentru a obține derogări diverse, se ...
Citește mai mult »

Gașca animăluțelor

Prima poveste pentru copii din acest an: Știm cu toții că lupii și oamenii răi se organizează în haite. Dar animăluțele inofensive din pădure au gașca lor. Adică o prietenie care le leagă și le ajută să treacă mai ușor peste greutățile vieții. Astfel veverița, iepurele și ariciul au format un grup al lor. Petreceau mult timp împreună, se ajutau la greu, se distrau. Timpul trecea mai repede și totul părea mai ușor. Într-una din zile iepurele a decis să-și mute locuința. Stătea la baza unui stejar bătrân, având ca vecini o familie de arici bătrâni și o ciocănitoare. Aricii erau chiar simpatici, deși cam surzi, dar pasărea devenise extrem de enervantă cu ciocănitul ei constant. A ales, de această dată, un fag din apropierea cuibului prietenei sale, veverița. Și cât s-a apucat să curețe locul și-a rugat prietenii să-l ajute cu transportul proviziilor în noua casă. Cei doi au mers, au pus cele strânse de iepure în două valize improvizate din nuiele și au pornit la drum. Doar că acesta trecea peste un râu, iar pe podul subțire ...
Citește mai mult »

Diavolul este adesea un om adulat

În vacanța de iarnă am avut timp de Netflix (and chill), motiv pentru care am văzut câteva comedii ușoare și, în contra-balans, un documentar cumplit, despre povestea 100% reală a terapeutei Jodi Hildebrandt și a „mormon mom” Ruby Franke, influencer de parenting, ambele implicate într-un scandal de abuz asupra copiilor lui Ruby. Filmul, numit “Evil Influencer: The Jodi Hildebrandt Story”, urmărește cum Hildebrandt, o terapeută/consultantă pentru cupluri, a ajuns să influențeze viața familiei Franke — o mamă mormonă cu șase copii și o prezență populară online. Pe măsură ce consilierea ei devine din ce în ce mai manipulativă și extremă, situația scapă de sub control, iar autoritățile descoperă abuzuri grave asupra copiilor. Ce înseamnă abuzuri grave? Povestea începe în 2023, când doi dintre copiii lui Ruby — un băiat de 12 ani și o fetiță de 9 ani — erau ținuți de Jodi la casa ei din Ivins, Utah. Băiatul a reușit să scape, cerând ajutor în vecini, fiind găsit astfel malnutrit, cu răni urâte pe încheieturi și glezne. Poliția a descoperit apoi fetița într-o stare similară, iar Ruby ...
Citește mai mult »

Este sau nu benefic să interzicem accesul copiilor în Social Media?

În urma evenimentelor tragice petrecute la început de an, care au implicat minori, se discută în spațiul public despre interzicerea accesului copiilor în Social Media. Motivul principal ar fi expunerea la conținut nefiltrat care predispune la alterarea echilibrului emoțional. Iar exemplul care ni se tot oferă este cel al Australiei, care a făcut recent acest pas, fiind totuși prematur să analizăm beneficiile. Suntem unanim de acord că Social Media poate dăuna sănătății mentale, deși folosim intensiv aplicațiile care o compun. Și, ca de obicei, ne poziționăm în două tabere: una care crede că măsura interzicerii este mai mult decât oportună și alta care o consideră inutilă, greu de implementat, ușor de eludat. Pentru a dezbate, avem nevoie de date. Opiniile sau experiențele personale sunt profund subiective și pot fi pur individuale, deci imposibil de scalat la nivel macro. Dar datele fie lipsesc, fie sunt discutabile. Problema este următoarea: minorii nu au voie nici acum în Social Media. Pentru a avea un cont de Instagram/ Facebook/ TikTok aceștia mint cu privire la data nașterii. În acest context e clar că ...
Citește mai mult »

Fricile mele

Se spune că de ce ți-e frică nu scapi, așa că m-am gândit să fac o lista cu toate motivele mele de panică, poate mă prind din urmă și mă bântuie continuu. Așadar cel mai frică mi-e de bani. Mă paralizează, nu așa! Și cu cât e mai generoasă cantitatea, cu atât e mai mare groaza mea! Apoi mi-e frică rău de tot de un ten superb. Băi nene, e ireal, de filme horror! Ferească Dumnezeu de așa ceva! Un corp fără cusur îmi dă același sentiment. Fiori pe spate, nod în gât, sperietură maximă. Să mănânc eclere fără să pun un gram? Și fară sa aud de spike glicemic, inflamație, dependență? Ceva rău de tot, sunt îngrozită! O casă imensă care nu cere curățenie, reprezintă, de asemenea, un mare motiv de anxietate. Călătorii oricând, oricum, oriunde. Cum să nu te temi de așa ceva, voi știți câți barbari sunt încă în lume? Dar să am acces la orice haină/ accesoriu îmi doresc, indiferent de preț sau accesibilitate, este poate cea mai mare groază a mea. Ar mai fi câteva, însă mi-e frică ...
Citește mai mult »

Cauza tuturor relelor

La școală am învăţat că în România avem climă temperat continentală, adică patru anotimpuri: primăvară, vară, toamnă, iarnă. În realitate de nişte ani buni constat ca şase luni pe an avem frig, ploaie, ceaţă, nor, rareori ninsoare şi alte şase soare, plus temperaturi între mari si extrem de mari. Practic corpul nostru trece de-a lungul unui an calendaristic de la -10 grade (ca să nu zic extremele de -20 din alţi ani) la +40. Deci nu doar că în imaginaţia noastră, încurajată de programa scolară, anotimurile sunt idealizate, pictate în pastel. De exemplu primăvara e cu muguri, mieluţi care zburdă, fluturaşi şi ghiocei. Iar în realitate situaţia stă destul de bacovian, cu noroaie, frig, umezeală, nor. Dar vremea e, în majoritatea timpului, chiar haină, urâtă, stresantă, predispunând fie la degerături, fie la migrene, fie la insolaţie. Şase luni avem viroze respiratorii, apoi bifăm cu brio carcalaci de maţe şi stomac. În contextul acesta, zău că n-ar trebui sa ne mai mire nimic. E mare minunea că funcţionăm social şi individual aşa de bine. Practic suntem un popor de omeni ...
Citește mai mult »

O lume plină de talent

La începuturile carierei, atunci când încă învățam despre recrutarea și selecția angajaților, cel mai important criteriu de alegere era potrivirea dintre sistemele de valori. Dacă firma căuta loialitate, responsabilitate și perseverență, acesta devenea profilul moral al potențialilor candidați și abia apoi ii dibuiai abilitățile profesionale, considerate oricum mai ușor de format prin sesiuni de instruire interne sau externe. În prezent a devenit desuet să vorbești despre valori, locul acestora fiind luat de talent. Numai că termenul este impropriu, pentru că pe cat de des este invocat, pe atât e de rar și greu de atras. Dar în vremurile în care toți copiii iau premiu, este firesc ca toți angajații să fie considerați talentați. Avem așadar în piața muncii o mare de înzestrați. Dar tot mai puțini capabili să-și asume un rol în echipă, să se adapteze unui mediu nou, să tolereze frustrări inerente, să aibă curiozitatea și dorința de a învăța ceva nou. Valorile sunt educate, talentul e născut. Și atât timp cât ne vom baza pe concepte incorecte în managementul resurselor umane, vom avea rezultate nefirești. Adică lipsă ...
Citește mai mult »