Articole din January, 2025

Noaptea în care am înțeles

Aseară am fost la unul dintre cele mai așteptate meciuri ale sezonului: FCSB – Manchester United. Care s-a terminat previzibil, cu o victorie (mai categorică decât o arată scorul) a echipei engleze. După o primă repriză greu de urmărit, dar dusă optim la final de ai noștri, a urmat o a doua care ne-a arătat că, de fapt, atât putem: să ne apărăm cu toate forțele, sperând la un scor nul. În ciuda comentariilor auzite în jur, diferența de valoare dintre gazde și oaspeți a fost evidentă încă de la început. Dar nu doar atât. Și mai evidentă a fost diferența de cultură managerială. Este un spectacol în sine să vezi jucătorii de afară pregătindu-se de meci. O demonstrație de eficiență și organizare, de profesionalism și cult pentru reguli. Nimic nu îți dă senzația de ierarhie, ci doar de colaborare. Totul a avut sens pe parte englezească. Multe au părut haotice la noi, inclusiv schimbările. Dar revelația mea a fost alta. Mulți dintre jucătorii noștri, mă refer la cei născuți – crescuți aici, au în ADN mentalitatea românească “las-o ...
Citește mai mult »

De unde a apărut fuga de medicină?

După cum am povestit într-un puseu creativ pe Facebook, ieri m-am trezit cu probleme oculare, mai exact cu un început de conjunctivită, care mi-a amintit de împăratul din povești căruia îi plângea un ochi, iar celălalt îi râdea. Evident că am intrat în prima farmacie din drum și am cerut niște picături. Știam și pe care le vreau, dar mi-am închipuit că poate farmacista cunoaște mai bine ca mine ce îmi trebuie. Am presupus greșit, mi-a dat unele duble ca preț. Dar nu asta ar fi fost problema. Curioasă de fel am purces la a citi prospectul. Mare greșeală! Am aflat astfel că un flacon micuț, de 5 ml de antibiotic amestecat cu ceva cortizon, îmi poate provoca după cum urmează: – agravarea infecţiilor cu virusul herpes simplex sau a celor fungice; -întârzierea vindecării; -creștere a părului pe corp (mai ales la femei); -slăbiciune și atrofiere a mușchilor; -pete purpurii pe piele; -tensiune arterială mare; -menstruaţii neregulate sau absente; -modificări ale concentraţiilor de proteine și calciu din sânge; -oprire a creșterii la copii și adolescenți; -umflare și creştere în greutate la nivelul corpului și feței (numit „sindromul ...
Citește mai mult »

Mușchii de la cap

Există în zilele noastre o problemă uriașă de percepție: Suntem cu toții de acord că pentru a fi în formă fizică bună, trebuie să mâncăm sănătos și să facem sport. Să ne antrenăm într-un fel sau altul mușchii, să ne punem periodic corpul la treabă. Iar un om sedentar, care mănâncă prost, nu poate avea aceleași pretenții de a arăta bine, precum unul care se preocupă activ de aspectul său. Și antrenamentele acestea fizice sunt diverse și echilibrate, că dacă băgăm doar brațe, ajungem disproporționați, cu niște mâini de uriaș pe un corp silfidic. Acum tehnic vorbind, creierul nu este chiar un mușchi, fiind format din alt soi de țesut, cu alte funcții. Dar pentru a gândi sănătos, pentru a se dezvolta, are și el nevoie de antrenament. Să învețe constant, să fie implicat în activități care-l solicită, să aibă activitate reală, benefică. Scrollatul în Social Media și privitul la TV nu se pun, sunt un fel de junk food pentru neuronii noștri. Iar munca dotării din cap, tot cu exerciții variate se face. Mai o carte, mai un ...
Citește mai mult »

Nevindecații duc traumele mai departe

Nu știu mare lucru despre gimnastica ritmică din România, singurele informații cu care m-am intersectat întâmplător fiind ceva cancan-uri despre președinta federației din România. Astăzi însă a apărut în presă un material în care două dintre practicantele acestui sport acuză mediul extrem de nesănătos în care au fost nevoite să se antreneze și să concureze. De la corecții fizice, la jigniri, fiind acoperit practic cam tot spectrul abuzului. Și cred că putem extrapola spre întreg sportul juvenil de la noi. Pentru că în România psihologia sportivă este privită ca un moft, toți nevindecații care au fost bătuți și făcuți albie de porci în copilăria lor competițională, duc mai departe aceste practici aberante, considerând că fac un imens bine amărâților pe care îi antrenează. Călesc fierul, scot din mizerie, chestii din astea creștinești. Există și cei care pur și simplu au interiorizat atât de bine abuzurile la care au fost supuși, încât li se par naturale și firești. Copiii sunt cei sensibili și firavi la emoții, nicidecum n-ar fi o problemă de abordare profesională. Evident că orice speță suportă multiple analize, ...
Citește mai mult »

Când pălăriile devin prea mari

Copiii noștri cresc în vremuri care le spun că au puterea de a deveni absolut orice vor. Și dacă nu reușesc, înseamnă că nu și-au dorit sau nu au muncit suficient. Poate că da, în noi stau rezerve inepuizabile de a învăța și a ne adapta. Dar oricât am vrea, nu le putem face, avea, trăi pe toate. Există totuși oameni, din ce în ce mai mulți, care par a a le bifa cu brio: arată bine, au familii frumoase, cariere stabile, bani, succes. Ei cum de reușesc? Ei bine, nu e așa simplu precum pare. Am văzut un interviu cu o astfel de femeie spectaculoasă. Întrebată fiind cum le poate duce atât de ușor pe toate, aceasta a răspuns sincer că nici nu e ușor și nici nu le duce pe toate odată. Are momente când își neglijează familia, pe sine, cariera, prietenii. Și că viața ei care pare perfect organizată este, de fapt, un imens slalom printre responsabilități și decizii. Că simte deseori oboseală extremă. Că are multe momente în care i se pare că eșuează. Alergătura ...
Citește mai mult »

Gogomănii de lux

Zilele trecute a fost ziua prietenului nostru, Jeff Bezos. Ne-am cunoscut prin actuala lui logodnică pe care o știu din copilărie, pe când trimiteam zece scrisori din acelea cu textul “Vrem pace și dorim pace tuturor copiilor lumii”, în speranța că vom primi o sută. Vă mai amintiți de schema piramidală cu pricina a Poștei Române? Ei bine, așa mi-a ajuns Lauren în cutia poștală și în cercul strâns de prieteni. Revenind la aniversare, am fost invitați să petrecem la reședința cuplului din SUA, împreună cu multe alte persoane celebre și bogate. Și evident că am declinat imediat invitația primită. Eu sunt româncă sadea și nu mă încurc cu americănisme din astea. I-am zis că merg doar dacă vor servi mici, muștar de-al nostru, autentic și barabule prăjite, ceea ce femeia nu mi-a putut confirma. Cică nu merg ținutele de cowboy pe care le-au ales pentru petrecere decât cu bucătărie autentic texană. Deși nu i-a picat bine refuzul meu, m-a rugat totuși să-mi fac timp și să trec pe la ei și să-l învăț pe Jeff câte ceva din ...
Citește mai mult »

2 din 3 elevi se plictisesc la școală

Acesta era titlul de pe burtiera unei televiziuni de știri care mi-a atras atenția zilele trecute. Fiind vorba, evident, despre școlile publice de la noi. N-am apucat să văd reportajul, dar am citit ulterior că s-a făcut un studiu prin liceele patriei, iar concluzia este că situația necesită îmbunătățiri. Surprinzător rezultat… Nu voi comenta asupra studiilor care se fac în prezent, nici despre faptul că sunt mai degrabă dezbătute de publicul larg decât de specialiști. Am să fac totuși niște precizări despre plictiseala elevilor de la școală: În primul rând trebuie să ținem cont că vorbim despre educația de masă. Adică despre niște instituții în care intră o multitudine de tipologii umane și sociale. Chiar dacă la liceu, de exemplu, vorbim despre o selecție bazată pe niște rezultate școlare, tot avem o varietate mare de elevi, unii care au acasă părinți cu același nivel intelectual, alții care nu au acest noroc, unii care au abilități native de a învăța anumite materii, alții care fac eforturi uriașe de a compensa lipsa lor, unii care au acces la variante de pregătire ...
Citește mai mult »

Cei mai buni prieteni

A venit vremea unei noi povești de adormit copiii cuminți. Și va fi una despre prietenie, pentru că ce-ar fi viața noastră dacă n-ar exista astfel de legături prin ea? Se cunoscuseră în curtea fermei unde locuiau: motanul era deja mare și experimentat, iar cățelul un pui proaspăt aciuat. Probabil că torcăitorul nostru și-a amintit de propria sa copilărie, când fusese aruncat în stradă de unul dintre vecini, găsindu-și printre animalele fermei un loc de trai. Altfel nu se explică de ce s-a împrietenit atât de repede cu un cățel de pripas. Pe care l-a primit să doarmă cu el, a împărțit mâncarea și tot timpul de joacă. Deveniseră nedespărțiți, astfel încât nu mai aveau nume distincte. Toți de la fermă îi strigau: MiauMax. Dar întotdeauna prieteniile bune sunt puse la încercare. Așa că nici protagoniștii noștri nu au scăpat de un test! Într-una din zile, pe când vremea înnorată punea o pâclă pe ochii tuturor, din fermă a dispărut cel mai prețios lucru: untul din ciubăr. Ca să înțelegeți, untul este ingredientul principal al tuturor bunătăților posibile, al fiecărui ...
Citește mai mult »

Românii noștri

Știrea începutului de an este aceea că un actor născut în România a câștigat un prestigios premiu pentru munca sa. Mai exact pentru un rol principal, ceea ce face lucrurile și mai surprinzătoare. (Non-știrea ar fi aceea că David Popovici și-a luat mașină scumpă din banii lui, ca fraierii cum ar veni, că dacă era deștept îi sifona pe cei ai statului pentru două runde de alegeri total inutile.) Să revenim la Sebastian Stan, premiatul nostru, al tuturor românilor. Pentru că, nu-i așa, la orice trofeu se înghesuie și chibițează toți cei care au privit nepăsător drumul până la podium. A cărui declarație, cumva bipolară dacă mă întrebați pe mine, a devenit virală. Practic actorul îi mulțumește mamei că a plecat din România în căutarea unui trai mai bun. Apoi face o declarație de iubire țării în care s-a născut și pe care se bucură că a lăsat-o în urmă. Pentru că am o imaginație bogată și suficientă experiență de viață, îndrăznesc să îmi închipui ce s-ar fi întâmplat cu Sebastian Stan dacă rămânea pe plaiurile noastre: – Și-ar fi ...
Citește mai mult »