Articole din October, 2024

Am apelat la inteligența artificială și iată ce a ieșit!

Sunt într-o perioadă destul de nesuferită, iar atunci când lucrurile nu merg bine, am tendința de a scrie texte greu de digerat. Așa că am apelat la ChatGPT să scrie în locul meu unul amuzant și optimist, despre cum să depășești momentele grele. Vă las pe voi să judecați dacă ar trebui să-i cer ajutorul mai des! 😀 “Iată un text amuzant și optimist despre cum să depășești momentele dificile: Viața are talentul de a ne surprinde exact când ne așteptăm mai puțin. Poate te-ai trezit vreodată dimineața, încrezător, cu o cafea aburindă în mână și optimism cât să lumineze o zi ploioasă… și exact atunci, BUM, vine o problemă de te face să-ți verși cafeaua pe cămașa preferată. Și de acolo, totul se duce de-a dura: autobuzul pleacă fix în fața ta, șeful te întreabă dacă ai uitat de proiectul ăla „urgent”, și desigur, mai primești un mesaj de la bancă: „E timpul să mai pui ceva bani în contul ăla, prietene!”. Dar, adevărul e că momentele dificile au și ele hazul lor. Sunt ca un test ...
Citește mai mult »

Condamnați

La ora de istorie ni se repeta obsesiv că cine nu o cunoaște este condamnat să o repete. Era un citat motivațional, menit să ne sporească apetitul pentru a învăța despre trecut. Observ în zilele noastre cum stă treaba cu această condamnare. În absolut orice domeniu apare câte un specialist care ne explică doct despre noile descoperiri în domeniul pe care îl reprezintă. Acelea care îți schimbă zodia, soarta, RH-ul și vârsta. Numai că dacă stai să te gândești, străbunii noștri știau de noutățile astea. Și nu aveau consultanți care să-i învețe la un click distanță. Eu nu zic că lumea nu a progresat și că știința nu ne arată noi căi de a ne îmbunătăți viața. Dar acestea sunt disponibile publicului larg după ce sunt validate și monetizate corespunzător. Spun doar că s-a umplut lumea de consultanți de canapea, care trăiesc din like-uri și share-uri. Și într-o țară în care nimeni nu pare a crede în puterea educației, suntem cu toții condamnați să retrăim efectele prostirii în masă. Istoric vorbind nu există nimic notabil fără un strop de efort: ...
Citește mai mult »

Și copiii cuminți fac lucruri rele

Am povestit de multe ori cele ce urmează, dar niciodată parcă nu s-a potrivit atât de bine ca acum. Pe când eram tânără învățătoare în satul natal al părinților, s-a petrecut un incident absolut îngrozitor: pe zidul proaspăt zugrăvit al școlii, au apărut peste noapte niște bulgări de noroi. S-a purces, după cum era firesc, la o anchetă amplă și fermă, iar vinovatul s-a dovedit a fi unul dintre elevii mei. Până să aflu eu toată tărășenia, copilul fusese deja interogat de conducere, dar pentru că era teribil de speriat nu au scos nimic de la el. Când mi l-au adus în clasă, el tremura de frică și directoarea de nervi. Aveam 19 ani, zero experiență de viață, multe amintiri din propria copilărie 😀 și același simț al umorului puțin defect pe care îl dețin și acum. Evident că primul pas a fost să aflu ce s-a întâmplat. Iar răspunsul copilului, ajuns în sfârșit în fața unui adult calm, a fost dezarmant de simpatic. Faptele se dovedeau de-a dreptul banale: se plictisea, a văzut zidul imaculat, a aruncat un ...
Citește mai mult »

Toate-s vechi și nouă toate

În 2019 scriam așa: “Prima problemă în a integra copii cu deficit de atenție sau alte afecțiuni similare în colectivitate nu sunt profesorii, nici elevii, ci părinții. Și aici ar trebui făcute campanii de conștientizare. Pentru că prima problemuță generată de respectivul copil reprezintă adesea o amenințare cu bombă la adresa celorlalți în percepția colectivă. O îmbrânceală este similară unui abuz grav, o vorbă care nu-i la locul ei înseamnă pericol de moarte. Suprareacționăm de parcă viața în complexitatea ei ar fi un zbor lin spre culmi înalte, cu aterizări confortabile în puf și clipici de unicorn, nu o luptă pentru care trebuie să ne pregătim abilitățile, știința și armele. Copiilor nu le place să greșească. Dacă au luat o notă mică la test, vor spune că din cauza colegului care tușește și mișcă banca. Dacă au primit o observație, nu au fost ei vinovați, ci alții care scapă de persecuție din varii motive imorale. Ce fac părinții? Cred tot și trec la represalii! Evident că în acest context copiii supranumiți “problemă” plătesc și atunci când nu greșesc. Dincolo de ...
Citește mai mult »

Când Universul îți trimite mesaje confuze

Cu niște vreme în urmă, o coincidență simpatică de nume îmi aducea printre e-mailuri drafturi de lucrări de diplomă și cereri de programare la ședințe de terapie. Am un tiz (ba chiar mai multe) aici la București, iar situația a devenit și mai interesantă când am început să primesc confirmări ale unor achiziții online de haine sau pachete turistice. Cu timpul cererea de terapie sau consiliere s-a stins. Dar nu pentru că am rămas fără tiz. Ci pentru că a mai apărut o V.N., specializată în diabetologie. Și care nu este în București, ci în zona Brașov, motiv pentru care sunt întrebată din ce în ce mai des când ajung pe acolo, la cabinet. Iată, primul semnal al Universului este că aș avea nevoie de aer montan. Trecând la lucruri mai concrete, săptămâna trecută mi-am luat șampon, motiv pentru care am primit cadou o geantă de plajă mare și trainică. Săptămâna asta, un retailer de modă mi-a dat cadou un prosop. Pentru plajă și el. Cum ar fi ca săptămâna viitoare să primesc biletele de avion și vouchere ...
Citește mai mult »

Suma grijilor parentale

Părinții noștri au avut puține ajutoare în ceea ce ne privește. Am crescut aproape singuri sau cu ajutorul fraților mai mari, instituția bonei nu exista pe atunci, iar bunicii încă lucrau pentru propășirea planului cincinal. Logistica hainelor murdare, mai ales iarna, era un coșmar, curățenia casei, o corvoadă, iar gătitul un deziderat, pentru că rareori găseai ce îți trebuie pentru o masă copioasă. Dar și puține griji: era școala, prioritatea absolută pentru generația mea, poate vreo pasiune (un sport sau ceva din domeniul artistic) și siguranța noastră fizică. Adică să fim sănătoși, mâncați, odihniți și acasă la o oră rezonabilă. Nu am avut niciodată pachet de mâncare la școală, practic 4-6 ore cât petreceam pe acolo reprezentau o pauză alimentară absolut rezonabilă. Nici sticlă de apă, dezinfectant, șervețele, telefon (încărcat), pastile de gât/ cap/ burtă. Părinții de azi au multe ajutoare, bone, bunici, comunitate, creșe. Avem uscător de haine, blender, aburitor, aspiratoare șmechere, after school, before school, cluburi, meditații la un click distanță. Dar și multe griji. Școala a rămas o prioritate, tinzând acum spre nivelul de obsesie. Pasiunile ...
Citește mai mult »

Cum mai stau lucrurile în piața muncii?

De la foarte prost în sus: – companiile mari anunță disponibilizări la fel de mari, firmele mici se închid pur și simplu, fără să le plângă nimeni de milă; – a crescut numărul pensionărilor anticipate, ceea ce este o formă de șomaj ascuns (nu se prea vrea nimeni acasă când are un job stabil); – candidații reclamă faptul că aplică în disperare și nu reușesc să obțină oferte ferme de angajare – cel mai mare număr de aplicări despre care am cunoștință vine de pe LinkedIn, unde cineva se plângea zilele trecute că din 1400 de aplicări nu a primit nici măcar o promisiune sau o amânare; – creșterile salariale mai așteaptă; – statisticile oficiale zic că au crescut cazurile de subocupare, adică de angajați care ocupă locuri de muncă sub pregătirea lor profesională. Oficial însă ne merge bine. Ce e de făcut? – ajută întotdeauna un fond de rezervă; – nu plecați din firme la presiunea managementului, consultați avocați, prieteni, consultanți să luați cea mai bună decizie profesională, financiară și legală; – rămâneți conectați la știri, rețeaua de prieteni și cunoștințe, evenimente pentru a ...
Citește mai mult »

Șirul vrăbiuțelor

O vrăbiuță prea ciripitoare a plecat spre mare, I s-a alăturat o vrăbiuță cam cheltuitoare. A treia vrăbiuță, foarte folositoare, a făcut șirul mai mare, A patra, iubitoare de soare, a răspuns la chemare, S-au făcut chiar cinci vrăbiuțe, doritoare de mâncare! A șasea vrăbiuță a căzut în visare, Iar a șaptea s-a mirat cam tare. A opta duce o scrisoare, A noua a cam uitat să zboare, Dar zece vrăbiuțe călătoare ajung acum la mare!    (Cine zice că poveștile nu pot avea rime? )
Citește mai mult »

Motivaționalul zilei

Știrea zilei vine din India, unde un cuplu a deschis o clinică de înfrumusețare unică în lume. Cei doi soți și-au construit afacerea pe o mașină a timpului care te întinerește, fără efecte adverse sau durere, cu până la 40 de ani. Ați citit bine: oamenii au declarat că au importat din Israel un aparat cu ajutorul căruia se poate călători în timp, întinerind astfel în mod remarcabil. Și întreaga strategie de promovare s-a învârtit în jurul unei femei de 60 de ani care a ajuns să arate de 21 folosind miraculoasa mașinărie. În caz că vă întrebați, cea mai mare sumă cheltuită de clienții ascuțiți la minte și generoși la portofel a fost de 21.000 de dolari. Abia după vreo cinci ședințe doamna în cauză s-a prins că nu prea e treabă bună cu aparatul importat din Israel. Cei doi antreprenori indieni au reușit să câștige 4.000.000 $ din afacerea cu pricina, până când au început reclamațiile la Poliție. Pare stupid de-a dreptul ca cineva să creadă că există o mașină a timpului care te întinerește. Dar ...
Citește mai mult »

Diplome pe profit

Pe când copilul cel mare era școlar mic, moda concursurilor școlare scăpase zdravăn de sub control. Se vorbea deja despre portofoliul educațional al elevului, așa că în numele acestui concept mirabolant, cadrele didactice ne sugerau (ceea ce știm cu toții că în grup devine o presiune) să le bifăm pe toate. Și erau multe! Deveniseră așadar o adevărată demență în care toată lumea părea a câștiga ceva, mai puțin copiii care erau tot mai stresați, obosiți și tracasați ca aproape săptămânal să treacă prin emoțiile unor competiții. Și, mai ales, prin presiunea clasamentelor de final și a împărțirii de trofee. Am și acum o cutie uriașă cu diplome și medalii pe care noi am plătit mulți bani, iar Cristi multe emoții inutile. Inițial am spus pas la multe dintre ele. Dar sistemul era șmecher, bine pus la punct. După fiecare etapă apărea validarea: “ai luat aur/argint/ bronz la etapa a doua a concursului X”. Evident că la următorul concurs voiau toți din clasă în speranța că vor fi și ei campioni medaliați! De fapt din toată nebunia ...
Citește mai mult »