Despre crize existențiale și alte impedimente
Săptămâna trecută am împlinit o frumoasă vârstă. Frumoasă în ceea ce mă privește, pentru că din punct de vedere social de ceva ani încoace se cheamă că am expirat, am devenit irelevantă, inutilă. În mod normal ar trebui să mă intereseze acum exclusiv rețetele de murături și ciorbe, remediile pentru boli articulare și toate imaginile acelea idilice generate de AI, la care să comentez cu “Să vă dea Dumnezeu sănătate! Amin!” Și să-mi doresc nepoți, spunând asta obsesiv, oricui mă ascultă. Numai că mintea mea tot razna spre multe și diverse domenii o ia. Și mă bucur să simt pe propria-mi piele cum experiența de viață chiar ajută să vezi oamenii, situațiile, contextele, mult mai nuanțat. Care este, deci, treaba cu criza vârstei mijlocii, de care ni se spune nu scapă nimeni? Arată întotdeauna ca în prospectele sociale care ni se bagă în cap sau este ceva individual, unic? În primul rând biologia e la fel pentru toți și toate. N-am să intru în detalii, se vorbește destul în zilele noastre despre ele. Odată ce trecem de niște ani, ...Citește mai mult »