Articole din March, 2025

Luptele care hrănesc balaurii

Specia umană a ajuns într-un punct în care orice problemă încearcă să rezolve, nu reușește decât să o agraveze. Luptăm cu bullying-ul pe toate planurile și lucrurile stau mai rău, cu bolile incurabile, iar numărul bolnavilor crește exponențial, cu intoleranța care tinde astfel să devină o normă. Nu mai spun despre poluare, inechitate, lipsa de educație. Toate bătăliile noastre moderne hrănesc balaurii, în loc să-i stârpească. Și pe cât de profitabil pare din punct de vedere economic, pe atât de distructiv este la nivel individual. Nu vă așteptați, așadar, ca niște oameni din ministere să rezolve nivelul de agresivitate tot mai manifest în școlile publice de la noi. Discutați cu copiii voștri, ajutați-i să găsească în ei puterea de a face față provocărilor. Asumați-vă responsabilitatea, fiți activi, căutați soluții. Nu sperați că o lege și o instituție cu nume pompos vă vor proteja temeinic împotriva discriminării. Căutați permanent soluții pentru a fi cât mai departe de criterii subiective de selecție. Și abia apoi luptați pentru drepturile primite. Nu aveți încredere orbește în tot ce vedeți sau auziți. Căutați activ ...
Citește mai mult »

Inflație de opinii

Tehnologia ne-a adus acces la o cantitate infinită de informații. Știri din toate colțurile lumii, studii, cercetări științifice, întâmplări cotidiene, noutăți din toate domeniile. Și mult prea multe opinii. Puține relevante, în majoritatea lor inepții aruncate în vidul online de oameni care cred că au acest drept, de a se exprima oricât, oricum și oriunde. Este adevărat: avem toți dreptul la o opinie. Dar am cam început să încurcăm drepturile cu obligațiile. Chiar dacă, în teorie, este permis oricui să spună orice, nu înseamnă că este și absolut necesar să o facă. De aceea poate că înainte de a-i spune altuia că e urât, că e opinia ta, ar ajuta o privire în oglindă. Înainte de a da sfaturi jucătorului de la echipa națională, ar ajuta să ne întrebăm dacă putem urca măcar 20 de trepte fără să gâfâim. Înainte de a promova diete, ar trebui să verificăm dacă suntem preponderent normoponderali. Înainte de a emite opinii medicale, ar fi util ca măcar să fi avut 10 pe linie la Biologie în anii de școală obligatorii. A avea ...
Citește mai mult »

Apetența pentru conspirații vine din neîmplinire

Dacă ne uităm la marii conspiraționiști ai lumii (și implicit ai țării), pare evident că au în destinul lor fie drame (moartea unor persoane apropiate, boli incurabile, eșecuri personale majore) fie diverse neîmpliniri profesionale care îi determină să fie împotriva curentului majoritar. Mulți antivacciniști, de exemplu, au declarat public că au experimentat doliul sau neurodivergența propriilor copii, frați, rude apropiate, legând aceste încercări ale destinului de injecțiile cu pricina. Dar observația noastră nu este suficientă cât să corelăm în mod ferm conspiraționismul de un anumit tipar psihologic. Există însă un studiu longitudinal susținut în Noua Zeelandă, întinzându-se pe o durată de trei ani, care a demonstrat două lucruri altminteri evidente: Primul este acela că tendințele conspiraționiste nu sunt constante, adică apar, dispar, devin mai pregnante sau mai șterse la intervale de timp neprecizate, neregulate. Al doilea, că persoanele care au un nivel scăzut de satisfacere al nevoilor psihologice sunt mai predispuse la a da crezare teoriilor cu pricina. Vorbim astfel de un mecanism de coping (adică de a face față) neîmplinirilor. Tot studiul ne arată că cei care cred în teorii ...
Citește mai mult »

Vecinele din pădure

Am auzit ceva vești interesante și mă gândeam să vi le povestesc: Se spune că veverița, îngrijorată că nu prea mai găsea de mâncare în zona sa de reședință, s-a mutat într-o altă parte a pădurii. S-a stabilit într-un arbore falnic, cu o scorbură perfectă undeva la înălțime, care avea deja provizii lăsate de furtunile trecute. Surpriza a fost că la baza copacului își avea vizuina o vulpe, atrasă și ea de păsările care se adăposteau în frunzișul des și de familiile de iepurași din zonă. Cum Veve a noastră era foarte prietenoasă, primul gând i-a fost să se prezinte vulpii în speranța unei amiciții lungi și frumoase. A cules ceva fructe de pădure, mergând la ușa vulpii pentru a-i oferi darul. Își închipuia că va fi poftită în scorbură, se vor cunoaște, vor face chiar planuri de viitor. Doar că lucrurile nu au mers deloc conform imaginației! Vulpea, care pândea un pui de pițigoi abia căzut din copac, nici n-a vrut să audă de vizite. Ambițioasă de fel, veverița noastră a mai încercat o dată să bată la vizuina colocatarei ...
Citește mai mult »

Jobul nostru

Văd în jurul meu foarte mulți părinți stresându-se excesiv pentru abilitățile școlare ale copiilor lor. Adică învață la matematică în timpul liber pentru a îi putea ajuta la teme, conspectează la biologie, sunt activi în grupuri online de suport școlar, au instalate aplicații didactice pe telefon. Și nu știu cum să le spun că nu e  tocmai jobul lor. Școala este importantă, totuși reprezintă 100% responsabilitatea copilului. Iar ajutorul trebuie oferit doar atunci când acesta este în mod evident depășit de situație. Și e mai util apelul către profesioniști. Jobul parental este acela de a urmări evoluția copilului, de a încuraja, motiva. Implicarea excesivă a părintelui în activitățile școlare uzuale scade în mod drastic încrederea în sine a copilului și capacitatea acestuia de a dezvolta abilități noi. Treaba noastră este să-i învățăm viața. Adică elemente de nutriție și cum să își prepare singuri un meniu simplu, elemente de igienă a spațiului de lucru/ joacă/ somn, abilități de a planifica o activitate și, mai ales timpul alocat ei, de a bugeta și economisi bani, de a face față provocărilor ...
Citește mai mult »

Copiii trebuie să știe câte puțin din toate

Știți care a fost cel mai greu capitol din toți anii mei (mulți) de învățat la Pedagogie? Educația morală. Adică a acelor mecanisme care țin de un comportament uman corect, etic, bazat pe normele sociale acceptate. Pe cât ne este de simplu să vorbim despre moralitate, pe atât este de complicat să stabilim o linie clară care să delimiteze ceea ce este acceptat de ceea ce este inacceptabil, ceea ce este moral de ceea ce este imoral, ceea ce este corect și ceea ce este incorect în exercitarea rolului nostru social. Știu că vorbele care deschid acest text vor da apă la moară celor care consideră că nu sunt foarte interesată să respect normele respective și de aici dificultățile mele. Dar acestora le spun nu doar că nu este foarte morală observația lor, dar e și foarte ipocrită. Omul greșește, o spun psihologia, religia, literatura, simțul minim al observației. Acesta este și motivul pentru care a apărut preocuparea de a educa masele. Păcate facem toți, doar că numai unii le conștientizează. Și doar aceștia sunt capabili să evolueze ...
Citește mai mult »

Limite, alegeri, creștere

Unul dintre paradoxurile proceselor de recrutare și selecție este acela că managerii care vor angajați mai buni, mai pregătiți, mai profesioniști, îi resping apoi la interviurile de angajare. Să vă explic mai clar: Se întâmplă deseori ca șefi de prin diverse firme aflate în creștere să înțeleagă că limitele dezvoltării sunt legate, în mare parte, de resursa umană. Că mulți dintre angajați nu cresc mental și profesional odată cu cifra de afaceri și că ar fi nevoie de un suflu nou. Așa că apelează la parteneri specializați în încercarea de a angaja oamenii pe care și-i doresc. Am refuzat constant tipul aceasta de proiecte, pentru că scenariul este mereu același. Debutul lor este un mare entuziasm, dar când apar candidați care îndeplinesc criteriile asumate, încep figuri de selecție precum: nu au bască (sau costum ca să fim în ton cu vremurile), au cerințe exagerate (deși pretențiile salariale sunt în bugetul stabilit), nu pare că vor sta mult, nu se vor adapta. De ce se întâmplă așa? Pentru că limitele nu sunt, de fapt, la angajați. Ci la echipa de management. Înainte ...
Citește mai mult »