Începerea școlii – un real succes!

Opinia din titlu nu-mi aparține, este a președintelui României. O găsiți prin presa din săptămâna precedentă, a trecut neobservată prin marea de fumigene electorale care cu iz telenovelistic, care cu scenarii horror. Suport multe în general, mai puțin minciuna. Și a defini ca succes începerea noului an școlar este una gogonată. În primul rând, punând lucrurile în context, niciodată anul școlar nu a început cu succes în România. Întotdeauna lipsesc ba o toaletă, ba un acoperiș, ba manualele, ba profesorii calificați. Nu vă amăgiți că pe vremea comunismului era altfel. Am învățat într-o școală destul de răsărită dintr-o reședință de județ și din două băi, dotate cu patru chiuvete, beam apă și ne spălam pe mâini de la un robinet folosit (prea rar) de femeile de serviciu când umpleau gălețile. Cauzele sunt multiple și le-am tot enumerat pe aici, dar ar mai fi una uitată de toți: în cele trei luni de vară sistemul de învățământ este închis. Școlile au lacătul pus, nu găsești pe nimeni pentru nimic, practic fiecare nou an școlar este pregătit în perioada 1-15 ...
Citește mai mult »

De două ori victimă: a tatălui și a unui abuzator colectiv

Ca orice campanie electorală de până acum, și actuala scoate la iveală tot soiul de fapte sordide. Și, Doamne, ce le mai plac românilor! Cea mai cumplită dezvăluire de până în prezent, și am trecut prin multe cicluri electorale, este o serie de înregistrări în care un primar PNL își pedepsește copila într-un mod îngrozitor, folosind un amalgam de violență fizică și verbală cu ușoare tente sexuale. Recunosc că nu am văzut cu ochii mei ce s-a întâmplat, citez din relatările presei, nu aș putea deschide astfel de filmări niciodată, nu doar pentru că nu mă țin nervii și inima, ci și pentru că nici pe victimă și nici pe mine nu ne-ar ajuta curiozitatea asta bolnavă. Dar o țară întreagă a privit imaginile cu o fată goală abuzată de tată. S-a revoltat, a dat link-ul mai departe să privească și alții. Mama susține că fata e ok, tatăl că nu e treaba nimănui cum își educă el copiii. Oamenii dezbat, mai vizionează o dată să vadă dacă au perceput toate detaliile. Unde este copilul acum? A primit între timp ...
Citește mai mult »

Conflictele cronice

Știu oameni care se ceartă de o viață pentru diverse. Cinci metri de pământ de la tăticu, ziua aia în care s-au uitat chiorâș unii la alții, lipsa de ajutor în anumite spețe. Perpetuu mai apare o scânteie care aprinde focul arțagului. Și dacă nu apare, cineva are grijă să o genereze. Am avut rude, vecini, prieteni, colegi perpetuu în corzi. Știu cupluri care se ceartă din orice, și tineri, și bătrâni, chiar și în grupurile de joacă ale copilului mic există o dinamică a conflictelor. La adolescenți nu cred că este cazul să mai povestesc. Înțeleg cum funcționează relațiile umane și știu cum, de ce, când apar conflictele. Și cele personale, dar și cele organizaționale. Totuși nu înțelegeam cum de oamenii ăștia nu obosesc de atâta ceartă. Nu se satură de mizilicuri țipate și nu încearcă să rezolve punctual anumite situații. Multe fiind abordabile. O să spuneți că e în firea lor să fie conflictuali. Da, dar mai e ceva: într-o lume care își schimbă perpetuu reperele, faptul că te poți baza pe aceeași oameni, fie și să ...
Citește mai mult »

Care-i treaba cu manelele?

Am niște zile mai proaste, așa că permiteți-mi să fiu brânza mucegăită din frigiderul speranței parentale: dacă aveți frați, copii, nepoți adolescenți, este foarte posibil ca ei să fumeze mizerii din astea noi care tind să înlocuiască țigările clasice. Și să bea alcool. Și să asculte manele, și aici mă refer la cei care nu au avut în playlistul de acasă genul acesta muzical. Știu, toți avem îngerași. Până ajungem cu ei la pneumolog și observăm dificultățile specialistului de a ne expune problema și a oferi tratamentul. Îndemnul “Lasă naibii țigările, copile!” putând genera ceva probleme neuro-psihiatrice părinților. Și până vedem filmulețe prin story-urile altora de pe Instagram. Despre fumat și beut am mai povestit. Și am fost acuzată de gândire retrogradă. Eu și Mercur, cum ar veni. Zic acum și de manele, să văd ce păcate mi se mai găsesc. În primul rând mă simt datoare să precizez că nu am o problemă cu ele sau cei care le ascultă. Este un gen muzical cu mare priză la public, pururea în trending pe YouTube, iar unii dintre interpreți ...
Citește mai mult »

4, 3, 2, 1, Start!

Aseară am aflat ceea ce știam deja din surse oficiale, dar era contrazis de zvonistică: cel mare începe noul an școlar în sala de clasă. Este în an final, deci dacă lucrurile nu vor escalada, va merge constant la liceu după orar obișnuit. Astăzi voi afla vești și despre școala piticului. Fiind clasa întâi mă aștept la același lucru: prezență normală în sala de clasă. Așadar în ciuda temerilor noastre și a doctorilor care știu că sistemul medical este deja suprasolicitat, un nou an școlar stă să înceapă. Și tot ce putem spune despre el este că va fi provocator într-un fel pe care nici măcar nu-l putem defini. Pentru că 2021 pare a fi la fel de plin de neprevăzut ca și 2020. Poate ceva mai plin de speranță, dar deși e longevivă, nu putem spune că ajută. Cum ne pregătim de școală? Ca de obicei, cu reglaje de program, organizări logististice și achiziții necesare. Singurele chestii în plus care au apărut pe listă fiind: – alcoolul. Din cel bun, minim 70%. Funcționează ca  virucid, dar ajută și la ...
Citește mai mult »

Zante 2020

Mi-e greu să cred că am fost plecată în vacanță. De când am ajuns acasă simt că sunt într-un carusel emoțional ornat frumos cu haine care se cer spălate și halviță în exces. Dar da, aparent am reușit să petrecem 10 zile pe una dintre insulele grecești pe care n-am mai frecventat-o până acum: Zakynthos sau Zante după cum îi zice majoritatea turiștilor străini de pe acolo. Dacă n-ar fi fost una stabilită din vremuri non-pandemice, nu am fi ales această destinație. Drumul este lung, feribotul nu-i tocmai mijlocul meu preferat de transport, iar noile formalități de la vamă ne-au întârziat la dus cu aproape trei ore. În acest context nu tocmai liniștitor, trebuie să recunosc că spre deosebire de altele, insula despre care vorbim acum nu a fost chiar cu dragoste la prima vedere. Portul mi s-a părut prea industrial pentru gustul meu, apa prea albastră, gunoiul în exces zăcând pe străzi. Sunt politicoasă când le zic străzi, dețin, de fapt o rețea de drumeaguri pe care nu încap două mașini și care par a duce peste ...
Citește mai mult »

Călătorind în pandemie

Am plecat de pe insula grecească în care ne-am petrecut zece zile ale verii lui 2020 pe când afară erau 30 de grade și un soare încă văratic. Am ajuns în România, așa cum se întâmplă mereu, într-o autentică toamnă, cu un cinstit cod galben de ploi care îmi va îngreuna până la agonie logistica celor trei geamantane de haine murdare. Despre vacanța în sine vă povestesc când îmi recapăt zenul. A fost frumoasă, dar provocatoare, iar întoarcerea i-a pus capac. N-am știut până în ultimul moment dacă să ne apucăm sau nu de bagaje și recunosc că dacă n-ar fi fost plătită într-o proporție destul de mare încă din februarie, nu cred că mă urneam din țară. Am să vă spun azi despre cum am călătorit în nebunia prezentă. Pentru că cel mai mare stres al călătorului rămâne, în zilele noastre, riscul de infectare cu virusul anului. În primul rând am mers și de această dată cu mașina, iar la granița cu Bulgaria am realizat că ne lipsește un docoment important al acesteia. Am reușit să trecem ...
Citește mai mult »

De porțelan

În urmă cu 20 de ani cetățeana Toma Valentina se prezenta la Primăria din localitatea de reședință dimpreună cu cetățeanul Neacșu R.I. pentru a întemeia o familie. Au trecut apoi și pe la Biserică pentru a se asigura că s-au legat pe bune până când moartea îi va despărți. Asta eram eu. Găsisem, adolescentă fiind, băiatul de care mă îndrăgostisem și nu aveam de gând să-i mai dau drumul, deși toată lumea zicea că nu ne potrivim: eu mică și aparent fragilă, el zdravăn încă de atunci (*), eu cu capul în nori, el pragmatic și calculat. Am visat o nuntă mică, doar cu prietenii, undeva la munte, în care să fiu îmbrăcată într-o rochie albă, simplă, și adidași. Am primit, așa cum se tot întâmplă de atunci, ceva mult mai mare! Am celebrat la cel mai cuprinzător restaurant din zonă împreună cu, mi s-a părut atunci, jumătate de țară. Îmbrăcată într-o rochie care a dat emoții organizatorilor, întrucât gusturile mele vestimentare au fost întotdeauna subiect de ample analize. Adică o minune formată din trei părți: una ...
Citește mai mult »

Goana după aur

Partenerul perfect. Copiii ideali. Școala fără cusur. Casa din vise. Buze de revistă. Sau sâni din filme de adulți. Prietenii din Top Forbes. Tenul ca pe Instagram. Și pentru că tot este sezonul: vacanțele de povești. La care se adaugă noile trenduri în dezvoltarea personală: poți să ai orice îți dorești din toate acestea, trebuie doar să găsești calea de a le obține. Adesea pentru o sumă modică, la care se adaugă TVA. Și pentru o durată limitată, pentru că așa cum știm din basme, orice vrajă se resetează la miezul nopții. Aceasta este existența omului modern. O alergătură spre perfecțiune, spre lipsa de cusur în orice este la vedere. Cele ce stau ascunse: emoțiile, generozitatea, moralitatea, pot fi găunoase. Doar nu ies în poze! Dar viața reală este, așa cum îmi place mie să spun, perfect imperfectă. Partenerul e (după cum zice legea) un om, deci are în dotare și ceva defecte. Copiii au propriul lor drum, care deseori nu seamănă cu închipuirile parentale. Școala trebuie să fie frecventabilă de către mase, deci imposibil să fie perfectă ...
Citește mai mult »

Carieră: începutul este greu, dar continuarea poate fi agonizantă

Există deja o inflație de sfaturi privitoare la devenirea profesională. Multe puse sub forma unor citate motivaționale numai bune de înrămat, dar preferabil de ignorat, fiind, de fapt, niște proiecții generale și ideale care nu pot fi suprapuse unor situații atât de variate și individuale. Nu toată lumea are acces la aceleași opțiuni și alegeri, așadar alegerile sunt întotdeauna personale, intens analizate și asumate. Tocmai pentru că se scrie tot mai mult și nu întotdeauna corect, mi-am propus să reîncep să spun și eu vorbe despre carieră, în stilul meu care nu se înscrie în tendințe, pentru cei care știu să citească și printre rânduri. Încep cu un truism pe care-l repet obsesiv: începutul carierei este greu. Angajatorii vor oameni ieftini, dar măcar cu un minimum de știință în ale jobului respectiv. Problema debuturilor fiind aceea că de cele mai multe ori ne ajută să bifăm doar prima cerință. Cu alte cuvinte, dacă sunteți la început de drum, este greu de crezut că va suna telefonul ca la DSP zilele acestea după ce trimiteți CV-ul în lung și-n lat. ...
Citește mai mult »