Capra vecinului și țapul ispășitor

Poate că Miorița, oaia noastră națională, ar fi trebuit să fie capră, astfel, împreună cu cea a vecinului și țapul ispășitor, am fi avut o triadă cu adevărat simbolică, numai bine de pus pe stemă. Capra vecinului, care trebuie să moară pentru că și cea de peste gard a făcut-o, este mai mult decât reprezentativă pentru noi. Românul are ADN de invidios, poate și pentru că nu-l duce mereu capul să intre în profunzimea lucrurilor. Vede o mașină scumpă, își închipuie că-i simplu să o ai. Dar dincolo de invidie, trebuie să recunoaștem că e un soi de ticăloșie să-i dorești aproapelui răul doar pentru că ție nu ți-e bine. Viața ne dă tuturor și bune și rele. Aritmetica ei este greu de intuit de către cei care nu sunt în pielea ta. Nu știm ce, cum, cât a plătit fiecare pentru ceea ce are. Dar asta nu-i împiedică pe mulți să se gândească cu pizmă la capra sănătoasă a vecinului lor. Cât despre țap, numai de bine! Căutarea vinovatului este adevăratul nostru sport național. Dacă s-ar organiza ...
Citește mai mult »

O poveste despre carieră. Cu un pensionar celebru

Încep cu o precizare importantă: în ciuda personajului principal, acest text NU este despre fotbal, ci despre carieră şi viaţă în general. Săptămâna trecută Gerald Piqué, mai cunoscut în ultima vreme pentru divorţul de celebra Shakira decât pentru faptele de vitejie de pe terenul de fotbal, şi-a anunţat (pe Twitter) pensionarea. Deşi omul nostru are 35 de ani, deci oricum se apropia acest deznodământ, faptul că a ales să renunţe în mijlocul sezonului competiţional, înaintea unui meci oarecare din campionat, a fost neaşteptat şi a dat naştere numeroaselor speculaţii. Mulţi au dat vina pe dezastrul financiar din care echipa la care a jucat mare parte din cariera lui, nu reuşeşte de ani buni să iasă. Alţii pe dificultătile din viaţa personală, care şi-au pus amprenta asupra performanţelor profesionale. S-a scris chiar că noutăţi legislative din sport, legate de conflictele de interese, l-au determinat să facă o alegere între afacerile personale şi cariera sportivă. În spatele deciziilor bruşte de carieră însă nu stau niciodată doar impulsuri sau schimbări de moment. Şi uitându-ne retrospectiv la cariera lui Piqué, vedem că ...
Citește mai mult »

Halloween-ul nostru

De câteva săptămâni bune copiii din cartier se pregătesc de Halloween. Pentru cei care n-au prea deschis blogul până acum, mă simt nevoită să precizez principiul de bază al subsemnatei, adică faptul că lucrurile, întâmplările, oamenii și sărbătorile au valoarea pe care le-o dăm noi. În cazul festivității de față, nu vorbim așadar despre celebrarea răului, urâtului și altor astfel de concepte pe care le invocă pseudo-patrioții sau ultra-creștinii. Ci despre prietenie, gașcă, distracție, timp împreună, organizare și dulciuri. Nu purcede nimeni la ritualuri satanice, doar se râde mult, se fac poze, se socializează. Ce am observat în acest an? Colindătorii noștri au crescut mult, atât de mult încât frații și surorile lor au vârsta la care ei au început să ne viziteze de sărbători. Experiența își spune cuvântul. După ce ani de zile s-au certat în comitete de organizare ba de Halloween, ba de Crăciun, de data asta lucrurile s-au legat frumos, fără conflicte și sincope. Clasicul nu se demodează niciodată. Copilul a venit acasă cu o cantitate impresionantă de dulciuri frumos ambalate, dar gândul i-a rămas la gogoșile servite ...
Citește mai mult »

Sectanții

Am crescut într-un oraș mic și destul de liniștit. În afară de furturi de biciclete, violențe conjugale, triunghiuri amoroase sau avorturi ilegale, nu prea era nimic de investigat pe acolo. Totuși părinții noștri știau că pericolele există chiar și în pustiu, că oamenii pot face lucruri idioate sau periculoase, că nu ne pot ascunde într-un glob de sticlă protectiv. Așa că în afară de a ne instrui obsesiv despre cum să traversăm strada, au introdus în educația noastră niște personaje ciudate și misterioase pentru vremurile acelea, numite sectanți. Practic sectanții erau niște persoane ultrareligioase care furau copii de pe stradă pentru a-i duce în secta lor. Nu exista o religie anume asociată acestui mit. Cert este că orice necunoscut care încerca să stea de vorbă cu noi ar fi putut fi un astfel de sectant periculos. Evident că le era mai simplu să inventeze o astfel de poveste (ce-i drept inspirată cumva din fapte reale)  decât să ne explice despre abuz, crime, comportamente aberante. Și poate că funcționa. Teama de sectanți ne-a ținut cu siguranță departe de oameni necunoscuți. ...
Citește mai mult »

Gândirea magică a oamenilor mari

Suntem în proces de a vinde apartamentul care ne-a ținut loc de birou și afterschool în ultima vreme. E greu să înregimentezi la etajul 1 un copil crescut la curte – la cum zboară mingea printre lustre și se fac plonjee pe canapeaua din living, mi-e teamă perpetuu de conflicte majore cu vecinii. Apartamentul este într-o zonă bună, e mare, bine compartimentat și renovat complet. Prețul este unul al zonei, dar contează prea puțin asta, am fi putut cere și triplu, ceea ce urmează să spun rămâne valabil. Avem așadar prețul x. Și apar o mulțime de gură-cască, mulți veniți prin intermediul unor agenții imobiliare, care nu au acces nici măcar la jumătate din sumă, dar speră la o minune să îl cumpere. Nu mă înțelegeți greșit: au fost și oameni care au spus de la început că nu și-l permit. Respect! Sau care au făcut oferte mai mici, dar în limite rezonabile. Dublu respect. Dar să vii și să pierzi timpul tău, al unui agent imobiliar și al celui care vinde doar pentru că speri tu în ...
Citește mai mult »

Păunul lăudăros

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nici n-aş avea ce povesti! A fost odată un păun ca toţi păunii pe care îi ştim: cu un cap mic, dar frumos încununat, şi o coadă atât de impunătoare, de nu-ţi puteai lua ochii de la ea! Pentru că altceva nu prea avea ce face, păsăroiul nostru îşi desfacea ca un evantai penajul colorat şi se lăuda cât era ziua de lungă. Că e frumos cum altul nu-i, că i se fac oferte de pe la toate canalele de televiziune să vorbească îngrijire corporală, că pe Internet pozele cu el ajung virale mintenaş. Că este cunoscut în toată lumea, are prieteni influenţi, deci multe uşi deschise. Frumos era, făra îndoială! Dar şi din ce în ce mai ocolit de către animalele din jur. Prietenii, vecinii, rudele, chiar şi cei care treceau pe acolo întâmplător îi ştiau deja toate poveştile plictisitoare despre cum foloseşte zilnic boabe de rouă proaspăt culese de pe plante neatinse de praf pentru colorit. Cum consumă zilnic doar seminţe pline de antioxidanţi şi viermuşi ...
Citește mai mult »

Neangajabilii

Am citit zilele trecute prin presă despre o abordare inedită de a atrage noi angajaţi: organizarea petrecerilor de recrutare, în care tinerilor li se prezinta eventuale oferte de job. Pariez că sunt eşuate din start, vă zice cine o persoană care se chinuie din iunie să găsească pe cineva care a absolvit o facultate, oricare, ştie engleza la un nivel avansat şi poate respecta nişte instrucţiuni simple, că în ultima vreme asta-i hiba celor pe care îi cunoaştem la interviuri. Astăzi am citit despre o bursă a locurilor de muncă organizată în Giurgiu. A durat doar o oră, pentru că n-au fost doritori. Pentru 260 de joburi s-au prezentat câţiva aiuriţi fără BAC, dar care vor să fie generali sau măcar să aibă un job cu program lejer. Angajatorii se plâng dintotdeauna că şcoala românească nu-şi pregăteşte profesional absolvenţii. Dar ruptura de realitate generează situaţii mai tragice. Pentru că şcoala românească a început să livreze generaţii întregi de neangajabili. Copiii care trec prin ea precum gâsca prin apă, protejaţi de un sistem care are nevoie de capete pentru ...
Citește mai mult »

Diferența dintre teorie și practică

În liceu m-a pocnit norocul să am în orar o materie numită Puericultură. Adică una în care învățam despre creșterea și îngrijirea copiilor mici. Numai numele și te lecuiește de gândul că ai putea avea urmași! Dar și curricula era la fel de scorțoasă, astfel încât în ziua în care ni s-a predat îmbăierea pruncilor, am jurat că nu voi avea vreunul în dotare. Erau atâtea detalii tehnice despre poziția capului, susținerea cotului, respirație, echilibru, posibile riscuri încât o operațiune banală a devenit în mintea mea ceva care necesita fix cinci facultăți și minim zece ani de practică. Nu mai știu dacă m-am descurcat la a spăla fără daune păpușa cu care venisem de acasă, dar atât de traumatizată am fost, încât primele achiziții de viitoare mamă au fost cădițe ergonomice în care să-mi îmbăiez copiii comod și confortabil. Primul meu contact real, conștient, cu parentingul a fost cam tot pe atunci. Am mers în Franța, cu un proiect interesant, inovator pentru acele vremuri, unde m-am intersectat cu viața de familie a doi tineri care aveau mai ...
Citește mai mult »

Cum arată piaţa muncii în această toamnă?

În mod obişnuit, toamna vine cu o apetenţă mai mare a angajatorilor pentru a-şi găsi forţă de muncă, iar acest trend se păstrează şi în acest an. Dar tot în mod obişnuit, pofta firmelor de a face angajări este oarecum corelată cu cea a oamenilor de a-şi căuta job nou. Iar acest trend nu se mai păstrează în acest an. Creşterile galopante de preţuri, mai ales la utilităţi, îi determină pe români să fie mai prudenţi şi mai puţin dinamici în piaţa muncii. Explicaţia este destul de simplă: un job nou înseamnă schimbare, iar schimbarea înseamnă neprevăzut. În situaţii de criză oamenii preferă să aibă control. În ţara în care măririle relevante de salariu vin aproape exclusiv la pachet cu un loc de muncă nou, pare un paradox să devii fidel unui context profesional fix atunci când toate preţurile bubuie. Dar este logic să-ţi doresti a-ţi păstra statutul şi beneficiile extrasalariale obţinute de-a lungul timpului, să preferi ceea ce cunoşti, gestionezi mai uşor, previzionezi. În cazul tinerilor situaţia este şi mai ciudată. Deşi majoritatea companiilor îşi doresc cu ardoare ...
Citește mai mult »

Ce mai face subsemnata?

În linii mari se trezeşte dintr-o perioadă provocatoare şi plină de neprevăzut. Chiar mă gândeam în ultima vacanţă a verii că tare aş vrea să trăiesc măcar o vreme într-o rutină plictisitoare ca în vremurile bune. Să nu fie nici urcuşuri, nici coborâșuri, ci doar cafeaua de dimineaţă, mailurile, proiecte simple cu timp scurt de execuţie, plimbări în parc, timp de gătit ce-mi place mie, perioade de plictis şi lene. Poate, cine ştie, se apropie aceste timpuri istorice. Între timp muncesc, însemnând că recrutez (şi selectez, dacă mă ajutaţi să am ce). Pentru unul dintre partenerii noştri caut un Junior Freight Forwarder, adică o persoană care să fi absolvit studiile universitare (preferabil în domeniul transportului, dar nu neapărat), să stie engleza foarte bine, să aibă abilităţi de comunicare şi disponibilitatea de a învăţa despre transportul fluvial, maritim, terestru, derularea contractelor în acest domeniu, gestionarea relaţiei cu clienţii. Daţi, vă rog, vestea mai departe! Şi dacă ajunge unde trebuie, astept CV la adresa mea de mail: valentina @ itex.ro. Am intrat în rândul ciudaţilor şi mi-am făcut cont ...
Citește mai mult »