Cu ceva timp în urmă a existat un scandal în fotbalul feminin spaniol: un oficial a sărutat pe gura pe una dintre câștigătoarele unui trofeu, în timpul festivității de premiere.
Presa a explodat înainte ca victima să facă o declarație sau măcar să proceseze episodul. Omul a fost linșat public, categorisit ca abuzator, a plătit cu funcția, reputația și mai mult de atât.
Cu siguranță că gestul a fost unul libidinos și nefiresc, fiind venit din partea unui oficial. Dar nimeni nu avea cum sa știe la momentul incidentului care este relația dintre cei doi, dacă gestul era cu adevărat abuziv sau doar surprinzător pentru privitori.
Zilele acestea am avut un scandal similar în care a fost implicat un actor român. Nu se știa opinia fetei, nici dacă este victimă sau parte a jocului, dar un ONG care culmea, luptă pentru drepturile femeilor, a încercat să o transforme în victimă și port-drapel al luptei contra abuzului sexual.
Persoana în cauză a făcut o declarație publică în care a demontat presupusul abuz. Pentru mulți actorul rămâne în culpă sau fata o naivă.
Nu discut despre vinovați și vinovății aici. Unii, mulți poate, chiar trebuie să suporte consecințele unor fapte traumatizante.
Dar vreau să vorbim altfel despre victime. Nicidecum că au partea lor de vinovăție, departe de mine acest gând. Ci că au dreptul de a gestiona după cum simt situația în care au fost implicate cu sau fără voia lor. Nu putem să ne erijăm în salvatori fără să știm dacă se impune salvarea. Și chiar dacă pare nedrept, victima trebuie să se implice activ în demonstrarea faptei. Nu poate trimite o prietenă sau mama în locul ei la audieri pe motiv că e traumatizată.
Vindecarea vine și prin implicare. Prin a te lupta pentru adevărul tău, moment în care da, putem ajuta în cazul în care avem informații reale, verificabile.
În încercarea de a salva oameni care poate nu vor sau nu au de ce să fie salvați, îi transformăm, fără voia noastră, în victime. Nu așa funcționează dreptatea.
Și dincolo de situațiile de mai sus, trebuie să remarcăm că în dorința noastră de a crea o lume mai sigură, riscăm o transformăm într-una distopică. În care vedetele trebuie să ceară actele de identitate fanelor agitate și să le explice că a le atinge este un gest cu potențial ofensator social. Sau în care care jocurile seducției nu mai există, pentru că te pot transforma în abuzator, așa că te prezinți frumos la prima întâlnire cu formularul de accept, pix și taxă notarială pentru a oficializa gesturile care urmează sa se întâmple.
Iubirea romantică presupune vulnerabilitate, ne convine sau nu. Iar vulnerabilitatea este calea sigură spre abuz, atunci când vine vorba despre prădători. A vrea să iubești și să nu fii expus(ă) unor riscuri este ca a dori să joci fotbal și să nu fii faultat(ă). Întotdeauna vor exista penalități, cartonașe, dar acestea nu te păzesc, real, de lovituri din partea adversarilor, ci doar le sancționează.
Complicate vremuri trăim.