Articole din July, 2025

Alegerea carierei

Zilele trecute tocmai ce s-a încheiat admiterea la liceu, primul pas (dar nu tocmai definitoriu pentru sistemul nostru de învățământ actual) în alegerea carierei. Evident că nota obținută la Evaluarea Națională și proximitatea față de casă sunt criteriile esențiale în alegerile făcute. Dar încă din această etapă ar trebui să vă gândiți la câteva opțiuni de carieră pentru copiii voștri, care se deschid răspunzând împreună cu ei, onest, la următoarele întrebări: Copilului meu îi place să interacționeze cu cei din jur sau este mai degrabă un lup singuratic? Pentru că nu poți trimite un introvert să își asume o viață întreagă joburi care presupun a lucra intensiv cu oamenii când pe el îl obosește și o minimă conversație la telefon. Copilul meu are niște abilități anume? Sigur da, important este de știut care sunt acestea. Copilul meu are dificultăți în a învăța anumite deprinderi, conținuturi? Și aici răspunsul va fi afirmativ, de asemenea este important să identificăm unde apar exact, deoarece fiecare meserie are provocările ei. Și nu poți face un neurochirurg dintr-un copil care nu poate învăța să se ...
Citește mai mult »

O lume plină de sfinți (sau Mercur Retrograd)

Tocmai ce glumeam cu ceva timp în urmă pe Facebook că e iar Mercur Retrograd, deci avem pe cine da vina pentru tâmpeniile pe care le facem până la jumătatea lui August. Așa ce ne place să ne asumăm responsabilitatea pentru greșelile noastre, că le punem mereu în cârca Divinității, duhurilor rele, pisicii negre sau viselor urâte. Și parcă încep să cred în treaba asta cu alinierea planetelor, pentru că prea mulți par loviți din plin de planeta generatoare de ghinioane. Să ne reamintim, așadar, de două dintre scandalurile recente. Primul este internațional și a pornit de la infidelitate, al doilea e neaoș de-al nostru și a fost declanșat de o șpagă denumită ingenios “de supraviețuire”. Așadar avem pe de o parte un soț devotat și CEO de companie, devenit celebru peste noapte, întrucât relația sa conjugală cu șefa de la HR a fost dezvăluită tuturor la un concert Coldplay, când imaginea lor îmbrățișată urmată de reacția firească de uluire, a apărut pe ecranele stadionului. Și pe de alta un vicepremier dintre cei mulți ai actualului guvern, lovit de ...
Citește mai mult »

A evita nu este protecție, ci suferință

Mă tot străduiesc să scriu un text despre stilurile de atașament, pentru că ne influențează viața mai mult decât conștientizăm. Și nu mă refer doar la relațiile romantice sau de cuplu, ci și la cele pur sociale sau profesionale. În plus, cred că alături de persoanele cu tulburare narcisică de personalitate, cele cu un stil de atașament evitant sau dezorganizat îi trimit cel mai des în cabinetele psihologului/ psihiatrului pe cei din jurul lor. Dar iese greu, poate și pentru că s-a scris mult pe tema asta. În plus trebuie să recunosc că mi se pare anapoda ca niște trăsături de comportament și chiar de caracter să fie “externalizate” sub denumirea “stil de atașament”. Nu în ultimul rând, am realizat în ceea ce mă privește niște tendințe care s-au schimbat în ultima vreme și nu-i ușor să fii într-o poziție de imparțialitate și introspecție în același timp. Până când reușesc, mi-au venit un milion de alte idei asociate. Iar una dintre ele este aceea că atât evitanții/ dezorganizații (care au acest stil de atașament) cât și narcisicii (care ...
Citește mai mult »

Pe cale de dispariție

Probabil că am ceva dificultăți de adaptare la schimbările din jur, pentru că observ că am început tot mai des să nu mai găsesc ceea ce îmi trebuie. Și îmi rulează tot mai des în cap “pe vremea mea, maică…” Avem, așadar, pe lista celor care mi se par cu risc de extincție, următoarele: 1. Hainele din materiale naturale. Bumbac, in, mătase, lână, neamestecate cu clasicul plastic care le face transpirăcioase și cu texturi dubioase. Știu că acum se poartă ieftin și prost, dar nu toți avem în plan să aruncăm hainele în loc să le spălăm. Și a devenit o misiune imposibilă să găsești îmbrăcăminte care să nu arate ca produsă în fabricile de castroane și ligheane din China. 2. Alimentele cu gust. Produsele alimentare s-au transformat într-o masă amorfă de chestii exagerat de sărate sau dulci. Texturile par cleioase sau nisipoase. Iar coloristica tot mai vie și nefirească. Poate și pentru că românii nu au un cult al gastronomiei, în Italia sau Grecia, țări cu o bucătărie mai simplă și mai sănătoasă ca a noastră regăsești ...
Citește mai mult »

Edamame cu muștar

Una dintre marile mele calități, dar și defecte, este creativitatea debordantă. Iar cea din bucătărie a fost întotdeauna ținta ironiilor celor apropiați, cel mai celebru dish din portofoliu fiind un piure de mazăre pe stilul “cam ca la pușcărie”. Iar de ceva vreme am o obsesie cu edamamele, boabele acelea de soia pe care le gătesc în fel și chip. Zilele trecute am încercat o rețetă nouă, fierte (în teaca lor) și puțin trase apoi la tigaie cu un mix de condimente. După preparare le-am lăsat un minut să se odihnească și am purces în living, unde e răcoare, să le consum. Acolo, copilul mic, care mâncase deja alimente de oameni, nu furaje ca mine, se uita la un serial. Am întrebat politicos dacă dorește, mi-a răspuns la fel de politicos că s-a lăsat. Am balotat toată farfuria când îmi aud mezinul: – Ia dă-mi totuși și mie una să gust! Mai erau două teci pe farfurie, dar i-am oferit copilului din sărăcia mea. – Sunt bune! Vreau și eu! Noroc că mai aveam în congelator o pungă. Am reluat pașii de ...
Citește mai mult »

Prințesa invizibilă

A venit vremea pentru noi povești! Și vă spun astăzi una veche, de pe când existau regi și regine, zâne și unicorni. Ei bine, în vremurile acelea într-o împărăție îndepărtată, s-a născut o prințesă ca toate celelalte: frumoasă, bogată și cu un viitor strălucit în față. Numai că la botez, una dintre ursitoarele venite să-i norocească destinul s-a împiedicat pe scările castelului și nu se știe ce vrajă a scăpat că prințesa noastră a devenit invizibilă. Nimeni nu mai putea să o vadă cu ochii. Doar mama ei, care o iubea nespus, îi simțea prezența și îi auzea plânsetele de bebeluș înfometat sau speriat. O vreme a fost de ajuns, pentru că deși nimeni nu vedea, fata creștea într-un an cât altele în cinci. Dar timpul trecea, iar împăratul căuta zadarnic vraci, magi, zâne, poțiuni, baghete magice care să-i redea fata așa cum o știa de prunc. Tânjea să o strângă în brațe, să îi vadă frumusețea, să-i cunoască înțelepciunea. Și era nespus de îngrijorat pentru soarta împărăției: cine ar lua de nevastă o prințesă invizibilă? Au trecut pe la ...
Citește mai mult »

Ne transformăm inevitabil în părinții noștri

Nu știu cum se prezintă ai voștri, dar ai mei erau super-mega-ecologiști și habar nu aveau. În casa noastră totul putea fi refolosit, reutilizat, reciclat, de la haine, încălțăminte, borcane, cărți, ziare. Generații întregi duceau mai departe câte o garderobă deloc estetică, dar foarte funcțională. Cutiile de conserve se transformau în niște ghivece minunate până ce plantele prindeau puteri și meritau unul de lut, adevărat. Orice obiect putea avea “n” utilizări creative când cea de bază își pierdea importanța. Ei bine, eu am sperat să fiu mai generoasă cu aruncatul chestiilor inutile, dar bag de seamă că nu-mi iese. Și zilele trecute m-a pălit revelația că nici măcar nu mai pot mima aparențele pentru că pur și simplu m-am transformat în părinții mei. Să vă explic. Prin iarnă a fost achiziționat pentru baie un grilaj de bambus care să mă ajute să ies din cadă fără să mai alunec. Pentru că de la prima utilizare s-a dovedit mult mai periculos decât covorașul textil care l-a precedat, a sfârșit sprijinit de un perete, lângă cadă. Era nou, total inutil și ...
Citește mai mult »

Cea mai cerută abilitate

Știți care este cea mai cerută abilitate în anunțurile de angajare? Spiritul de echipă, adică acea capacitate de a lucra și reuși în grup. Firmele sunt făcute cu și pentru oameni, iar a performa înseamnă întotdeauna a lucra împreună. Dar pe cât este atât de necesară, pe atât a devenit de rară. De ce? Pentru că părinții din ziua de azi cred doar în puterea individualității. Copilul din dotare trebuie să fie lider, cap încununat al performanței, cel mai tare de la scara lui. Iar copiii celorlalți trebuie să pășească smeriți în urma alesului sorții. Astfel cresc adulții care trăiesc cu senzația că sunt perfecți într-o lume în care toți ceilalți sunt imperfecți. Ratați în fond, nefericiți, dar cu pretenții mesianice. Ori echipa, prin definiție, este o adunătură de oameni care au deopotrivă calități și defecte. Toți avem momente de uluială sau tânțenie, toți greșim și totodată suntem capabili de a fi salvatori. Poziționarea asta parentală perpetuă: “alții sunt proști, numai tu, copilul meu, ești mereu o rază de soare pe cerul speranței și reușitei” duce pe un ...
Citește mai mult »

E ca la motivaționale

Dacă citiți acest blog de pe la începuturi, ați observat probabil că autoarea este într-o perpetuă cură de slăbire. Mă îngraș și slăbesc, așa cum mă bucur și mă întristez, fac bani și cheltui, vin și plec, mă înțelepțesc și mă prostesc: în carusel. Numai că, frați și surori virtuali, de la o vârstă e mai greu cu partea bună a scalei. Te cam îngrași și nu prea mai slăbești, te cam întristezi, că de bucurii nu prea mai ai motive, nici banii nu se mai înghesuie, gândurile pleacă și nu știi cum să le mai strângi laolaltă, deci nici înțelepciunea nu mai ține cu tine. E greu să lupți cu ale vieții valuri, dar la câte informații despre slăbit avem acum în fața ochilor, ar trebui să ne fie ușoară trânta cu kilogramele. Așa că după sărbătorile de iarnă din acest an, în care am atins recordul de greutate stabilit în Pandemie, am purces la a slăbi. Cu toate armele, pentru că situația era disperată: ridicat de greutăți, mers pe bandă, calculat proteine și calorii și mărit ...
Citește mai mult »