Întrebările trebuie puse acolo unde își găsesc răspunsul care contează

În grupurile de discuții despre antreprenoriat apare periodic întrebarea: “cum îmi pot motiva angajații?” Cu sutele de răspunsuri aferente, unele corecte, altele exotice, oricum inutile, costisitoare sau greu de implementat. Adesea răspunsul este simplu, dar bine ascuns prin structurile organizaționale. Așa cum și brandul de angajator este determinat de munca de zi cu zi a fiecărui angajat, de acele decizii spontane și mai puțin de procese elaborate și formale născocite prin birouri manageriale. Dar nu o dată mi s-a întâmplat să văd șefi investind în tot soiul de artificii menite să crească motivația și să ridice productivitatea până la cer. Și fiind primii care cad pradă fix demotivării generate de lipsa unor rezultate rapide și pozitive. Și asta pentru că foarte puțini oameni caută răspunsurile acolo unde trebuie. Unii se uită la TV în gura unei avocate ciudate să afle despre vaccinare, alții citesc bloguri scrise de vedete care au făcut școala de dans care să le spună cum să-și educe copiii și avem și categoria managerilor care apelează la tot soiul de consultanți care nu știu că ...
Citește mai mult »

Viața ca la Zoo

Zilele trecute mi-am amintit de vizita parcului zoologic din Viena, petrecută pe când eram însărcinată cu cel mic. Și de spațiul uriaș și deosebit de curat împărțit de mama elefant cu puiul ei. Părea liniștită, se juca relaxată cu el. O imagine idilică, rămasă în mintea mea ca un portret al maternității, deși e dublată și de senzațiile de frică, greață, tristețe care mă copleșeau atunci. Eu nu știam ce va urma. Sarcina îmi era incertă, dacă se dovedea a fi ok, oricum se ivea la orizont un serios impas profesional, totul părea a fi sub un mare și roșu semn de întrebare. Să văd o mamă, fie ea și elefant, liniștită, având energie pentru puiul ei, într-un spațiu cald și primitor, a venit ca o imagine pozitivă și dătătoare de speranță. Acum militanții pentru drepturile animalelor m-ar contrazice cu siguranță. Locul sălbăticiunilor nu este la Zoo (după cum locul domesticiunilor n-ar fi în farfuria noastră). Dar văzând marile expoziții de habitate din capitale europene serioase, i-am putea ușor contrazice. Animalele stau în locuri confortabile și curate, sunt ...
Citește mai mult »

Verifică, totuși, în ce mulțime ai nimerit!

La începutul pandemiei, pe când se luau primele măsuri pentru a zădărnici boala, mi-am dat și eu, ca tot românul, cu presupusul despre măsurile luate. Cea mai stupidă mi s-a părut, de departe, termometrizarea în masă, nu doar pentru că în anumite perioade ale lunii dau termometrul peste cap, dar știu cum e cu luatul temperaturii, că doar am doi copii acasă: în cazul aparatelor digitale trebuie încercat de 2-3 ori până ajungi la o valoare normală. Am avut (ca de obicei) dreptate: în sutele de cazuri în care mi s-a luat temperatura prin oraș, fie am avut 37,6, pentru că așa vor hormonii mei când fac brusc efort, fie 34,5 ca să se asorteze cu anemia din dotare și să par moartă de-a dreptul. Niciuna dintre valori, însă, nu mi-a interzis accesul pe undeva și nici n-am fost subiectul unor situații penibile, așa cum mă temeam. Termometrizarea în masă s-a dovedit inutilă, dar continuă dintr-o inerție cu care ne-am obișnuit. Totuși nu despre demersul în sine am vrut să vă vorbesc. Revenind la comentariile mele pe ...
Citește mai mult »

Copiii vor fi în regulă

Este evident pentru toată lumea – părinți, profesori, simpli observatori – că prezenta situație sanitară îi afectează pe copiii de toate vârstele mai mult poate decât pe noi, adulții. Viața lor a fost dată peste cap. Nu doar școala și holurile ei lipsesc din peisaj, ci și restul activităților pe care le aveau: sport, ieșit în parc, tabere, pur și simplu pierdutul vremii cu prietenii. Totul le-a devenit fie inaccesibil, fie generator de anxietate. Mulți strigă că ar trebui să se întoarcă la clase. Dar este evident că blamatul online, dincolo de limitările sale, a venit și cu o scădere a numărului de infectări. Este clar că până când nu se găsesc soluții medicale viabile, a merge la școală zilnic aduce exact riscurile de care ne temem zilele acestea. Ce putem face? În primul rând să avem grijă de noi, adulții. Copiii, mai ales cei mici, sunt adevărați bureți de emoții, absorb tot ce este în jurul lor. Când părinții nu sunt bine, nici ei nu sunt! Apoi să-i vedem, ascultăm, înțelege. Cuprinși de propriile noastre griji și frici și ...
Citește mai mult »

Viitorul sună.

De ceva vreme se simte vântul schimbării în HR și asta înainte de a se instaura prezenta criză sanitară. Una dintre cele mai evidente tendințe fiind schimbarea modului în care este privit angajatul. Dacă până acum conta capacitatea sa de a munci, productivitatea, de ceva vreme auzim în literatura de specialitate termeni total exotici în trecut precum”fericire” (da, din aceea personală),  satisfacție, sens (al vieții în general!), wellness. Există și în HR, ca în orice alt domeniu, o modă, trenduri, influențe, marketing, iar angajatul văzut ca om, personalitate complexă cu nevoi diverse, și nu ca resursă, este noua normă. Pare frumos, un vis devenit realitate chiar, pentru profesioniștii din domeniu. Dar toată grija aceasta excesivă pentru binele angajaților care trece cu mult peste zona profesională, intruziunea într-un spațiu care până acum era considerat intim, are, normal, un scop pecuniar. Astfel mutând atât fericirea, cât și relaxarea sau dezvoltarea personală în spațiile de lucru, angajatul își va petrece tot mai mult timp acolo. Legăturile vor fi tot mai greu de tăiat. Diferența dintre viața personală și cea profesională tot ...
Citește mai mult »

Am testat: trei jocuri amuzante și captivante

Cea mai mare provocare a zilelor actuale este ca din uriașa ofertă de jocuri și jucării să poți selecta ceva cât de cât educativ și distractiv. Am observat că producătorii bifează fie prima parte, și atunci ratează scopul principal: distracția. Fie o bifează pe aceasta și tind să “educe” comportamente indezirabile: furtul, lipsa de empatie, trișatul, minciuna. Am ales să vă prezint astăzi trei produse din colecția recentă a copilului mic, care sunt cu siguranță atât amuzante sau captivante, cât și generatoare de abilități noi și utile. Nu știu de unde sunt achiziționate sau cât costă pentru că toate au fost primite drept cadouri. Dar pot reveni cu informațiile acestea dacă Sf. Google nu ajută. 1. Roboțelul Mazzy: Este o jucărie care se asamblează precum un Lego, după instrucțiuni clare și etape de lucru descrise coerent. Vârsta recomandată de producător este 8+ și vă spun că este nevoie de ceva abilități de șurubăreală. Ulterior poate fi comandat cu o aplicație instalată pe telefonul mobil și programat să execute comenzi simple. De asemenea, se poate transforma în mașinuță (noi așa l-am ...
Citește mai mult »

Timeline 2020

Pe 10 martie, exact atunci când se dădea startul ordonanțelor militare și a statului în casă, noi închideam pentru ultima dată ușa apartamentului care ne-a servit multă vreme ca afterschool, birou și casă de oaspeți. N-a fost ușor, eram emoționați, stresați de un viitor care s-a dovedit exact așa incert și dubios cum părea, triști de un trecut care se cerea închis astfel. Ca de obicei, băieții au salvat situația. În dormitorul lui Cristi rămăsese un excedent de postere, care se cereau autografiate și licitate într-unul dintre proiectele de caritate în care s-a implicat. Și cu ele au împodobit toată casa ca gest final, în așteptarea noilor proprietari. Care nu știu cât de încântați au fost, dar în apărarea noastră spunem că pentru noi a fost mult mai ușor așa. Au urmat niște sărbători pascale în care ne-am văzut apropiații prin ecranul telefonului. Și în care am ciocnit ouă cu vecinii respectând distanța socială și purtând măști. Pe 15 mai, imediat ce am putut pleca din localitate fără foaie de parcurs, am făcut o scurtă escapadă pe litoralul ...
Citește mai mult »

Magia testelor parentale ratate

Copil fiind n-am crezut prea mult în magia lui Moș Crăciun, Gerilă pe atunci. Deși par (și sunt) cu capul în nori, de când mă știu am pus totul la îndoială, am căutat adevărul, raționalul. În plus, am crescut practic într-o grădiniță. Știam deci logistica serbărilor și a venirii moșului, calculele, costumația, personajul, scriptul. Dar sora mea încerca mereu să mă introducă în poveste. Am petrecut nopți așteptând să vedem dacă vine tipul în roșu sau tata. Și chiar îmi amintesc de un moment straniu, în care urma tălpii unui bocanc a apărut în proximitatea bradului împodobit. Am măsurat atunci cu gheata tatălui meu și nu se potrivea! Încă mă întreb unde a găsit bocancul acela uriaș. Dar de când am copii, individul mi se pare de-a dreptul diabolic și greu de mulțumit. Evaluări, liste, întrebări, îndoieli, toate pentru niște jucării sau orice alte bunuri materiale în definitiv accesibile oricui muncește. Deci greșește! 🙂 Când cel mare a început cu întrebările, răspunsurile au sosit în mod natural. Care mai de care mai creative și atotcuprinzătoare. Dar o minte ...
Citește mai mult »

Pentru sănătatea mintală, păstraţi așteptările la nivelul optim!

Zurgălăi, colinde, roșu, sclipici, cadouri, brad, cozonac. Dar și umbra nerealizărilor, a lipsurilor, a comparațiilor, a neîmplinirilor. A depresiei, anxietății, a dezechilibrului sau dependențelor. Acestea sunt sărbătorile de iarnă. Acel moment din an în care numărul oamenilor triști și a gesturilor necugetate cresc exponențial, în care singurătatea se simte monstruos și lipsa bifelor pe lista “rezoluțiilor” doare şi incapacitează. Am scris an de an despre acest fenomen, în texte care fie au ajuns virale sau au fost ignorate. Dar tot simt că nu fac destul pentru cei care se simt copleșiți de falsul sclipici festiv. Așa că în memorabilul an 2020 am ales să vă împărtășesc ce m-a(r fi) ajutat pe mine în anii în care am simțit umbra depresiei întunecându-mi gândurile de sărbătoare. Atunci când dorul de cei duși mă omora și puterile încetau să mă ajute. Când îmi țipa sufletul, iar apoi îmi urla și gura pentru că altfel simțeam că-mi explodează corpul. Este atât simplu: să fac mai puțin. Să găsesc timp și pentru durerea mea în copleșitoarea listă de to do. Să nu-mi suprasolicit forțele ...
Citește mai mult »

Împodobește, mamă, banda!

În afară de cei doi brazi (localizați în living, plus terenul de fotbal), casa Neacșu nu are prea multe decorațiuni în acest an. Ce-i drept e greu să găsim soluții care să ne mulțumească pe toți din punct de vedere estetic. Dar nici chef și energie să le găsim n-am prea avut. Căpitanul și-a făcut damblaua cu acoperișul care, în ciuda scepticismului meu inițial, trebuie să recunosc că arată ca în povești. Cezar a insistat cu brăduțul alb-negru. Cristi are prea multe pe cap să-și decoreze camera. În ceea ce mă privește, n-am fost în cea mai bună formă zilele acestea. Dar nu puteam să las descoperită cea mai nouă și bună prietenă: banda de alergare pe care am folosit-o intensiv pentru a slăbi și apoi am abandonat-o forțată de alții, care consideră că deja arăt a sac de oase. Haters gonna hate! Eu aș mai frecventa-o măcar când și când, pentru că îmi place și, evident, mai ales pentru că am dat bani pe ea. Mi-a fost așadar de mare ajutor, nu doar pentru forma fizică. ...
Citește mai mult »