Povești de adormit copiii

Povestea de seară: Campionii

Am scris această poveste la cererea copilului mic, care consideră că sunt prea puţine texte despre fotbal pe acest blog. Să restabilim echilibrul, deci: În fiecare an animalele din pădurea noastră organizează Campionatul Natural de Fotbal. Competiţie importantă şi impozantă, jucată de două decenii încoace, campionatul despre care vă povestesc acum are totuşi un mare defect: a fost câştigat mereu de aceeaşi echipă – cea a urşilor. Nimeni n-a reușit vreodată să-i învingă! Animalele pădurii au încercat din răsputeri să schimbe lucrurile şi au invitat echipe-vedetă de peste hotare. În urmă cu trei ani, cea a focilor, care s-a dovedit a avea un joc de cap spectaculos şi nişte abilităţi de dribling neaşteptate, a pierdut în ultimul minut de prelungiri! Au mai ajuns în finală lupii, apărători feroce ai porții, iepurii, recomandaţi de o viteză ameţitoare şi chiar broaştele ţestoase care nu stau prea bine la fizic, dar știu excelent cu strategia de joc. Nimeni altcineva nu a reuşit vreodată să ridice Cupa Campionatului Natural de Forbal, o minunăţie facută din aur şi plină de pietre preţioase. Anul acesta ...
Citește mai mult »

Fulgul de zăpadă

A venit timpul pentru o nouă poveste de adormit copiii cuminţi. Una de sezon, cu dor de iernile şi zăpezile copilăriei mele: A fost odată ca niciodată un mititel strop de apă. Și, dacă îmi citiți poveștile, știți deja cum era picul nostru, unul ca oricare altul: nici prea mare, nici prea mic, nici chiar bebeluș, dar nici bătrân, nici prea limpede, dar nici tulbure nu părea. Stropul nostru călătorea prin natură așa cum îi era destinul. Mergea prin pământ, pe la rădăcinile florilor şi ale copacilor. Ajungea prin râuri şi lacuri unde înota alături de nuferi, broscuţe şi lebede. Urca apoi uşor până la nori, de unde ploaia îl aducea mereu jos, printre noi toți. Şi trăia întâmplari care mai de care mai palpitante. De exemplu, într-o zi călduroasă de vară, a ajuns în găleata cu apă dintr-o gospodărie de la ţară. Iar de acolo un bou bătrân şi cam chior l-a înghiţit pe nerăsuflate. Doamne, ce călătorie! Altă dată, căzut din cer ca o ploaie mărunțică şi neaşteptată, a aterizat pe nasul unei şcolăriţe care l-a ...
Citește mai mult »

Bufnița ghinionistă

A fost odată ca niciodată o bufnița ca toate celelalte surate ale ei. Ceea ce avea, totuși, ea și nu aveau altele era un ghinion cumplit. Orice încerca să facă, se lovea de câte un nenoroc. Să vă dați seama câtă neșansă experimenta, vă spun că atunci când a învățat să zboară, un con de pin i-a căzut cu putere pe aripă, întârziind-o astfel cu câteva luni. Iar când și-a făcut prima prietenă din pădure, s-a împiedicat și s-a lovit cu ciocul de o piatră, de n-a putut să-i vorbească o vreme bună. A încasat, dintr-o întâmplare nefirească, glonțul destinat de vânător unui cerb impetuos. A spart un parbriz de mașină în miez de noapte, constatând astfel că cioburile nu aduc noroc, ci doar mici răni dureroase. Ba chiar a lovit din greșeală un arici, accident care i-a costat pe ambii câteva zile de repaus forțat. Ce să mai spun: era obosită și sătulă de atâtea întâmplări nefericite și chiar nu știa cum să le mai facă față. Inițial a ascuns prietenilor supărările ei. Credea că toți o ...
Citește mai mult »