Muma lui Ștefan. Cum care?

Își mai amintește cineva frumoasa legendă a lui Bolintineanu, în care mama lui Ștefan cel Mare își trimitea copilul rănit și învins înapoi la luptă? Noi o studiam prin gimnaziu și pe atunci nu mi se părea deloc eroic ca dihai conducătorul să vină acasă la mama lui după ce a pierdut o bătălie, dar nici empatic să ți se întoarcă odrasla acasă în suferință și să-i trântești poarta în nas. Evident că nu-mi permiteam să-mi exprim opiniile (deseori exotice) la ora de limba română, așa că mi-am păstrat pentru mine, până azi, impresia că la momentul producerii faptei, conducătorul era cam pămpălău, iar mama lui cam sadică. Mi-am amintit recent, într-o interacțiune cotidiană, de cei doi protagoniști și am recitit opera cu pricina. Evident că mi se pare mult mai ușor de parcurs acum, chiar ușurică și plăcută pentru o scriere de acest fel, în plus m-am trezit înțelegând altfel situația și empatizând cu ambele personaje. Poate și pentru că de data asta nu trebuia să le caracterizez în lucrarea de control, ci doar să mă bucur ...
Citește mai mult »

Back to school – 2023

După cum ați aflat deja de la TV, unde se propovăduiește de o lună falimentul personal al posesorilor de copii, obligați să cumpere cuvenitele rechizite, luni începe școala. Faliment nu am dat, e drept că nici nu am achiziționat, întrucât vom reutiliza în mare parte, ca și în anii precedenți, logistica pe care o avem deja. Dar pentru că mă așteaptă zile solicitante, m-am pregătit pe mine însămi/ însumi/ însele de dânsele. Primul pas: am parfum nou. Am realizat că e nefiresc ca vacanța să miroasă ca restul anului, de aici schimbarea. Și pentru ca să fie cu adevărat simbolic, am ales unul cu nume predestinat: gentle Fluidity. Deoarece exact asta se întâmplă cu mine când mă trezesc în creierii nopții. Devin ceva fluid, între om și cotoroanță, cu haine de bărbat și emoții de femeie. Pasul doi: am congelat niște kilograme bune de roșii, salvatoare în bucătărie. Pentru că atunci când sunt contra-cronometru am trei rețete care mă scot din belele. Pui cu roșii, paste cu roșii, halloumi cu roșii. Pasul trei se numește “Simte-te ca de Crăciun!” Și ...
Citește mai mult »

Jocul de-a vacanța

S-a dus vara lui 2023 și odată cu ea ultima noastră vacanță a sezonului. Tot Kefalonia, ca și anul trecut, de data asta fără probleme majore de sănătate. Și fără transport aerian în ceea ce mă privește. Turistic vorbind, nu a părut o idee prea strălucită să vedem două insule într-un an, mai ales că există un contrast semnificativ între cea grecească și Sardinia. Dar vacanțele nu sunt numai pentru a vedea peisaje extraordinare sau a experimenta cât mai multe stele pe frontispiciul hotelurilor, ci pot deveni călătorii interioare în care explorezi părți, gânduri, dorințe care ți-au fost, dintr-un motiv sau altul, ascunse. Dincolo de alergat frenetic pe drumurile lungi ale Kefaloniei, m-am trezit exact ca în piesa de teatru a lui Mihail Sebastian: oprită în timp și spațiu, bucurându-mă de compania alor mei și de tihna momentului. Ce am făcut, concret, timp de aproape două săptămâni? Am mers mult cu mașina prin marginea Europei și pe o insulă plină de piatră și vegetație uscată 🙂 Am poposit în localități demne de Seninia. Am mâncat multă înghețată. Am avut tot soiul ...
Citește mai mult »

Bursucul și ascunzișul său

A fost odată ca niciodată un bursuc așa cum știm că sunt toți bursucii. Doar că spre deosebire de celelalte animale, pe el îl vedeam destul de rar prin pădure, pentru că de câte ori avea o problemă, se ascundea așteptând să treacă. Într-o toamnă, auzind o bubuitură puternică, a înțepenit de frică. Întrebând-o pe vecina lui, ciocănitoarea, care vedea de la etaj tot ce se petrecea prin zonă, a aflat că din muntele alăturat s-a desprins un bolovan mare, strivind copacii din apropiere. Convins fiind că padurea e pe ducă, blănosul nostru a intrat în scorbura care îl adăpostea și a stat acolo până ce a rămas fără provizii, iar foamea a început să doară mai tare ca gândul că sfârșitul lumii e în desfășurare. Prima rază de soare i-a luminat o pădure mai frumoasă, mai vie, mai verde decât își amintea. Apăruseră fluturi noi, florile miroseau îmbietor, iar animalele își vedeau de viața lor liniștită. Nu-i de mirare, bursucul nostru stătuse ascuns întreaga iarnă, cel mai greu și pur anotimp al naturii. Dar bucuria de a trăi ...
Citește mai mult »

Un drum scurt

Sâmbătă am purces la un drum rapid până în orașul de baștină, pentru a vedea meciul din campionat al echipei locale. Ne propusesem de mult și uite că s-au aliniat planetele favorabil. Pentru noi, că în ceea ce privește fotbalul, par împrăștiate de la o vreme. Ajungem rar pe acolo. Nu că ar fi un drum prea lung, dar ne amintește de vremuri și, mai ales oameni, care nu mai sunt și ne lipsesc. E greu să te întorci unde ai suferit și nu te-ai vindecat. Dar când o facem, senzația că timpul s-a oprit în loc este liniștitoare. Sunt aceleași străzi, aceleași blocuri, aceiași oameni, aceeași liniște. Mă uitam la structura de beton a tribunelor stadionului care este integră de parcă n-au trecut multe decenii peste ea. Iar poarta pare exact cea pe care intram la lecțiile de atletism pe care le-am frecventat în calitate de sportiv amator. Dar cel mai pregnant moment a fost în tribune. M-am simțit înconjurată de aceeași oameni care veneau pe stadion pe când eram copil și mă rugam de tata să ...
Citește mai mult »

4 pași spre reușită

Există o întreagă literatură pe tema interviurilor de selecție. Cum să te îmbraci, ce să zici, ce să nu faci, toate sunt analizate în mod temeinic și servite ca rețete sigure pentru a reuși. Dar lucrurile sunt ceva mai adânci decât par pe marele Internet. Mult mai simple, dar și mai greu de accesat. Pentru a reuși la un interviu, într-o relație, în carieră sau pur și simplu în viață, ai, așadar, nevoie de 4 elemente esențiale: 1. Să fii foarte sincer(ă) cu tine. În orice moment să știi exact ce vrei, ce poți, ce cunoști, ce slăbiciuni ai. Asta nu înseamnă că trebuie să le și declari public, mai ales la interviurile de angajare, dar onestitatea față de propria persoană, dialogurile interioare cinstite sunt cea mai dreaptă cale spre reușită. 2. Să îți asumi responsabilitatea pentru tot ceea ce ți se întâmplă. Nu e de vină mama, tata, șeful, colegii, situația economică, ghinionul, vremea de afară sau tipa de la HR. Indiferent ce ți se pune pe masă, ai dreptul, capacitatea și obligația de a servi ce și ...
Citește mai mult »

Pe vremea mea, maică…

Vuiet mare pe la noi deoarece Cocoșatul de la Untold a cântat mizerii pe scenă, iar publicul l-a urmat în delir. Se analizează de zile bune, se dă cu tămâie, se propovăduiește infernul. Citeam opinia unui muzicolog care spunea că fiecare generație vrea să se depărteze de părinți, asta însemnând că va purta, mânca, asculta, chestii care nu le sunt pe plac bătrânilor. Corul de comentarii pe tema articolului este mirabolant: “cum poți să compari muzica idolilor noștri – Elvis, Metallica, Rolling Stone – cu ce cântă tipul ăsta?” Păi nu vorbim despre termenii de comparația corecți, generațiile pe care cei în cauză le-au reprezentat trebuie puse față în față. Nici mie nu îmi place prea tare muzica de azi. Sunt puțini artiști care îmi par talentați, totuși am piese în playlist-uri cu voci care mă ung pe suflet, linie melodică fără influențe orientale și sound curat, nedătător de migrene. Dar cine crede că apariții precum Gheboasa trebuie interzise, nu înțelege cum funcționează lumea și are memoria scurtă. Și în studenția mea era o revoltă generală împotriva celor ...
Citește mai mult »

Normalitatea anormalității

De când m-am întors din vacanță mi-a pierit definitiv cheful de a urmări emisiuni TV. Nu că o făceam intensiv înainte, dar mai căutam să văd știrile sau câte o emisiune de divertisment. De la o vreme, mai exact de când cu mesajul nou de interes general care face referire la viol, minori și o diferență de ani pe care nu reușesc să o pricep, pauzele publicitare au devenit de coșmar. Eu îl percep ca fiind agresiv, ilogic și inutil. Nu cred că agresorii sexuali stau să calculeze acum diferența de vârstă dintre ei și victimă, așa cum nu cred că modul în care este formulat ajută la educarea copiilor și prevenirea unor potențiale situații regretabile. După cum nici ani de zile în care ni s-a spus să evităm consumul de sare, zahăr și grăsimi n-au schimbat substanțial obiceiurile de consum. Cu siguranță că agresiunile sexuale există și trebuie combătute. Dar asta se face cu educație temeinică, nu cu un mesaj aberant care să ruleze înaintea calupurilor publicitare care promovează, printre altele, intensiv jocurile de noroc. Înainte de a fi ...
Citește mai mult »

Memento Mori

Una dintre parcările din Bonifacio (Corsica) este situată lângă Cimitirul Marin și mărginită de apa azurie a mării. Într-un așa decor, nu-i de mirare că imediat ce am coborât din mașină, am vrut să mă plimb puțin printre aleile cu morminte. Dar niciunul dintre ai mei n-au vrut să mă însoțească. – De ce vizitează oamenii cimitirele ca pe muzee? m-a întrebat cel mic. I-am explicat că cimitirele înseamnă nu doar destine curmate. Ci și bucăți de istorie, artă, cultură. În plus moartea este inevitabilă, cu cât ne raportăm mai sănătos la ea, cu atât trăim mai echilibrat. Crucile altora ne sunt imaginea realității că oricât ne zbatem, tot acolo vom ajunge în fapt. Aseară am fost la concertul celor de la Depeche Mode. Turneul lor, intitulat Memento Mori, are același scop: de a ne aminti că suntem muritori. Că, dacă avem noroc ca Dave Gahan și Martin Gore, îmbătrânim. Și apoi noi ne stingem, iar ei vor rămâne perpetuu. Amintirea morții chiar trebuie celebrată. Altfel nu vom trăi niciodată așa cum trebuie zilele care ne sunt date. N-am avut norocul ...
Citește mai mult »

Sardinia – cuprins și încheiere

Așadar prima ieșire a verii a fost în Sardinia, insulă pe care îmi doresc să o văd de ani buni. Și care nu uimește, așa cum mă așteptam, de la prima vedere. Ba chiar arată ca orice altă insulă grecească. Sau franțuzească, pentru că am vizitat-o și pe sora ei, Corsica. Dar pe măsură ce o descoperi, se dovedește a fi mai surprinzătoare și atrăgătoare decât în materialele de promovare. Noi am stat în partea de Nord, în zona Costa Rossa/ Isola Rossa. Nu e greu de ghicit de unde vine denumirea zonei:   Știți cum ziceau vederile din taberele copilăriei? Cazarea a fost bună, mâncarea, din păcate, excelentă. Plaja – surprinzător de frumoasă, lucru care ne-a cam descurajat să explorăm alte opțiuni. Deși am mers total nepregătiți, a fost o vacanță cu mult fotbal. Nu doar că animatorii de la hotel organizau meciuri la care participau copii și adulți deopotrivă, dar în fiecare seară se strângeau ad-hoc echipe întregi. Italienii au fotbalul și muzica în sânge. Nu contează cu cine și de ce joacă, dau totul pe teren de parcă ...
Citește mai mult »