M-am trezit plângându-mă de vremea de afară. Asta până am văzut că există în nordul țării localități în care a nins destul de serios. Da, la București avem vreme de migrene, dar măcar nu ne trebuie pufoaica să ieșim din casă.
Apoi m-a enervat traficul. După care am citit despre un accident grav, petrecut pe fondul vitezei excesive. Păi ne ferește Bunuțul în capitală de așa ceva, mergem cuminți, încolonați, de ne întrec și melcii.
Mi-e cam foame și singurul lucru pe care-l am prin rucsac e o cutie de dropsuri. Ei bine, aș putea merge să cumpăr ceva, dar prind bine și niște calorii în lipsă ținând cont că după migrenele date de ploaie, vin acelea aduse de garderoba estivală.
Mă agasează campania electorală care nu se mai încheie de luni bune. Dar măcar au rărit numărătoarea morților pe la știri, avem acum doi oameni vii cărora li se scormone obsesiv în viață, iar uneori devine chiar amuzant de urmărit.
Mă obosește neputința. De a rescrie luna mai din calendarul traumelor, de a găsi idei noi și funcționale, de a aduna alte resurse de energie pentru a înlocui epuizarea, de a fi curajoasă. Dar iată, am încă timp și plasă de siguranță să mai încerc.