“Pentru că așa zic eu!”
Încep textul de azi cu o mărturisire: singura mea restanță din facultate a fost la Istoria Pedagogiei. Dar oricât de vagi ar mai fi amintirile mele despre referința pe care o fac în introducerea acestui text, argumentele mele sunt valide. De ce? Pentru că așa zic eu. Cum adică cine sunt eu?!? Așadar cândva, în trecutul foarte îndepărtat, pe când educația formală era doar pentru bogați, norocoși sau ucenici, a existat o practică pe care azi am considera-o barbară: umilirea învățăceilor. Elevii de atunci erau trimiși la cerșit, astfel încât să învețe să se lepede de Ego și să-și cunoască exact locul în lume. Practica umilinței în învățare a continuat într-o formă sau alta până în prezent. Doar că de la cerșitul organizat s-a trecut la alte forme de a supune minți și orgolii. Știm cu toții că discipolii își puteau pedepsi aspru ucenicii, tocmai pentru a-i învăța că există întotdeauna un stăpân. În prezent abuzurile au devenit preponderent verbale, dar găsim încă șuturi în fund dacă le căutăm pe unde trebuie. A nu se înțelege că există ...Citește mai mult »