Ai grijă ce îți dorești, că s-ar putea să se întâmple!

Când am scris acest text, despre casele și acasele noastre, nu știam câtă dreptate am. Cât de greu va fi totul, cât de mult voi savura începutul și cât de frustrantă va fi continuarea. Mi-am dorit așadar să avem un proiect tihnit, îndelung gândit și pritocit. Și așa s-a dovedit a fi. Renovarea acelui apartament a început ca toate celelalte demersuri din acest an. Greu, cu pauze lungi și dese, cu sincope de comunicare, cu pesimism. Lucrurile s-au mai dezmorțit acum, dar deja îmi e frică să sper. Pe lângă greutăți, totuși stilul 2020 a adus și ceva nou: un soi de gândire magică. Nu credeam că vom supraviețui atâtea amar de zile arestați la domiciliu, dar am făcut-o. Nu speram să ne întoarcem la o normalitate, fie ea și aproximativă, dar a sosit și ea. Așadar o vom face și pe asta: un nou acasă, mai apropiat de școlile copiilor, de pulsul Capitelei, de nevoile noastre actuale și viitoare. Pozele ilustrează actualele lucrări. Au dispărut ușile, pentru că a devenit prohibitiv să recondiționezi, mai bine cumperi ceva nou. Parchetul ...
Citește mai mult »

Din nou despre schimbare

Unul dintre cele mai invocate subiecte de dezvoltare personală și consultanță organizațională este schimbarea. Se vorbește despre ea ca despre un Sfânt Duh pământenesc și nu degeaba, cu siguranță este o constantă a existenței fiecăruia dintre noi. Dar nu se vorbește neapărat corect. Pentru că schimbarea voită, conștientă, este greu spre imposibil de implementat. Iar ceea ce noi numim schimbare se dovedește, de fapt, doar un proces adaptativ la modificările care apar în exteriorul nostru. În proiectele de consultanță, sunt extrem de vizibile aceste coordonate: atunci când îți propui să schimbi ceva reușești rareori și necesită eforturi supranaturale. Apoi inevitabil apar dezechilibre, modificări nedorite și greu de anticipat în alte zone care nu necesitau intervenții. Organizațiile sunt organisme complexe, greu de cunoscut în profunzimea lor, de aceea astfel de soluții trebuie privite cu mult scepticism. Ce poate face totuși un consultant? Niște mecanisme funcționale fără neapărat să le schimbe pe cele existente, identificarea verigilor slabe și, mai ales, a zonelor de potențială creștere. Nu poate intra totuși cu picamerul și demola în speranța unei reconstruiri durabile decât dacă ...
Citește mai mult »

Şoarecele şi pisica

O poveste de seară inspirată de Cleo, aka Miss Fulgişor sau Miţa Mică: “Aşadar a fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nici nu s-ar povesti, un pui de pisică abandonat (sau poate pierdut) la un colţ de stradă. Şi puiul din povestea noastră era atât de mic… cam cât un ibric pitic. Încă încă mai sugea la mama lui și încă nici să meargă nu știa prea bine. Iată-l aşadar singur, trist, flămând și speriat, miaunând încetișor pe un petec de iarbă de la marginea drumului. Au trecut pe acolo oameni mari, copii, câini, chiar și alte blănoase ca el. Nimeni nu i-a auzit plânsul și nu i-a văzut supărarea. Pe când puiul nostru credea că nu mai are vreo scăpare și că i se apropie sfârșitul, i s-a alăturat un șoricel puțin mai mic decât el, despre care nu știa că ar putea fi cina și micul dejun. Văzându-l flămând și slăbit de puteri, șoricelul i-a adus, așa cum a putut el, picături de lapte de la ferma din apropiere. După ce l-a întremat puțin, l-a ...
Citește mai mult »

Cosânzeana

Nu știu dacă v-am mai povestit, m-am născut și am crescut într-un bloc comunist dintr-un mic oraș de provincie. O copilărie frumoasă, cu puține lipsuri, în ciuda vremurilor, dar cu frustrările aferente: defilări, practici agricole, cules frunze de dud și cărat maculatură sau sticle la școală pentru planul cincinal. În micul bloc cu patru etaje, ne știam viața unii altora mai ceva ca acum cu Social Media. Iar la etajul doi stătea o familie cu un singur copil, băiat, mult mai mare ca noi. În ciuda a ceea ce veți citi ulterior, băiatul ăsta m-a ajutat întotdeauna. Îmi aduc aminte că plângeam odată pe casa scării pentru că am reușit să stric agrafa care îmi ținea bretonul. N-aveți idee cât de greu se găseau chestiile astea mici și frivole. Ei bine, el a reușit să o repare. Tot el, pentru că lucra la Telefoane, a pus un fir luuuung la cel din apartamentul nostru, astfel încât îl căram cu noi peste tot spre disperarea părinților: în baie, bucătărie, dormitor. Aveam practic mobilitate a telefoniei în vremuri ...
Citește mai mult »

Școala (online) spre final

Mâine este ultima zi de clasă pregătitoare a copilului mic. Copilul mare pare că a terminat de mult clasa a XI-a, se ocupă acum de Porțile (Virtuale) Deschise ale colegiului în care învață. A fost un an școlar memorabil, asta este clar. A debutat pentru noi cu un doliu, a continuat frustrant și a devenit agonizant de la jumătatea lui martie, momentul în care toată lumea a intrat pentru un termen neprecizat atunci, în case. Clasa pregătitoare, de care mi-a fost extrem de frică, este exact așa cum se povestește: poate fi plictisitoare pentru unii, incomodă pentru alții și chiar o provocare pentru anumiți copii. Este o etapă bună, care chiar pregătește, dar păcătuiește, ca oricare alta din învățământul tradițional printr-o inflexibilitate pe care doar învățătoarele bune reușesc să o depășească. Pentru că da, când sistemul nu este cel mai pregătit, omul sfințește locul. Trebuie totuși să dau și Cezarului ce-i al lui (și nu vorbesc despre copil acum, ci despre școala românească 🙂 ) deja se lucrează multidisciplinar, științele sunt integrate cu matematica, se vorbește despre dezvoltarea personală ...
Citește mai mult »

Pauză

Statul forțat în casă ne-a costat din punct de vedere psihologic mai mult decât suntem dispuși să recunoaștem. Se vede cu ochiul liber: numărul opiniilor bizare și cu potențial extremist a crescut, s-au viralizat subiecte care aveau un minim risc de vătămare, iar tensiunile cresc de parcă dă cineva constant focul puțin mai tare. Că tot am ajuns aici, pentru celor care ridică în slăvi munca de acasă, le recomand să urmărească două-trei calupuri publicitare televizate. Scenariile făcute din și post-izolare sunt idioate de-a dreptul, premiul întâi cu coroniță luându-l și de data asta un falnic producător de bere care ne explică cum a venit, în sfârșit, vremea bărbaților, după atâta răsfăț feminin. Bravo, mă, genial, exact așa a fost: noi am făcut cumpărături online și am melițat prostii, iar ei au suportat cu stoicism. Merită o bere proastă pentru asta! Oricum, multe dintre cele care ne intrigă acum se vor dovedi exact ce sunt: fumigene, prostii, pierdere de vreme. Vorbe aruncate anapoda, fapte prezentate distorsionat, aberații spuse cam prea convingător. Care se vor pierde în negura ...
Citește mai mult »

Sportul național: promovarea idioților

Zilele acestea un scandal de zile mari se flendurește în agora Social Media: un idiot care instigă la violență împotriva femeilor este promovat mai ceva ca un potențial tratament minune împotriva Covid-19. Toți analiștii de tastatură au avut o opinie pertinentă pe subiect, de la a blama, din nou învățământul românesc, până la a sublinia, o dată în plus, importanța educației sexuale în școli. Nu au fost uitați nici analfabeții funcționali, cei care poartă  vina tuturor relelor din țara asta și sunt întotdeauna în categoria “ceilalți”. Ce uită toți cei care s-au agățat de subiect pentru a-și expune mostrele de inteligență și cunoaștere? Că de fiecare dată când scrii despre un tâmpit, tâmpitul devine mai celebru. Fiecare like, share sau comentariu îi cresc deviatului șansele la câștiguri ulterioare mai mari. Și la o comunitate mai solidă, la fel de minunată ca el. De câte ori scriu despre educație lumea începe să caște. Cred că dacă aș pune o poză cu Albița, ar avea mai mult succes. Dar brusc, educația devine argumentul principal și arma esențială de luptă, ...
Citește mai mult »

Copilării

De aproape 18 ani am casa plină de jucării. Găsesc în congelator tot soiul de chestii ciudate, denumite experimente sau proiecte. Mă împiedic de cabluri și telecomenzi de la toate jocurile posibile. Am sertarele pline de dubioșenii și invariabil patinez pe câte o mașinuță. Colecționez fișe, desene, caiete, felicitări, mărțișoare făcute artizanal la grădiniță sau la școală. Port Lioton și termometru în poșetă. Vânătăile și puseele de febră sunt constantele copilăriilor. Am telefonul plin de numere de telefon “Mama lui X”, “Bunica lui Y”. Discut mai des despre incidente la joacă decât despre oameni mari. Port preponderent încălțăminte sport și rucsac încăpător, pentru că nu se știe niciodată când trebuie să sprintez pe undeva și nici ce logistică îmi va fi necesară. Citesc cărți colorate și văd filmele Disney în avanpremieră. Mă tem de liniște și de momentele în care îmi aud gândurile. Șterg lacrimile lor și apoi le las pe ale mele să curgă înzecit. Dorm puțin, îmi fac griji multe, invoc des ajutorul divin. Sunt adult, dar trăiesc în copilăriile copiilor mei. Acolo unde râsul, plânsul, ...
Citește mai mult »

Despre skincare și endorsements

De cel puțin un an pe grupurile de discuții despre skincare se discută despre Plush Bio, o linie de produse cosmetice românești, scumpe și ambalate îndoielnic pentru prețul lor, destinate în general tenului acneic. Dar vândute cu stil, în sesiuni de consultanță personalizată via chat sau lăudate intens de influensării de carton ai momentului, cum ar fi Dorian Popa, care e cântăreț, dar mai mult vlogger, Adelina Pestrițu, fostă soție de wannabe cântăreț, care s-a lansat în showbiz prin certurile intense de la divorț sau alte dudui despre care nu am nici măcar un minim element de identificare. Cam acestea sunt la noi marile vedete ale Social Media, ca să lămurim totodată și nivelul celor care se uită în gura și la lenjeria lor. Carevasăzică știu de mult de fete care vin constant cu solicitări de tipul “cum repar ce mi-au făcut cremele Plush Bio” pe Facebook, pentru că nu-i așa, după ce ți-ai bulit tenul pe WhatsApp, unde altundeva ai putea să-l repari? Acum a explodat mămăliga, fondatoarea Plușului este tot mai arătată cu degetul în ...
Citește mai mult »

Copiii din ziua de azi

Unii cred despre copiii noștri că sunt cyborgi. Niște creaturi născute cu tableta într-o mână și un controller de consolă în alta. Nu sunt departe de adevăr 🙂 Generațiile actuale vin pe lume nativi digital. Intră în lumea virtuală precoce, au idoli de pe YouTube și TikTok. Se îmbracă în “mărciuri” ale vloggerilor și visează să câștige ca și ei din maimuțăreală online. Dar este lumea în care trăiesc și dacă stau prea departe de toate acestea riscă să devină inadaptați. Totuși, copiii noștri sunt, în sine, așa cum au fost și copiii părinților noștri. Au multă energie care se cere consumată și preocupări specifice vârstei lor, se joacă, aleargă, socializează. Preferă oricând materiale naturale jucăriilor sofisticate. Își fac puști din lemne, baze prin copaci sau șanțuri, proiectile din pietre. Se dau cu bicicleta, bat mingea, povestesc câte în Lună și în stele. Colecționează bețe, cartonașe, bucăți nereciclabile. Își asumă roluri, sunt când polițiști, când vânzători, când afaceriști. Evident, fac toate astea în parcuri sau în curți. Dacă sunt captivi în apartamente înguste și plimbați mai puțin decât câinii pensionarilor, ...
Citește mai mult »