Țestoasa cea leneșă
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu am mai avea ce povesti, a fost odată o broască țestoasă. Care era tânără și în putere, înțeleaptă și prietenoasă, dar foarte, foarte, foarte leneșă. Nu știa nimeni de unde i se trăgea lipsa de chef, dar nimic nu-i convenea a face. La școală abia se târâia, deși mintea îi mergea. Acasă, nimic nu i se cuvenea. Devenise de notorietate în toată lumea animalelor că dacă vrei ca ceva să nu ajungă niciodată la bun sfârșit, să apelezi la ea. Acum nu vă închipuiți că țestoasa era pur și simplu puturoasă din fire. Uneori lenevia ascunde altceva: oboseală, tristețe, frică, neputință sau neștiința de a face. Draga noastră avea o altă problemă, una la care nici nu v-ați aștepta: gândea prea mult. Dacă avea ceva de făcut începea să analizeze în cinci dimensiuni și zece planuri, definea șapte scenarii de urmat, calculând cel puțin trei riscuri aferente fiecăruia, apoi îl alegea pe cel de-al nouălea. Evident că toate aceste gânduri o încetineau. Uneori atât de tare încât până ...Citește mai mult »