La pâine

Iei la prânz am mers la magazinul de pâine pentru  #operațiuneagamela. Avem în piața din apropiere o brutărie de unde mai cumpăr produse de panificație fără gust și miros de oțet. De această dată aveam nevoie de chifle pentru burger. Ajunsă la magazin am constatat că în fața mea mai sunt două persoane. Primul domn a cumpărat într-un minut două franzele, celălalt a stat preț de minim două în analize amănunțite ale ofertei. Profitând de pauză, am întrebat vânzătoarea dacă are chifle – eu nu le vedeam în vitrină. Mi s-a răspuns că există ceva similar și, uitând de domnul din fața mea (care de fapt stătea retras în lateral) am cerut două bucăți. Am realizat imediat nu doar că am fost nepoliticoasă față de client, dar am pus-o și pe vânzătoare într-o situație migăloasă: aceea de a-mi fi complice la sărit rândul. Doar că femeia n-a părut deloc încurcată. Mi-a pus bucățile de pâine în pungă, mi-a comunicat prețul, apoi s-a adresat foarte calm și empatic domnului care trebuia servit înaintea mea: – Am zis să vă las să ...
Citește mai mult »

Ce ar trebui să învățăm de la câini?

De la patrupedele noastre putem învăța surprinzător de multe lecții simple, dar poate tocmai de aceea greu de pus în practică de noi, oamenii. Bucuria prezentului: Câinii trăiesc aici și acum, nu rumegă trecutul și nu se stresează pentru ziua de mâine. Se bucură de ceea ce au: o plimbare, o minge, o mângâiere. Lecția aceasta s-ar putea numi “trăiește clipa”. Loialitatea fără calcule: Un câine nu te iubește pentru statut, bani sau performanță. Ești omul lui și atât. Putem învăța deci că relațiile adevărate nu sunt tranzacții. Entuziasmul sincer: Pentru ei, revenirea ta acasă e un eveniment cosmic, chiar dacă ai lipsit 10 minute. Lecția: nu-ți fie rușine să arăți că-ți pasă. Iertarea rapidă: Ai ridicat tonul? Ai greșit? În câteva minute, câinele e din nou lângă tine. Câinii știu deci că resentimentele consumă energie inutil. Claritatea emoțională: Câinii nu poartă măști. Sunt triști când sunt triști, fericiți când sunt fericiți. Lecția: autenticitatea înseamnă confort, pentru sine și pentru ceilalți. Rutina care aduce echilibru: Mesele, plimbările, somnul — toate au un ritm. Disciplina însemnă previzibilitate, deci lipsă de anxietate. Încrederea în cei apropiați: Un câine nu încearcă să ...
Citește mai mult »

Va fi transparența salarială atât de… transparentă?

Până pe 7 iunie 2026, România este obligată să transpună în practică (și legislație) directiva UE privitoare la transparența salarială. Ce prevede aceasta? Trebuie precizat că scopul său este acela de a combate discriminarea salarială și de a încuraja plata egală pentru muncă egală, mai ales între femei și bărbați. Astfel: – Angajatorii vor trebui să ofere candidaților — încă din anunțul de angajare sau înainte de interviu — informații despre salariu sau intervalul salarial al postului.   – Salariații vor avea dreptul să solicite angajatorului informații privind criteriile de stabilire a salariilor și nivelurile medii de plată pentru funcții similare, inclusiv defalcat pe gen (nu salariile individuale ale colegilor).   – Angajatorii vor trebui să prezinte politici și criterii transparente privind salarizarea — cum sunt determinate grilele salariale, bonusurile etc.  Ce nu prevede aceasta? Deși se discută foarte mult despre faptul că acum salariile companiilor vor fi cunoscute de toată lumea, directiva nu are astfel de intenții, care ar fi contraintuitive într-un mediu atât de concurențial. Nimeni nu-și va publica grila salarială, ci se va vorbi, ca și până acum ...
Citește mai mult »

Rolul social al babelor și moșilor

Nu știu dacă mai avem voie să spunem babe și moși, apelativele cu pricina putând fi încadrate fără dubiu la categoria discriminare pe criterii de vârstă. Dar trebuie să recunoaștem că sunt personaje care predispun la a le numi astfel, deoarece îmbătrânesc nesuferit, țâfnos, acru. Și pentru că mă apropii vertiginos de pragul în care risc să fiu inclusă în această mulțime, explic azi importanța babelor și moșilor în viața noastră, a tuturor. Așadar: 1. Reprezintă un important păstrător de amintiri, datini, superstiții, mituri, povești populare sau urbane. Orice începe cu “pe vremea mea” înseamnă istorie mai mult sau mai puțin recentă. Iar dacă nu ne cunoaștem istoria, mai ales văzută prin ochii unor oameni învinși de viață, riscăm să o repetăm. 2. Existența noastră funcționează în perechi opuse: bine-rău, noapte-zi, pozitiv-negativ. Nu putem elimina așadar bâtrânețea din grupurile sociale, pentru că fără opoziție, ce ar mai fi tinerețea? 3. Babele și moșii reprezintă o pătură socială care canalizează ușor critica și frustrările sociale care înăbușite ar putea duce la revoltă. Sunt cei care umblă brambura la ore de vârf, ...
Citește mai mult »

Ziua în care nici nu mai contează cine are dreptate

Americanii au arestat printr-o acţiune militară care s-a lăsat cu victime civile, pe preşedintele Venezuelei, acuzat de trafic de droguri şi terorism. Unii consideră că este un gest firesc, până la urmă ori că eşti preşedinte de ţara, ori că prezidezi asociaţia de locatari din Drumul Taberei, e cam tot una în faţa legii. Alţii că nimic nu merită jertfa umană nevinovată și că astfel de gesturi pot duce la război. Cine are dreptate? În Elveţia au murit mulţi tineri într-un incendiu devastator. Unii consolează părinţii îndureraţi, alţii îi blamează pentru că i-au lăsat de Revelion să se distreze într-un club popular şi populat. Cine are dreptate? Revenind pe meleagurile noastre, preşedintele ţării a efectuat o vizită de lucru la Paris, iar la întoarcere, în spaţiul aerian elveţian a fost escortat de două avioane militare. Gestul a fost fie un semn de mulţumire al elveţienilor pentru ajutorul oferit de România în transportul răniţilor în incendiul la care fac referire în paragraful anterior. Fie unul banal, fară semnificaţie, avioanele armatei facând des astfel de zboruri de verificare. Cine ...
Citește mai mult »

Serviciile de cinci stele se fac cu oameni de nota 10

Zilele trecute am poposit la un hotel clasificat cu cinci stele dintr-un oraș montan autohton. Nu contează care, nu sunt aici să fac shaming public ca atâția alții, ci să vă mai povestesc o dată despre proceduri și oameni, așa cum simt că fac degeaba de cel puțin două decenii încoace. Totul a început cu o neatenție de-a noastră, înțeleg că undeva comunicarea în trio-ul agenție-noi-hotel a intrat într-o zonă de eroare. Dar depășind primul incident, nu te aștepți ca într-un hotel cu prețuri generoase să găsești în cameră papuci purtați și produse de minibar începute. Iar ceea ce a deranjat nu au fost neapărat erorile, care sunt omenești. Ci perpetua scuză: colega noastră este la început/ colegul nostru abia s-a angajat. De ce spun asta? Pentru că este una naivă, imposibil de scalat. Cum ar fi să găsești un cui în pâine și să afli că cel care a montat malaxorul e novice?  Sau să mergi într-un cabinet stomatologic și să pleci cu altă extracție pentru că medicul abia a terminat facultatea? Clientul are nevoie de angajați apți ...
Citește mai mult »

Binele sau răul?

În vacanța aceasta am avut timp de stat la filme, așa că am început seria Plaha de pe Netflix. Foarte bună, trist de realistă, iar Iulian Postelnicu reușește un rol principal excepțional. Nu dau spoilere, vă recomand să vă uitați. Cei din generația mea își vor aminti de jungla socială a anilor ’80 și de cea economică a anilor ’90. Deși acțiunea se petrece în Moldova, nici România nu era mai departe. Și de rețeta universal valabilă a succesului: turnătorie, mici escrocherii urmate de cele mari, precum traficul de persoane, implicare în politică, asezonată neapărat de mare corupție. Răul este profitabil, construiește imperii financiare și oferă invincibilitate. Dramele unora precum lipsa de educație și sărăcia extremă devin fântânile de abundență ale altora. Puterea se bazează întotdeauna pe slăbiciune. Urmăresc, de asemenea, cu tristețe, urmările catastrofei din Elveția, despre care am scris, la cald, aici. Ca și la Colectiv, unele victime s-au transformat rapid în salvatori, apoi și-au pierdut viața ori au fost foarte grav răniți, devenind eroi. Să faci ceea ce este corect din punct de vedere moral presupune ...
Citește mai mult »

Copy-paste

A devenit un coșmar să deschizi un ziar, rareori găsești vești bune sau motive de optimism. Avem din plin drame, crime, perspective economice și sociale sumbre, previziuni despre următorul război mondial. Anul a început așadar cu o catastrofă greu de imaginat din Elveția, unde zeci de tineri au murit și mai mult de o sută sunt grav răniți în urma unui incendiu petrecut într-un bar. Tragedia seamănă îngrozitor cu cea de la noi din Colectiv, care a dărâmat guvernul de atunci, dar nu a reușit nici până acum să ne convingă că avem nevoie de un centru specializat pentru cazurile grave de arși. Aceleași ingrediente, același deznodământ cumplit. Un local cu mult lemn, capitonat cu spumă poliuretanică, material puternic inflamabil, căi de acces impracticabile în caz de urgență, sărbătoare, deci aglomerație și simț al pericolului atenuat, public tânăr, obișnuit mental cu pericolul. Și artificii date în interior, calea garantată spre incendiu! Singurele diferențe sunt legate de felul în care presa elvețiană acoperă evenimentul și parcimonia cu care comunică autoritățile. Sunt convinsă că și modul în care este gestionată starea ...
Citește mai mult »

Motive de recunoștință

Am povestit ieri că anul care se încheie n-a fost tocmai unul ușor, ci a venit cu multiple provocări. Dar a avut și părțile lui bune. Adică numeroase motive de a fi recunoscătoare și optimistă cu privire la viitor: Ai mei. Familia, prietenii și toți cei care îmi sunt aproape. Uneori simt că nu merit oamenii pe care îi am în jur și tot sprijinul pe care mi-l oferă. Ajutorul primit necondiționat. Nu a existat moment să fiu singură și neajutorată în fața sorții și a provocărilor ei. Și poate că acesta este adevăratul noroc, să poți trece mai ușor prin belele, că o viață fără ele pare greu de atins în dimensiunea aceasta. Reușitele. Eu n-am bifat prea multe în 2025, dar m-am bucurat de cele ale băieților. Și sper să am multe motive de bucurie și în 2026. Vacanțele. În 2025 au fost mai puține, dar unele destinații au făcut cât șapte. Plaja mea preferată din Sardinia. Experiența de pe feribot. Surpriza verii a fost Livorno, unde am mâncat la un restaurant care ne-a oferit nu doar cea mai ...
Citește mai mult »

2025 se apropie de final

A fost un an greu, de uzură. Cu momente halucinante, accidente, probleme de sănătate. Dar și revelații salvatoare, ajutor primit exact la timp, reușite mici, dar importante. Sunt foarte mândră de băieți: se maturizează frumos, muncesc mult, au oameni buni în jur. Aș fi vrut să le fie mai ușor. Dar în viață destinațiile cu adevărat frumoase nu sunt accesibile tuturor. În rest nu au fost momente de glorie. Ba din contră. 2025 a adus multe probleme de sănătate, din fericire minore. De altfel a promis încă de la început: pe 1 ianuarie eram la camera de gardă cu cel mare. Nici cel mic nu a scăpat de-a lungul anului, a avut în vară o intervenție chirurgicală la nivelul danturii care l-a mutilat pentru ceva vreme, precedată de un accident pe două roți. De asemenea, în 2025 am simțit că meseria mea s-a schimbat total, rămânând la fel de contestată. Era firesc ca revoluția AI să înceapă de la departamentele HR, nu este firesc ca în continuare să persiste aceleași critici. Dar așa se întâmplă când singurul interes real ...
Citește mai mult »