Articole din April, 2025

Corbul și păunul

Într-o grădină cu mult soare, Trăia un corb cu pene cam plictisitoare. Era tot negru, nimic năucitor, Simțindu-se cam trist, chiar incolor. Văzând păunul, cu coada curcubeu Corbul gândea mereu: “De ce nu-s eu? Să mă admire toți, să mă curteze Și lumea-ntreagă să mă aduleze? De ce n-am eu pene strălucitoare? De ce păunul strânge-atâta încântare?” Și zi de zi, cu ciudă-n pieptul său, Se tot gândea cum să îi facă rău. Iar într-o dimineață, când roua sta pe flori, Corbul s-a dus la păun să tragă niște sfori: „Ai grijă, frate, penele-ți lucesc cam tare Și vulpea te visează la cuptor cu niște sare!” Păunul, speriat, și-a strâns coada pe loc Ne mai ieșind din ascunzișul lui deloc. Vecinii au uitat pana lui adulată, Iar corbul s-a bucurat de farsa lui exagerată. Dar ce să vezi? Fără frumosul colorit, Grădina a devenit un adăpost nefericit. Iar corbul a înțeles, cu gust amar de fiere, Că invidia vine cu necaz, nu mângâiere. Morală: Chiar dacă pare un câștig, Gelozia ne lasă sufletul arid!
Citește mai mult »

Fuga către altceva

Una dintre încercările umane moderne este aceea că nu apucăm niciodată să ne bucurăm de ceea ce avem. Orice am realiza, există o presiune socială de a face mai mult. Sau mai puțin. Mai altfel. Mai frumos/ inovativ/ deștept/ cu sens. Ai un copil. Păi doar unul? Și nu e genial? Sau frumos de pică? Ți-ai luat un apartament. Așa mic? Și insignifiant? Cum îl pui pe Instagram, e demodat! Ai un job. Pentru salariul ăla nici nu merită să cobori din pat! Mașină, haine, vacanțe, oricât de frumoase ni se par nouă, devin extrem de modeste dacă intră în mașinăria de consum a lumii în care trăim. Alergăm așadar după himere prezentate în vitrine sau poze intens retușate și refuzăm să dăm valoare lucrurilor simple. Că trebuie să ne bucurăm de copiii noștri exact așa cum sunt, că orice acoperiș deasupra capului e bun, că este infinit mai bun un loc de muncă neatrăgător decât lipsa acestuia, că orice haină, mașină, vacanță care își îndeplinesc scopul originar: protejat corpul, deplasare, odihnă și relaxare sunt extraordinare. Că nu ne ...
Citește mai mult »

Făuritorii de bucurie

Apropierea sărbătorilor e destul de grea emoțional atunci când ai pierdut mulți oameni dragi sau treci prin momente dificile, iar eu cunosc destul de bine cocktailul de emoții și gânduri. S-a nimerit să-mi încep săptămâna care precede sărbătorile pascale cu o programare la stomatologie. Vă puteți închipui ce fericită am fost în așteptarea de a lua loc în scaunul groazei! Dar așezată pe un fotoliu confortabil, cu o grămadă de reviste în față, m-a pocnit sloganul scris la recepția clinicii: “Făuritori de bucurie”. Eu mă aflam în disconfort, croșetând scenarii urâte, iar oamenii din jur își așteptau relaxați rândul, curierul se servea liniștit cu o cafea, cei de la recepție se conversau calm la telefon despre diverse programări. Am realizat astfel cât de anapoda gândesc: de fapt e o fericire că am găsit timp, bani și energie pentru sănătatea mea. Că niște profesioniști adevărați se ocupă de dinții mei. Că în scurt timp voi putea râde iar cu toată gura. Cam așa stă treaba cu binecuvântările noastre. Deseori nu le vedem, pentru că ne-am obișnuit să privim prin tipare ...
Citește mai mult »

Trei metode garantate pentru dezvoltarea personală a copiilor

Există acum o infinitate de podcasturi, mii de cursuri pentru copii și un miliard de cărți care promit dezvoltarea personală a urmașilor noștri. Dar știți cum se spune: clasic e fantastic, așa că m-am gândit să vă povestesc despre metodele vintage din copilăria generației mele. Doar cele despre care cred cu tărie că sunt 100% funcționale! 🙂 Pe primul loc pun cărțile. Noi nu aveam din astea cu motivaționale, iluminare, energie și manifestare, ci doar literatură. Care ne oferea indirect o multitudine de modele umane și modalități de a acționa. Relații mai mult sau mai puțin funcționale. Greșeli, fapte de vitejie, tipare de comportament, mostre de imaginație și creativitate. Citeam și Ion, care și-a ales nevasta după cum i-a dictat buzunarul, rămânând cu sufletul neîmpăcat, și Capra cu trei iezi care concura pe alocuri cu filmele moderne de groază, dar și Puiul lui Brătescu Voinești care ne rupea sufletul în două, dar pe care îl înțelegem altfel acum, la maturitate. Astăzi oferta de literatură este infinit mai diversă și interesantă. Am citit aproape toate recomandările de lectură suplimentară ...
Citește mai mult »

Autismul provocat de ecrane

În ciuda faptului că s-a dovedit științific că vaccinarea nu provoacă tulburări din spectrul autist, în continuare acest mit păgubos persistă, ba chiar se extinde în rândul anumitor părinți. Este îngrijorător acest trend de a crede mai degrabă gura lumii, decât vocea profesională a unor specialiști. Pentru că există o tulburare de dezvoltare foarte asemănătoare autismului provocată de expunerea precoce și nelimitată la ecrane, despre care se trag tot mai multe semnale de alarmă și nimeni nu pare a se îngrijora. De ce? Pentru că spre deosebire de vaccinuri, care intră la categoria medicamente, telefoanele și tabletele par a fi niște inofensive bunuri de larg consum. Cine să se uite în gura medicilor pentru ele? Am întâlnit un astfel de caz în urmă cu mai mulți ani, în parc. Un copil de trei ani non-verbal, jucându-se mereu singur, în ciuda faptului că era la un loc de joacă mereu aglomerat, cu mișcări repetitive, care interacționa puțin cu bunica lui, lansându-se apoi în tantrumuri de toată frumusețea. Ulterior femeia mi-a explicat că este un copil cu tulburări cauzate de ...
Citește mai mult »

Câștigul prin neprezentare

Mă uit în jur și mă crucesc de modalitățile în care oamenii își consumă energia. Mize mici, conflicte cu oameni insignifianți, moșmoande, crize inventate pentru nimic. Pare că pe lângă adicțiile știute, avem una nouă: cea pentru drame. Și dacă nu se apare nimic de consumat de-a gata, sunt câte unii dispuși să creeze ad-hoc câte ceva, fără să conteze că și ei vor suporta la final consecințele. Am crede că e simplu să fii puțin la idei sau fapte. Dar vedem că mulți își consumă pe chestiuni minore acele resurse ireversibil epuizabile: neuronii, timpul, energia. Din păcate și pe ale altora. Ăla a zis de tine, tu ce ai de zis de el? Ăla a făcut pe dos, tu ce monedă-i dai la schimb? Ăla te sapă, tu când iei lopata? Iar la final, când cei care nu intră în jocuri naive își văd de treaba lor, excelând deci în ea, concluzia este clară: au avut pile, noroc, ambele furate de la oameni cinstiți care “muncesc”. În viața e important să lupți. Dar pentru mize adevărate și cu dușmani ...
Citește mai mult »

Niște indicatori neserioși, totuși relevanți

Îi spuneam ieri copilului mare că e imposibil ca într-o viață de om să nu treci prin evenimente sociale, economice sau financiare majore. Generația mea a avut ghinionul să prindă mai multe, sper totuși, acum cu dezvoltarea inteligenței artificiale să putem evita greșeli ale trecutului. Iar următoarea criză este deja cu noi, doar că suntem prea ocupați cu feți frumoși pe cai albi să o vedem. N-am să invoc indicatori ca la cartea de economie, ci vizibili cu ochiul liber de nespecialist. Iată semnele: 1. Moda a readus fustele maxi pe catwalk și în magazine. Serios, de câte ori se lungesc poalele femeilor, lucrurile merg rău din punct de vedere financiar. 2. Piața de second hand a crescut vizibil. Și mă refer tot la haine. Orice trend care implică produse purtate deja, e semn rău. În ciuda declarațiilor publice, nimănui nu-i place să refolosească îmbrăcămintea altuia, exceptând cazurile extrem de rare ale unor piese statement. 3. A crescut exponențial numărul scam-urilor și multe au revenit pe străzi, deși se mutaseră exclusiv în online. Cerșetoria bazată pe false vulnerabilități fizice,  colecte ...
Citește mai mult »

Tăurașul prea glumeț

Astăzi este Ziua Păcălelilor, dar povestea mea ar putea fi una adevărată: A fost odată ca niciodată in tăuraș tare năzdrăvan, căruia îi plăcea nespus să facă glume. Toți ai lui: prietenii, familia, oamenii de la fermă, îl știau cât e de poznaș. Să vă spun câteva dintre păcălelile sale? Într-o zi, auzind el de o iarbă anume care dă vise ciudate cornutelor, le-a amestecat prin iesle câteva fire, de au început toate să bântuie noaptea ca niște stafii speriate. Ar fi fost chiar amuzant să le vezi alergând anapoda și șleampăt în loc să doarmă, dar câteva chiar s-au accidentat ușor. Altă dată s-a ascuns într-un staul și a ieșit vijelios fix când trecea pe acolo un mieluț plângăcios, care s-a speriat și a început să behăie cu putere. Așa ce s-a împrăștiat frica prin toată ferma, de nu știa nimeni ce s-a întâmplat, dar toate animalele fugeau de colo-colo îngrozite. Nu trecea zi să nu facă măcar o trăznaie: să lase robineți curgând, provocând inundații invizibile pe sub grămezile de paie, să scoată zgomote ciudate, făcând fermierii să ...
Citește mai mult »