Viaţa cu migrene

Prezenta izolare a venit la pachet cu cele mai dese şi cumplite migrene, pentru că aşa-i în viaţă, o belea aduce cu sine multe altele. Nu ştiu dacă să dau vina pe vreme, pe vârstă sau pe soartă. Cert este că am să-mi aduc aminte de anul 2020 aşa cum îmi amintesc şi de 2000: ca având primăveri furtunoase şi migrenoase.

Probabil că pentru cei care nu au experimentat o durere de cap extremă, aşa cum avem noi posesorii de astfel de afecţiune, pare o chestie banală şi suportabilă. Uneori chiar este, nu toate migrenele ne ţintuiesc în pat. Dar sunt suficiente dăţile când lucrurile o iau razna total.

Ce este migrena?

O durere indescriptibilă care cuprinde, în cazul meu, jumătatea dreaptă a capului, cu tot ce conţine ea și care uneori coboară în zona gâtului. Vine însoţită de ameţeli, fotosensibilitate, greaţă, vărsături şi, dacă apare abuzul de analgezice, dureri de stomac.

Care sunt cauzele ei?

Ca atatea alte afectiuni, migrena este şi ea destul de puţin cunoscută. Se spune că ar fi genetică, dar în familia mea nu-mi amintesc să o fi avut-o cineva. În ceea ce mă priveşte, după câteva seturi de întâlniri cu tomograful şi hănănaia aia nasoală care face RMN-uri s-a concluzionat că aş avea o mică leziune în frunte, cauzată de o lovitură. M-or fi scăpat ai mei în cap când eram mică şi poate aşa se explică şi altele. Totuşi, nu pot să nu observ că nenorocitele de dureri au o anumită ciclicitate. Şi că am le-am dat cu o defectă generozitate copilului mare. Adicătelea dacă ar fi traumă fizică, nu cred că se moştenea.

Ca factori declanşatori oficiali ar fi anumite alimente, schimbări hormonale, stresul, factorii de mediu. Ba chiar se aude prin articolele pe teme de medicină că foamea ar fi un trigger cunoscut. Periculoasă veste, şi aşa mănânc mult zilele acestea! Oricum, în cazul meu singurele certutudini sunt că insomniile şi ploile vin la pachet cu migrena.

Ce ajută?

Nimic. Suport durerile astea de la 19 ani şi am văzut cel putin cinci medici, cu cinci abordari diferite. Şase, dacă îl număr şi pe chirurgul care mi-a scos apendicele crezând că de acolo mi se trage. Indiferent daca iau sau nu tratament, durează în medie 3 zile în care nu pot decât să încerc să-mi fac viaţa suportabilă. Port ochelari de soare chiar şi în casă dacă mi se pare lumina prea puternică, am o pernă cu sâmburi de vişine pe care o încălzesc şi o port pe cap, evit efortul fizic şi îmi şâşâi familia constant, aşa că uneori e o linişte de muzeu la noi în casă.

Cum mă afectează crizele de migrene?

M-am obişnuit ca periodic să-mi dau shut down total. Am întotdeauna un plan B în ceea ce priveşte copiii şi profesional niciodată nu am lăsat lucruri nerezolvate pentru când voi avea chef. În ciuda faptului că sunt un blestem, m-au disciplinat şi m-au obişnuit să îmi protejez sănătatea şi nervii. Nu beau cafea după ora prânzului şi nu plec nicăieri fără ochelarii de soare. Am un miserupism total faţă de opiniile altora în ceea ce mă priveşte, nu mă mai stresez decât de lucruri cu adevărat importante.

Dar mai ales m-am obişnuit să fiu blândă cu greşelile mele în astfel de momente. De exemplu, săptămâna trecută, cu migrenă la bord şi ecranul telefonului spart pe care abia dacă mai văd ceva (am reuşit să-l “rezolv” şi pe cel de backup), am bulibăşit programul copilului mic de la şcoala online. Evident că el a fost dezamăgit până la lacrimi, iar eu m-am simţit ca o mamă denaturată, dar n-am stat prea mult în găleata de vinovăţie. Atât pot uneori.

Am ajuns de cel trei ori în camera de gardă din cauza migrenelor şi credeţi-mă că sunt o persoană care suportă bine durerea. Deci nu sunt niste răsfăţuri de duduie nevrotică, ci chestii nasoale. Și atât timp cât nu le pot trata nu-mi rămâne decât să încerc a nu-mi face viaţa mai grea în momentul în care apar.

De ce am scris acest text? 

Pentru că puţini înţeleg ce înseamnă o astfel de afecţiune şi cum afectează ea viaţa celor care o au. Mi se întâmplă uneori să fiu privită cu falsă compătimire, ca şi cum mi-am găsit de ce să mă plâng. Mă gândesc că nu sunt singura care este nevoită să trăiască cu ele. Deci olecuţa de înţelegere în ceea ce ne priveşte n-ar strica.

Pe de altă parte recunosc faptul că n-am mai călcat la medic de ani buni. Poate s-a mai descoperit ceva și eu nu ştiu. Deci cum vă trataţi migrenele, fraţi şi surori de suferinţă?