Autismul provocat de ecrane

În ciuda faptului că s-a dovedit științific că vaccinarea nu provoacă tulburări din spectrul autist, în continuare acest mit păgubos persistă, ba chiar se extinde în rândul anumitor părinți. Este îngrijorător acest trend de a crede mai degrabă gura lumii, decât vocea profesională a unor specialiști. Pentru că există o tulburare de dezvoltare foarte asemănătoare autismului provocată de expunerea precoce și nelimitată la ecrane, despre care se trag tot mai multe semnale de alarmă și nimeni nu pare a se îngrijora. De ce? Pentru că spre deosebire de vaccinuri, care intră la categoria medicamente, telefoanele și tabletele par a fi niște inofensive bunuri de larg consum. Cine să se uite în gura medicilor pentru ele? Am întâlnit un astfel de caz în urmă cu mai mulți ani, în parc. Un copil de trei ani non-verbal, jucându-se mereu singur, în ciuda faptului că era la un loc de joacă mereu aglomerat, cu mișcări repetitive, care interacționa puțin cu bunica lui, lansându-se apoi în tantrumuri de toată frumusețea. Ulterior femeia mi-a explicat că este un copil cu tulburări cauzate de ...
Citește mai mult »

Câștigul prin neprezentare

Mă uit în jur și mă crucesc de modalitățile în care oamenii își consumă energia. Mize mici, conflicte cu oameni insignifianți, moșmoande, crize inventate pentru nimic. Pare că pe lângă adicțiile știute, avem una nouă: cea pentru drame. Și dacă nu se apare nimic de consumat de-a gata, sunt câte unii dispuși să creeze ad-hoc câte ceva, fără să conteze că și ei vor suporta la final consecințele. Am crede că e simplu să fii puțin la idei sau fapte. Dar vedem că mulți își consumă pe chestiuni minore acele resurse ireversibil epuizabile: neuronii, timpul, energia. Din păcate și pe ale altora. Ăla a zis de tine, tu ce ai de zis de el? Ăla a făcut pe dos, tu ce monedă-i dai la schimb? Ăla te sapă, tu când iei lopata? Iar la final, când cei care nu intră în jocuri naive își văd de treaba lor, excelând deci în ea, concluzia este clară: au avut pile, noroc, ambele furate de la oameni cinstiți care “muncesc”. În viața e important să lupți. Dar pentru mize adevărate și cu dușmani ...
Citește mai mult »

Niște indicatori neserioși, totuși relevanți

Îi spuneam ieri copilului mare că e imposibil ca într-o viață de om să nu treci prin evenimente sociale, economice sau financiare majore. Generația mea a avut ghinionul să prindă mai multe, sper totuși, acum cu dezvoltarea inteligenței artificiale să putem evita greșeli ale trecutului. Iar următoarea criză este deja cu noi, doar că suntem prea ocupați cu feți frumoși pe cai albi să o vedem. N-am să invoc indicatori ca la cartea de economie, ci vizibili cu ochiul liber de nespecialist. Iată semnele: 1. Moda a readus fustele maxi pe catwalk și în magazine. Serios, de câte ori se lungesc poalele femeilor, lucrurile merg rău din punct de vedere financiar. 2. Piața de second hand a crescut vizibil. Și mă refer tot la haine. Orice trend care implică produse purtate deja, e semn rău. În ciuda declarațiilor publice, nimănui nu-i place să refolosească îmbrăcămintea altuia, exceptând cazurile extrem de rare ale unor piese statement. 3. A crescut exponențial numărul scam-urilor și multe au revenit pe străzi, deși se mutaseră exclusiv în online. Cerșetoria bazată pe false vulnerabilități fizice,  colecte ...
Citește mai mult »

Tăurașul prea glumeț

Astăzi este Ziua Păcălelilor, dar povestea mea ar putea fi una adevărată: A fost odată ca niciodată in tăuraș tare năzdrăvan, căruia îi plăcea nespus să facă glume. Toți ai lui: prietenii, familia, oamenii de la fermă, îl știau cât e de poznaș. Să vă spun câteva dintre păcălelile sale? Într-o zi, auzind el de o iarbă anume care dă vise ciudate cornutelor, le-a amestecat prin iesle câteva fire, de au început toate să bântuie noaptea ca niște stafii speriate. Ar fi fost chiar amuzant să le vezi alergând anapoda și șleampăt în loc să doarmă, dar câteva chiar s-au accidentat ușor. Altă dată s-a ascuns într-un staul și a ieșit vijelios fix când trecea pe acolo un mieluț plângăcios, care s-a speriat și a început să behăie cu putere. Așa ce s-a împrăștiat frica prin toată ferma, de nu știa nimeni ce s-a întâmplat, dar toate animalele fugeau de colo-colo îngrozite. Nu trecea zi să nu facă măcar o trăznaie: să lase robineți curgând, provocând inundații invizibile pe sub grămezile de paie, să scoată zgomote ciudate, făcând fermierii să ...
Citește mai mult »

Luptele care hrănesc balaurii

Specia umană a ajuns într-un punct în care orice problemă încearcă să rezolve, nu reușește decât să o agraveze. Luptăm cu bullying-ul pe toate planurile și lucrurile stau mai rău, cu bolile incurabile, iar numărul bolnavilor crește exponențial, cu intoleranța care tinde astfel să devină o normă. Nu mai spun despre poluare, inechitate, lipsa de educație. Toate bătăliile noastre moderne hrănesc balaurii, în loc să-i stârpească. Și pe cât de profitabil pare din punct de vedere economic, pe atât de distructiv este la nivel individual. Nu vă așteptați, așadar, ca niște oameni din ministere să rezolve nivelul de agresivitate tot mai manifest în școlile publice de la noi. Discutați cu copiii voștri, ajutați-i să găsească în ei puterea de a face față provocărilor. Asumați-vă responsabilitatea, fiți activi, căutați soluții. Nu sperați că o lege și o instituție cu nume pompos vă vor proteja temeinic împotriva discriminării. Căutați permanent soluții pentru a fi cât mai departe de criterii subiective de selecție. Și abia apoi luptați pentru drepturile primite. Nu aveți încredere orbește în tot ce vedeți sau auziți. Căutați activ ...
Citește mai mult »

Inflație de opinii

Tehnologia ne-a adus acces la o cantitate infinită de informații. Știri din toate colțurile lumii, studii, cercetări științifice, întâmplări cotidiene, noutăți din toate domeniile. Și mult prea multe opinii. Puține relevante, în majoritatea lor inepții aruncate în vidul online de oameni care cred că au acest drept, de a se exprima oricât, oricum și oriunde. Este adevărat: avem toți dreptul la o opinie. Dar am cam început să încurcăm drepturile cu obligațiile. Chiar dacă, în teorie, este permis oricui să spună orice, nu înseamnă că este și absolut necesar să o facă. De aceea poate că înainte de a-i spune altuia că e urât, că e opinia ta, ar ajuta o privire în oglindă. Înainte de a da sfaturi jucătorului de la echipa națională, ar ajuta să ne întrebăm dacă putem urca măcar 20 de trepte fără să gâfâim. Înainte de a promova diete, ar trebui să verificăm dacă suntem preponderent normoponderali. Înainte de a emite opinii medicale, ar fi util ca măcar să fi avut 10 pe linie la Biologie în anii de școală obligatorii. A avea ...
Citește mai mult »

Apetența pentru conspirații vine din neîmplinire

Dacă ne uităm la marii conspiraționiști ai lumii (și implicit ai țării), pare evident că au în destinul lor fie drame (moartea unor persoane apropiate, boli incurabile, eșecuri personale majore) fie diverse neîmpliniri profesionale care îi determină să fie împotriva curentului majoritar. Mulți antivacciniști, de exemplu, au declarat public că au experimentat doliul sau neurodivergența propriilor copii, frați, rude apropiate, legând aceste încercări ale destinului de injecțiile cu pricina. Dar observația noastră nu este suficientă cât să corelăm în mod ferm conspiraționismul de un anumit tipar psihologic. Există însă un studiu longitudinal susținut în Noua Zeelandă, întinzându-se pe o durată de trei ani, care a demonstrat două lucruri altminteri evidente: Primul este acela că tendințele conspiraționiste nu sunt constante, adică apar, dispar, devin mai pregnante sau mai șterse la intervale de timp neprecizate, neregulate. Al doilea, că persoanele care au un nivel scăzut de satisfacere al nevoilor psihologice sunt mai predispuse la a da crezare teoriilor cu pricina. Vorbim astfel de un mecanism de coping (adică de a face față) neîmplinirilor. Tot studiul ne arată că cei care cred în teorii ...
Citește mai mult »

Vecinele din pădure

Am auzit ceva vești interesante și mă gândeam să vi le povestesc: Se spune că veverița, îngrijorată că nu prea mai găsea de mâncare în zona sa de reședință, s-a mutat într-o altă parte a pădurii. S-a stabilit într-un arbore falnic, cu o scorbură perfectă undeva la înălțime, care avea deja provizii lăsate de furtunile trecute. Surpriza a fost că la baza copacului își avea vizuina o vulpe, atrasă și ea de păsările care se adăposteau în frunzișul des și de familiile de iepurași din zonă. Cum Veve a noastră era foarte prietenoasă, primul gând i-a fost să se prezinte vulpii în speranța unei amiciții lungi și frumoase. A cules ceva fructe de pădure, mergând la ușa vulpii pentru a-i oferi darul. Își închipuia că va fi poftită în scorbură, se vor cunoaște, vor face chiar planuri de viitor. Doar că lucrurile nu au mers deloc conform imaginației! Vulpea, care pândea un pui de pițigoi abia căzut din copac, nici n-a vrut să audă de vizite. Ambițioasă de fel, veverița noastră a mai încercat o dată să bată la vizuina colocatarei ...
Citește mai mult »

Jobul nostru

Văd în jurul meu foarte mulți părinți stresându-se excesiv pentru abilitățile școlare ale copiilor lor. Adică învață la matematică în timpul liber pentru a îi putea ajuta la teme, conspectează la biologie, sunt activi în grupuri online de suport școlar, au instalate aplicații didactice pe telefon. Și nu știu cum să le spun că nu e  tocmai jobul lor. Școala este importantă, totuși reprezintă 100% responsabilitatea copilului. Iar ajutorul trebuie oferit doar atunci când acesta este în mod evident depășit de situație. Și e mai util apelul către profesioniști. Jobul parental este acela de a urmări evoluția copilului, de a încuraja, motiva. Implicarea excesivă a părintelui în activitățile școlare uzuale scade în mod drastic încrederea în sine a copilului și capacitatea acestuia de a dezvolta abilități noi. Treaba noastră este să-i învățăm viața. Adică elemente de nutriție și cum să își prepare singuri un meniu simplu, elemente de igienă a spațiului de lucru/ joacă/ somn, abilități de a planifica o activitate și, mai ales timpul alocat ei, de a bugeta și economisi bani, de a face față provocărilor ...
Citește mai mult »

Copiii trebuie să știe câte puțin din toate

Știți care a fost cel mai greu capitol din toți anii mei (mulți) de învățat la Pedagogie? Educația morală. Adică a acelor mecanisme care țin de un comportament uman corect, etic, bazat pe normele sociale acceptate. Pe cât ne este de simplu să vorbim despre moralitate, pe atât este de complicat să stabilim o linie clară care să delimiteze ceea ce este acceptat de ceea ce este inacceptabil, ceea ce este moral de ceea ce este imoral, ceea ce este corect și ceea ce este incorect în exercitarea rolului nostru social. Știu că vorbele care deschid acest text vor da apă la moară celor care consideră că nu sunt foarte interesată să respect normele respective și de aici dificultățile mele. Dar acestora le spun nu doar că nu este foarte morală observația lor, dar e și foarte ipocrită. Omul greșește, o spun psihologia, religia, literatura, simțul minim al observației. Acesta este și motivul pentru care a apărut preocuparea de a educa masele. Păcate facem toți, doar că numai unii le conștientizează. Și doar aceștia sunt capabili să evolueze ...
Citește mai mult »