Articole din February, 2024

Vacanță la ski

Noi am luat ad litteram numele vacanței școlare din februarie și am dus elevul din dotare la ski. Este adevărat că într-o țară în care abandonul școlar cauzat de sărăcie este o realitate tristă, la fel ca și mersul la ore cu stomacul gol, pare cinic să denumești astfel o vacanță. Dar în afară de a trage multe semnale de alarmă și a ajuta punctual atunci când sunt solicitată, nu-mi stă în putere să fac altceva. Așadar am mers la ski în Livigno, o localitate din Italia, aflată la granița cu Elveția. Ce mi-a plăcut? Locurile sunt pitorești și fiind situate la o înălțime considerabilă scad emoțiile cu privire la starea pârtiilor. Livigno este promovat, printre altele, ca un Rai al shopping-ului, datorită lipsei taxelor. Dar domnul care ne-a ajutat cu bagajele, balcanic de-al nostru, ne-a făcut instructajul încă de la început, atenționându-ne că sunt multe produse fake și toate magazinele au oricum prețuri ca în centrul orașului Milano. Fake-uri n-am găsit, înțeleg că parfumurile poartă această bănuială, dar cu prețurile a cam avut dreptate. Hotelul a fost foarte accesibil și ...
Citește mai mult »

Roata chiar se întoarce, nu e doar o metaforă

Cred că am mai povestit despre asta, aniversările mele: par a fi nu doar momente de celebrare a maturității pe care se presupune că o manifest, ci și de surpriză că exist. Nu e de mirare că de-a lungul timpului am căpătat o oarecare anxietate în ceea ce privește apropierea zilei mele de naștere, pentru că anunța o perioadă ghinionistă a anului. Am aniversat bolnavă, falită, ieșită din lăuzie și intrată în clasica depresie de mamă prea proaspătă și chiaună, în doliu, în perioada de probă, în derivă. Puțini sunt anii în care planetele să se fi aliniat cum trebuie. Dar a existat și cealaltă parte a monedei: am avut întotdeauna oamenii mei alături, cadouri frumoase și, după cum mă știți, nădejdea că va fi bine. Anul acesta ziua mea s-a potrivit a fi în vacanța de ski a copiilor. Pe care am petrecut-o în Italia, unde aveam planificat să mergem de Crăciun, dar nu ne-a ieșit. Nu părea a ieși prea bine nici de data asta, toți am lăsat în urmă treburi nerezolvate și multiple provocări. ...
Citește mai mult »

Ani lumină

Am lipsit o vreme, abia aștept să vă povestesc. Dar până îmi fac ordine în gânduri, bagaje și fotografii, vă zic despre altceva: Citind știrile departe de țară, vezi mult mai clar cât de măruntă este mentalitatea autohtonă și de ce ne învârtim în cercul sărăciei de atâta amar de vreme. Nu am inventat noi corupția, nici traficul de influență, cu atât mai puțin abuzul, fiind de fapt un popor destul de pașnic. Dar avem talentul de a le ridica la rang de artă, de a le îmbrăca în mantia unor calități umane desăvârșite, deși vorbim despre tare de caracter în cea mai pură formă. De multă vreme se discută despre neregulile, ca să nu spun absurdul situației, dintr-un liceu bucureștean cu predare în limba germană, unde există examen de admitere încă de la clasa pregătitoare. Copii de 6 ani fac meditații intensiv pentru a accede la această Mecca educațională, fără de care ar fi doar niște elevi banali, ca toți ceilalți de vârsta lor, condamnați la mediocritate. Sunt ironică, dar snobismul educațional nu merită altă abordare. Cel mai ...
Citește mai mult »

Elefănțelul fără rost

A fost odată ca niciodată un elefănțel care își trăia viața liniștit. Avea mereu ce mânca, privea cu recunoștință fiecare zi, fie ea însorită sau ploiasă, petrecea timp cu prietenii, îi ajuta pe cei aflați la nevoie. Învăța, se relaxa, muncea, trăia din plin fiecare secundă. Dar parcă tot îi lipsea ceva. Prietenul său leuțul îi povestea despre ambițiile sale de a conduce Regatul Animalelor. Avea în plan o întreagă campanie de a influența intențiile de vot și crearea unei armate care să apere de vânători comunitatea. Girafa, pe de altă parte, era în căutarea fericirii eterne. Se înrolase într-un program de meditație și începuse un nou regim alimentar astfel încât gândurile, caloriile și intențiile să se alinieze în elaborarea unui perpetuu echilibru emoțional. Hipopotamul, la rândul său, încerca să găsească rețeta pentru tinerețea veșnică. Lua o serie de suplimente alimentare, alerga mai mult, făcea terapie pentru a-și elimina gândurile negative. Este demonstrat științific că supărările provoacă riduri! Iată cum toată lumea visa, spera. Să schimbe lumea. Să găsească soluții la problemele nerezolvate până acum ale animalelor. Să lase ...
Citește mai mult »

Apologia traumei

“Traumă” ar trebui declarat cuvântul deceniului. Este cu siguranță cel mai folosit cuvânt și cea mai invocată cauză a tuturor problemelor noastre. În parenting fugim de posibile traume ale copiilor. La școală ne temem de inerentele situații traumatizante. Ne “anesteziem” emoțiile cu pastile sau experiențe. Cumpărăm cărți, programe, soluții minune contra traumelor. Mergem la psiholog, psihiatru preventiv. Dar trauma tot lovește. Și mai nou aflăm că se stochează în păr, în dinți, călătorește mental de la o generație la alta, capătă mutații. Dintre toate relele din lume, pare a fi cea mai mare și mai tare. Departe de mine gândul de a combate ideea că traumele există și ne afectează. Dar dacă până acum situațiile cu potențial de a le induce erau unele serioase: doliu, despărțiri, boli incurabile, abuzuri grave, acum pare că trivializăm durerea. Iar situații banale de viață: mici conflicte, eșecuri sau nepotriviri, au devenit de neconceput în cotidianul nostru. Viața ne pune în situații diverse, iar cei cu care interacționăm au și ei luptele lor de dus. E greu de crezut că nu vom întâmpina conflicte, ...
Citește mai mult »